1,700 matches
-
ca profilaxie/ el de sine însuși/ face bășcălie" etc.), însă tentația reciclării registrelor lirice canonice se dovedește totuși irepresibilă. Astfel, Însemnări în proză, din Week-end printre mutanți, jonglează, desigur parodic, cu mărcile discursului arghezian: "Eram, din pricinile cunoscute, închis la Văcărești. Mă gândii să profit de acest lucru și să-mi diversific registrul poetic. De aceea, din confortul chiliei, mi-am închipuit că-mi scriu versurile pe un perete de firidă goală, în singurătate, pe întuneric, cu unghia". Chiar și în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Copou)/ Nu mai suntem siguri de comportamentul/ oamenilor/ darmite de cel al obiectelor/ de uz casnic/ (...)/ Dar noi trebuie să avem mare încredere/ în serviciile meteorologice/ în oficiile farmaceutice/ și în buletinele de identitate/ trebuie să transmitem/ Urmașilor mei Văcărești/ cotele apelor Dunării/ minunatele noastre proverbe și zicători/ și alte comori/ Lupul își schimbă părul/ fiindcă nu cunoaște adevărul/ Ceasurile latră/ în cușca de piatră/ Ziua bună/ e de două ori pe lună/ Cine se scoală de dimineață/ trece prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lecției a avut o discuție, în care s-a stabilit ce fel de oraș este Bucureștiul , ce instituții se găsesc aici. S-a insistat asupra așezării geografice, s-a stabilit forma de relief, cartierele aflate pe dealuri (Dealul Spirei, Dealul Văcărești, Cotroceni) ; apele curgătoare (Dâmbovița și Colentina), ape stătătoare (lacurile). Legătura cu cunoștințele de istorie s-a făcut când s-a vorbit despre Dealul Spirei - (la 13 septembrie 1848, aici s-a dat lupta pompierilor cu turcii) sau Dealul Cotroceni ( în
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
a spus:- Aș vom pleca toți din infern...”. Câțiva ani mai târziu, dr. Petre Topa a fost trimis din penitenciarul de la Aiud la Jilava, apoi la Pitești, iar de acolo a fost expediat, în pragul morții, la spitalul din închisoarea Văcărești, unde a murit, așa cum rezultă din notificarea făcută în Fișa matricolă penală. Era 27 iunie 1957, după ce ispășise, mai mult de jumătate din pedeapsă. Dr. Petre Topa lasă țării o moștenire de valoare națională: Spitalul de Urgență Floreasca. La momentul
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
și conducător al tipografiei Episcopiei, continuând la București (1843-1848), ca director la Seminarul Mitropoliei, funcție în care îi va însoți de câteva ori pe tinerii ortodocși trimiși la studii în Rusia. Militant al revoluției de la 1848, va fi închis la Văcărești și expulzat în Transilvania. La întoarcere viețuiește la mănăstirea Băbeni de lângă Râmnicu Sărat, apoi ca egumen (1850-1854) la Sadova, în Dolj, unde reorganizează școala mănăstirii, iar din 1855, ca stareț și „rector” al Seminarului de la mănăstirea Neamț; inițiază aici un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
muncitorească. Personajele dominante ale panteonului proletar postum sunt Nicolae Petrovici Zubcu Codreanu (1850-1879), fondator al luptei revoluționare; Ion C. Frimu, martir al cauzei sindicaliste, mort ca urmare a "maltratărilor suferite și a tifosului exantematic pe care-l contractase" la închisoarea Văcărești (Roller, 1952, p. 474); Ștefan Gheorghiu, decedat și el ca martir al mișcării muncitorești, după ce a fost supus unui "regim de distrugere fizică" la închisoarea militară din Galați, "unde stătuse 6 luni pe cimentul gol" (p. 500); și utecistul Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se trimit pe adresa: N. Gh. Gaiu, profesor, strada Regală nr.5 Bârlad; abonamentele se trimit domnului Victor Oprișanu, strada Dobranici nr.11 Bârlad; problemele de geometrie de propus cât și cele rezolvate se pot trimite domnului Micu Grumbaum, Calea Văcărești - București. Doritorii de cărți de la Biblioteca Societății se puteau adresa domnului David Haim, strada Ștefan cel Mare nr. 58 Bârlad. 419 Sumarul la numărul doi al revistei: „O chestiune de geometrie” - exerciții de Zaidman Iosef, inginer; „Găsirea câtorva identități trigonometrice
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
, publicație apărută la Iași, lunar, între 1 iunie și noiembrie 1920, cu subtitlul „Revistă literară, socială și științifică”. Redactor: Eugen Relgis. Colaborează cu poezie Ion Barbu (Dezrobire, În ceață, Toiagul), Tudor Arghezi (Prințul, localizată și datată Văcărești, 1919), Al. A. Philippide (Desen murdar), Ion Vinea (Nocturnă, Iarnă, subintitulată Sat rusesc în Basarabia și datată 1917), F. Aderca (Remușcări, Mea culpa..., Stegarii, Ruga de seară a unui revoluționar), Tudor Vianu (Închinare, Lemn, Pe stânci), Enric Furtună, A. Dominic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
fost poeți în mod natural". Se vede că nu altfel s-a întemeiat poezia și în spațiul românesc. Eugen Simion cercetează aproape toți poeții din dimineața literaturii noastre, prezenți și prezentați de Eminescu în poemul său programatic, Epigonii. Primul dintre Văcărești, Ienăchiță, are un amplificat sentiment al dificultății de a scrie, de a se exprima și de a-și comunica gîndurile și sentimentele. Eseistul precizează: Conștiința scrisului începe, la el, printr-o conștiință a impreciziei limbajului". Eseul lui Eugen Simion este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
putere dă, mă rog, la graiurile mele/ Zi-mi, cum să-ncep? În ce fel s-arăt gîndirea mea prin ele?" (apud Eugen Simion). Imperfecțiunea limbajului este, în fapt, piatra de încercare ce împiedică liniștirea conștiinței estetice a primului dintre Văcărești. La abia înfiripata conștiință scriitoricească Ienăchiță adiționează și una morală, o etică care nu refuză dreptul la hedonism între anumite limite. La acestea poetul afirmă un spațiu preferențial unui profund sentiment al datoriei. Cine, trecut prin școală, nu-și amintește
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
conștiință scriitoricească Ienăchiță adiționează și una morală, o etică care nu refuză dreptul la hedonism între anumite limite. La acestea poetul afirmă un spațiu preferențial unui profund sentiment al datoriei. Cine, trecut prin școală, nu-și amintește catrenul: "Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire". Testament urmat, în mare parte, de mai toți poeții de limbă română. Pentru Ienăchiță, spune Eugen Simion, "o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime, în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a creatorului nevoit să-și fabrice mijloacele" (E.S.). La primul dintre fiii întemeietorului, Alecu, apăsătorul complex al sărăciei mijloacelor lingvistice de exprimare nu mai există. Moștenirea lăsată de părinți îi este suficientă. Poezia este la el, dar și la ceilalți Văcărești, aproape în totalitate, și după sintagma preluată și propusă de Eugen Simion, un discurs îndrăgostit. Focul la Alecu este metafora centrală, iar robia, starea lui lirică în fața femeii, " Intrarea în foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1934). Funcționează, între 1936 și 1952, apoi între 1954 și 1958, ca profesoară de limba engleză la Botoșani, Focșani, Oradea, București și Sebeș. În timpul regimului comunist este închisă la Mislea și Văcărești (1952-1953). A debutat cu versuri în revista „Abecedar”, în 1933, colaborând apoi la „Gând românesc”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima sa carte, Vacanță sentimentală în Scoția (1944), este un memorial de călătorie, având o structură diferită față de majoritatea scrierilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
pentru clasici și îi atestă cultura bogată. În 1810 se afla în țară, exilat la Buzău de generalul M.I. Kutuzov, „pentru oareșicare pricină a tinereților”. Iertat în 1812, este numit vel comis, apoi ispravnic în județul Dâmbovița, cu reședința la Văcărești și Târgoviște. Cum treburile isprăvniciei erau lăsate cam la voia întâmplării, amânându-se rezolvarea pricinilor și a jalbelor, era nevoie ca unchiul său, Nicolae Văcărescu, să îl mustre în scrisori, amintindu-i datoria față de țară. Este scos din slujbă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
București, 1848; Poeziile Văcăreștilor, îngr. Mihail Dragomirescu și Emil Gârleanu, pref. A. I. Odobescu, București, 1908; Văcăreștii, Poezii, îngr. P. V. Haneș, București, 1924; Corespondența literară dintre Nicolae și Iancu Văcărescu, îngr. și pref. I. Vârtosu, București, 1938; [Versuri], în Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, îngr. și pref. Paul I. Papadopol, București, 1940, 195-334; Poeții Văcărești, C. Conachi, Poezii, îngr. și pref. Ion Pillat, București, [1942]; Poeții Văcărești, Scrieri alese, îngr. Elena Piru, introd. Al. Piru, București, 1961; Poeții Văcărești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Poezii, îngr. P. V. Haneș, București, 1924; Corespondența literară dintre Nicolae și Iancu Văcărescu, îngr. și pref. I. Vârtosu, București, 1938; [Versuri], în Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, îngr. și pref. Paul I. Papadopol, București, 1940, 195-334; Poeții Văcărești, C. Conachi, Poezii, îngr. și pref. Ion Pillat, București, [1942]; Poeții Văcărești, Scrieri alese, îngr. Elena Piru, introd. Al. Piru, București, 1961; Poeții Văcărești, Opere, îngr. și pref. Cornel Cârstoiu, București, 1985. Traduceri: Heinrich von Collin, Regulu, București, 1834; Fr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Iancu Văcărescu, îngr. și pref. I. Vârtosu, București, 1938; [Versuri], în Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, îngr. și pref. Paul I. Papadopol, București, 1940, 195-334; Poeții Văcărești, C. Conachi, Poezii, îngr. și pref. Ion Pillat, București, [1942]; Poeții Văcărești, Scrieri alese, îngr. Elena Piru, introd. Al. Piru, București, 1961; Poeții Văcărești, Opere, îngr. și pref. Cornel Cârstoiu, București, 1985. Traduceri: Heinrich von Collin, Regulu, București, 1834; Fr. W. Ziegler, Ermiona sau Mireasa lumii celeilalte, București, 1834; August von Kotzebue
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Văcărești. Viața și opera lor poetică, îngr. și pref. Paul I. Papadopol, București, 1940, 195-334; Poeții Văcărești, C. Conachi, Poezii, îngr. și pref. Ion Pillat, București, [1942]; Poeții Văcărești, Scrieri alese, îngr. Elena Piru, introd. Al. Piru, București, 1961; Poeții Văcărești, Opere, îngr. și pref. Cornel Cârstoiu, București, 1985. Traduceri: Heinrich von Collin, Regulu, București, 1834; Fr. W. Ziegler, Ermiona sau Mireasa lumii celeilalte, București, 1834; August von Kotzebue, Grădinarul orb sau Aloiul înflorit, București, 1836, Ceasul de seară, București, 1839
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
conspira, București, 1846; [Autor neidentificat], Dragoste din copilărie, București, 1846; M. Régnier și Ch. Dupenty, Napoleon la Șoen-Brun și Sfânta Elena, București, 1847; Racine, Britannicu, București, 1861; [Goethe, Lamartine, Metastasio, Gentil-Bernard, Ponce-Denis Ecouchard Lebrun, Eugène Scribe, Casimir Delavigne], în Poeții Văcărești, Scrieri alese, București, 1961. Repere bibliografice: Alexandru Odobescu, Opere, II, îngr. Marta Anineanu și Virgil Cândea, București, 1967, 42-83; Ion Heliade-Rădulescu, La înmormântarea reposatului Ioan Văcărescul, București, 1863; Nicolae Predescu, Poeți și artiști, București, 1900, 382-423; Iorga, Ist. lit. XIX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
57-76; Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești. Ienăchiță, Alecu, Iancu Văcărescu, Anton Pann și modelele lor grecești, București, 1935; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 78-88; Perpessicius, Opere, VIII, 101-106; Popovici, Romant. rom., 147-154; Paul I. Papadopol, Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, București, 1940, 9-24, 165-194; Paul I. Papadopol, Un fericit înaintaș: Iancu Văcărescu, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 112-118, Ist. lit. (1982), 111-117; Cornea - Păcurariu, Ist. lit., 111-129; Al. Piru, Poeții Văcărești, București, 1967, 73-128
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
I. Papadopol, Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, București, 1940, 9-24, 165-194; Paul I. Papadopol, Un fericit înaintaș: Iancu Văcărescu, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 112-118, Ist. lit. (1982), 111-117; Cornea - Păcurariu, Ist. lit., 111-129; Al. Piru, Poeții Văcărești, București, 1967, 73-128; Ist. lit., II, 192-206; Al. Piru, O controversă: Eliade-Iancu Văcărescu, RL, 1969, 44; Piru, Ist. lit., II, 347-386; Ovidiu Papadima, Începuturile liricii moderne (cântecul popular, cântecul de lume, Văcăreștii și Conachi), RITL, 1971, 1; Anghelescu, Preromant. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Dimineața, 45-54; Scarlat, Ist. poeziei, I, 234-236; Anghelescu, Textul, 40-46; Cioculescu, Itinerar, V, 54-59; Manolescu, Istoria, I, 119-121; N. A. Ursu, Contribuții la istoria literaturii române, Iași, 1997, 389-394; Dicț. esențial, 871-873; Victor Petrescu, Iancu Văcărescu, București, 2002; Victor Petrescu, Poeții Văcărești, Târgoviște, 2002; Victor Petrescu, Văcăreștii - o dinastie poetică, Târgoviște, 2003. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
privind "prin lentile negre" madrigale astronomice și a fi îndreptat imnuri "către minerale". Cuarțuri, cărbuni, ametiste, forme amorfe de rocă; forme artiste sub care estetica sufocă. I. PELTZ După o lungă activitate obscură, I. Peltz s-a făcut în Calea Văcărești și Foc în Hanul cu tei evocatorul evreimii din București, determinând în chipul acesta și o varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz, văzută mai mult sociologic, e alcătuită din mici negustori stabili ori ambulanți, din prostituate, actori de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o stare de nevroză și anemie atavică, atingând mai cu seamă viscerele și deci indirect sistemul nervos, de unde o exagerare a mizeriei și frica. Romanele sunt monografii de cartier și interesează mai ales prin aspectul colectiv. Astfel în Calea Văcărești Leia este bunica, trăind succesiv pe lângă fiii și nepoții săi. Fiica ei, Esther, se extenuează lucrând la mașina de cusut și moare canceroasă. Un alt fiu, Paul, plasator de articole de ocazie, moare de epilepsie. Moriț are nostalgia Americii și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]