167,899 matches
-
deoarece la recenta dezbatere pe tema relațiilor scriitorimii cu Securitatea, s-a spus, printre altele, că acum ar fi cam tîrziu pentru așa ceva, în privința membrilor de rînd. Nu pot fi de acord cu această idee. Scriitorul, ca persoană, are o vîrstă biologică, dar cărțile cu care el încearcă să înfrunte timpul intră într-o cu totul altă competiție. El nu e un sindicalist de rînd peste ale cărui turnătorii am putea trece, și cred că nici în cazul unui sindicalist oarecare
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
problemele limbajului, de exemplu eram mult mai atras de Arghezi decât de Blaga. Presupun, totuși, că înainte de limbaj și de literatură, v-a atras matematica, pe care ați ales-o ca profesie. Pasiunea pentru matematică a venit mai târziu, la vârsta bacalaureatului, când, luând cunoștință de geometriile neeuclidiene, am trăit aceeași stare de vertij pe care mi-o produseseră unele poezii de Arghezi, Barbu, Rilke sau Baudelaire. Literatura vă pasiona deci în primul rând; și totuși ați optat pentru matematică! În
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
un soi de protocol al desființării: "Nu mă mai cert cu tine, am obosit./ Străin și dosit,/ sălciu și ascuns/ pe după întrebări la care n-ai răspuns,/ tu ai fost, ai ars, te-ai scrumit, nu mai ești - / ca o vârstă, ca un vers, ca o iubire./ Căderi și nadire. întrebări pre-pământești,/ între stihii care-ncep să se deșire,/ să dispară./ }i-i frică și de numele tău./ Cu atât mai bine sau cu atât mai rău?" (Nu mă mai cert
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
familiilor se rușinează cu ei, sau nu știu ce să facă cu ei. Mulți sunt abandonați, cu toate că suferă și plâng. Unii nu sunt de loc alienați, ci nevoiași. Departamentul le plătește pensiunea și ei se fac utili cât pot, cât le permite vârsta. Alții nu sunt nici alienați nici nevoiași. Guvernul ni-i trimite și noi trebuie să îi acceptăm. Uneori pleacă, la fel de brusc cum au sosit. Domnul de Coulmiers îi numește pe acești pensionari "celești", pentru că sunt suspendați aici ca bolta cerească
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
transmise, trecându-mi din piciorul scurt în piept, ca un fel de înțepătură. Stătea foarte drept, cu mâinile sprijinite pe baston, cu buzele strânse. Mi s-a părut că ochii lui aveau o culoare spălăcită, așa cum au adesea oamenii în vârstă, ceva între albastru și gri. Apoi focul din privire i s-a stins și s-a supus cu o curtoazie perfectă, dar total indiferentă, formalităților de intrare. Fratele Pierre-Paul i-a scris numele în registru, Donatien Alphonse François de Sade
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
tot ce știu. Va trebui deci fie să nu-i dăm hârtie, fie să ne limităm la a-i intercepta scrierile scandaloase. Depinde de felul în care se comportă. Nu e tânăr: tocmai a împlinit șaizeci și trei de ani.Vârsta ar putea să-l mai calmeze. Toanele ne părăsesc, mai devreme sau mai târziu, nu-i așa? Știați (și aici privirea îi străluci amuzată) că monahii de la Saint-Jean-de-Dieu, stăpânii acestei instituții înainte de Revoluție, pe care Primul Consul îi calmează într-
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
decât Ovidiu. Un posibil jurnal al lui Ovidiu este, de aceea, din capul locului, o aberație. Să acceptăm însă convenția literară propusă de Marin Mincu. Văzut prin prisma acestui jurnal apocrif, poetul roman este un soi de Casanova ajuns la vârsta senectuții (viziune previzibilă în cazul unui erou despre care se știe că în tinerețe a scris Ars Amatoria), singur, măcinat de boli, conștient de propria degradare fizică, din ce în ce mai preocupat de spiritualitatea geților în mijlocul cărora este nevoit să trăiască. Presupusele sale
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
mult sau mai puțin răzlețe pe marginea existenței proprii și apropiate. T. O. Bobe, Lucian Dan Teodorovici, Cezar-Paul Bădescu, spre exemplu, optează pentru discursul formativ. Eroii lor sunt posesorii unei ingenuități aparte, născută din mimarea realismului naiv și fermecat al vârstei fragede. Dacă ezitările adolescenței și dramele maturității sunt în genere subiecte romanești predilecte, încercarea de a înțelege individului aflat la început de drum este ceva mai rară - și cu atât mai savuroasă. Ea se înscrie printre abordările de suflet ale
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
sus, legătura cu viteazul Percy, nu știu dacă în cele din urmă și-a văzut visul cu ochii. Dar presupun că norocul orb, care l-a ajutat de fiecare dată să iasă la liman nu i-a jucat festa, la vârsta când nu s-ar mai fi putut avânta prin coclauri. La "Club" se duceau liderii conservatori, în dulcea ambianță a Vechiului Regat, denumirea de club acoperind-o pe aceea aridă de partid, mai exista și un club socialist, nu mai
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
club n-am putut face parte, seama ținând că am devenit major când tocmai comunismul se atoateinstala în România. Când, după Revoluție - sau cum să-i zic? - mi s-a oferit posibilitatea să intru în Jockey-Club aveam de două ori vârsta candidatului ideal. M-am dat deoparte. Acum regret. Nu știu ce alte cluburi s-au înființat de atunci încoace, dacă, spre a le deveni membru este necesar să ai cai de curse ori măcar cinci limuzine, să fii academician sau cel puțin
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
la festin. La un pahar de coniac, cu havană între buze - între campioni ai aceleiași probe - aceștia își pot depăna amintirile, dacă nu comune, căci secrete, în orice caz de similară stringentă factură. Eventual în compania unui general ajuns la vârsta de Moș Crăciun reformat, gen Pleșiță, care să-i privească drăgăstos, lămurindu-le episoade cu necunoscute, din fructuoasa lor activitate. Dacă din curată prostie am ratat Jockey-Clubul, iar clubul informatorilor din impardonabil orgoliu, trebuie să trag consecințele, fără apel. O
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
foarte bună priză asupra operelor comentate (în sumarul volumului de față apar cronici numai la cărți de critică, eseu și memorialistică), privindu-le deopotrivă în litera și în contextul lor, nici timorat, strivit de respect, dar nici cu impertinența specifică vârstei. Analizează scriitori consacrați (Al. Paleologu, Constantin }oiu, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Manolescu) și, de asemenea, debutanți (Antonio Patraș, Dragoș Varga-Santai), nu-i evită pe cei dificili, la propriu (Marin Mincu, Cristian Bădiliță), execută câteva reverențe la adresa unor autori din dulcele târg
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
Simona Vasilache Zürich-ul vechi e grădina anticarilor: cîte unul la fiecare mijloc (aproximez...) de stradă. Vînd - cît de urît spus! - doamne (aproape) în vîrstă și, comme si, comme ça, vorbitoare de trei limbi. Vin tîrziu (n-ai să găsești niciodată deschis înainte de 11 - ba chiar 14, la vreo două prăvălioare. Unele stau și duminicile acolo, cele mai multe nu), iar locul unde, pînă spre șapte ale
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
un flăcau și-o fată mare. Și pentru dînșii era Primăvară, și ochii lor erau plini de minunea iubirei. Peste capetele lor, se aplecau ramurile înflorite, și șopteau, și priviau și se bucurau; se bucurau de frumusețea celor ce vedeau." Vîrsta naivă a facerii de personaje. Totuși, de-ar fi să ștergem, cititori trecuți prin curente, stîngăciile micului romantism, rămîne aproape un tablou din Sadoveanu: doi țigani imaculați (nepotrivit? poate...), a căror taină (o, Bizet!) mișcă universul. Un univers care vrea
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
le-a adresat Melaniei Livadă, exegetă ce preconiza realizarea unei cărți închinate operei lui Blaga, publicată în întregime abia în 1974, sub titlul Inițiere în poezia lui Lucian Blaga. (Melania Livadă, o doamnă pe care am cunoscut-o la o vîrstă înaintată, ființă de mare finețe și generozitate, îmi mărturisea că această corespondență e bucuria maximă a vieții sale. Oare unde se află acum filele ei nepublicate?) Avem a face aci cu o paralelă întemeiată pe criteriul stilistic al relației dintre
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
muzica lui Bach, care pare să nu se aclimatizeze la temperamental oarecum desfrânat, ca o recoltă a egoismului tutelar ce riscă să înăbușe în mare măsură ceea ce este blând și elevat, nobil și profund. în al doilea rând pentru că, la vârsta lui Radulovic, aproape tot ce zboară se mănâncă, fără a ține seama de acele OZN-uri mai puțin comestibile (cum ar fi intonațiile aproximative, atacurile violentate), ce nu intră în siajul unui stil plivit, epurat de buruienile excesului. Uneori avântul
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
a cordes de la Garde Republicaine cred că însuși Bonaparte (înmormântat ŕ côté de eclatanta estradă concertistică), și-ar fi frecat satisfăcut palmele, ca și cum ar fi câștigat o nouă bătălie. Când i-am cunoscut, prin 1990, combatanții din Emphasis erau la vârsta când toți porii vrea să fie ochi și guri deschise ori când totul e luat parcă prea în serios, și totuși în zeflemea, ca într-un calvar donquijotesc. Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
este în scădere. Scriitorul modern este prin excelență conștient, lucid, el își premeditează de departe efectele, își programează opera" (p. 36). În continuare, referindu-se la poezia celei mai tinere generații - repet, ne aflăm în anul 1978 -, criticul scrie: "...poezia vârstei postmoderne este o poezie care vine din cultură, o poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
să rămîi cu ea. Principiul nu e departe de găsește-ți mereu o prietenă cu picioare mai lungi decît ultima. Cam facil și convenabil, aș zice, mai ales că individul e cel care decide care-i ultima "păpușă", la ce vîrstă îi parvine etc. În al doilea rînd, epifaniile lui Xavier pică exact la timp, de exemplu, una din tipese îl lasă baltă și chiar atunci, nu înainte, nu în timpul, fix după, el realizează că frumusețea ei era prea perfectă pentru
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
seamă: primul volum al memoriilor lui Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, editate în 1991, după manuscris, de Humanitas. Politician cu ochii bine deschiși, cu limba nu tocmai scurtă și suficient de cinic, la vîrsta tîrzie la care se pune pe scris, Argetoianu face, din niște aduceri-aminte pe care le-ar fi putut umfla și măslui după plac, literatură credibilă și mărturie nemincinoasă. Informații de toată mîna, de la arhondologii craiovene, bune de pus alături cu
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
este în scădere. Scriitorul modern este prin excelență conștient, lucid, el își premeditează de departe efectele, își programează opera" (p. 36). În continuare, referindu-se la poezia celei mai tinere generații - repet, ne aflăm în anul 1978 -, criticul scrie: "...poezia vârstei postmoderne este o poezie care vine din cultură, o poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
m-am format devine o dimensiune a persoanei mele, ce nu poate fi anulată prin nicio opțiune. Datul nu este altceva decât ireversibilitatea construcției temporale care sunt eu. Naționalitatea mea este un produs cultural de care, în mare parte, datorită vârstei la care am dobândit-o, nu sunt responsabil. Că și faptul de a fi cetățean în sensul Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului și al actualelor reglementări ale dreptului internațional. Întâmplarea a făcut să mă nasc într-o epocă și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Rorty deconstructs this rhetorical fusion and conceives a new kind of rhetoric for liberalism. Keywords: metaphysics; liberalism; liberal democracy; democracy; liberal neutralism; rhetoric. Critică metafizicii și liberalismul A devenit un clișeu al gândirii contemporane faptul că discursul filosofic trăiește o vârstă paradoxala a sa. Mă refer la acele situații în care filosofia își reinventează problematică și strategiile de cercetare prin înscenarea propriului "sfârșit"1. În primul rând, este vorba de fenomenele textuale petrecute în orizontul metafizicii, a cărei critică devine o
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
numeroase dileme care au la bază finanțarea insuficientă în raport cu progresele cercetării, care ar trebui puse mai eficient în practică, dar și unele insatisfacții ale personalului medical, în mare parte dedicat studiului, formării continue și îngrijirilor calificate acordate pacienților de toate vârstele. Problemă subfinanțării se ridică, în prezent, chiar și în cele mai dezvoltate state europene. Unele sisteme economice, de altfel foarte bine pregătite, aflate în fața unor dificultăți, au declarat retoric că este tot mai evident că "sănătatea nu are preț"1
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mărturisit că societatea comunistă l-a marcat în diferite feluri. "În primul rând, lipsa tatălui meu de acasă și, implicit, a întregii familii pentru că am fost singurul care nu am facut închisoare. Prima mea întâlnire cu Securitatea a fost la vârsta de 7 ani. Apoi, a fost încercarea de recrutare, când eram prin anul trei de facultate". Ion Caramitru a încheiat dezbaterea interpretând monologul lui Hamlet. Un eveniment de mare anvergură a avut loc pe data de 3 octombrie: dezbaterea Presă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]