3,885 matches
-
individuale și de specificul activității depuse. Criteriile care definesc și caracterizează oboseala sunt: scăderea randamentului atât în planul cantității, cât și al calității acțiunilor efectuate; diminuarea treptată a unor constante fiziologice, asociate uneori și cu cele organice. Oboseala are o vădită funcție protectivă, prin faptul că atenționează organismul asupra epuizării rezervelor sale energetice, fiind urmată și de instalarea stării de inadaptare funcțională. Se disting următoarele forme de oboseală: fizică - consecința unui efort fizic îndelungat; intelectuală - implică tendința de a depăși posibilitățile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
După un plâns zdravăn se liniști și porni pe întuneric, către sat. Nu vroia să-și facă griji pentru el, familia. Deschise încet ușa de la comnă, fiind toți adunați în jurul mesei. -Unde ai fost băiete, îl întrebă maică sa cu vădită îngrijorare. -M-am plimbat prin pădure, am avut nevoie de aer curat... Tatăl își băgase degetele în părul lui brunet, semn de fericire că îl vede întreg... iar bunica îi puse o farfurie în față cu o bucată de mămăligă aburind
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ce îi rămâne după ce termină treburile în gospodăria ei, de care și acum ne desparte numai drumul. Când corzile timpului se despletesc slobozind chipuri de demult, Nicu Dan Petrescu, „pelerin rătăcit” în Grădina Vieții, prin acest volum de povestiri cu vădită tentă autobiografică a încercat să înmulțească talantul dăruit de Dumnezeu, așa cum ne explică el în povestirea « Finalul unei mari iubiri»: „Țin să precizez dintru început că toți primim talanți (daruriă. Unii primesc mai mult, alții mai puțin. Dar nimeni nu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
generalul Constantin Barozzi a fost desmnat ministru de Război, Alexandru Marghiloman, ministru de Justiție, iar Titu Maiorescu, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice și ad-interim la Agricultură, Industrie, Comerț și Domenii 1619. Noul guvern a fost întâmpinat în parlament cu vădită ostilitate, fiind considerat de către George Manu, "un instrument servil în mâinile regelui"1620. După încheierea sesiunii parlamentare, la 4/16 aprilie 1888, guvernul condus de către Theodor Rosetti și-a concentrat atenția asupra răscoalelor țărănești izbucnite în câmpia Dunării, pe care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în mod firesc, "ce avem acum în fața noastră ca noi candidați?", jurnaliștii apreciau că oamenii aflați pe lista de candidați la funcțiile de consilieri comunali formează "un grup de oameni, cari prin trecutul lor, prin averea lor, prin cinstea lor vădită, făgăduiesc să scoată orașul din mocirlă"1742. Printre candidați se numărau domnii: Gelescu D. Cialicoff, "proprietar mare, om cinstit, inteligent, cu o avere foarte mare"; Dimitrie Athanasoff, "proprietar mare, om cinstit, (...) trecut prin școli, inteligent"; C. I. Davidoglu, "avocat, licențiat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Sa Regele"1885. În discursul său, regele Carol I arăta că "săvârșirea podului peste Dunăre, dorit de un sfert de veac de Mine, este astăzi un fapt împlinit și uriașă se ridică înaintea noastră această falnică operă, ca o mărturie vădită a tăriei regatului"1886. În încheierea discursului său, regele Carol I afirma: "Mândru pot fi, dar, că sub domnia mea s-a conceput și isprăvit de inginerii noștri acest măreț pod care va atrage o însemnată parte a comerțului european
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Robert și Deborah Tornello, de la Pepinierele Tornello, mi-au descâlcit misterele vegetației dintr-o pădure tropicală, iar cartea lui Mark Moffett, Frontiera superioară: o explorare a frunzișului din pădurile tropicale, mi-a oferit o privire de ansamblu asupra ecosistemului, cu vădită și viscerală plăcere; Mark Moffett nu are nici o legătură cu personajul din carte care are același nume. Ellen Moore a organizat tonele de informații adunate și a ținut departe orice m-ar fi putut distrage. Behavioristul Ian Dunbar mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deschise umbrela de soare deasupra capului. Sus de tot În frunziș, o maimuță sări de pe-o creangă pe alta scuturând picuri mari care căzură cu zgomot pe hârtia Întinsă și impermeabilă. —Hei, mamă, o auzi pe Esmé spunând cu vădită mândrie. Bine că am adus umbrela. Câtă dreptate ai, wawa. Marlena aprobă din cap, fericită să o vadă pe Esmé bucuroasă. Mai căzură câțiva stropi pe umbrelă. Asta Îi aminti Marlenei de Încercarea lui Harry de a stinge focul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În picioare, iar gemenii se apropiară precauți de el. Loot Îl bătu pe mâna În care ținea cărțile și mimă un evantai din cărți. Rupert zâmbi larg. —Mamă, toți birmanezii se dau În vânt după trucuri cu cărți. Amestecă cu vădită plăcere cărțile, lăsându-le să cadă dintr-o mână Într-alta, fără să le aranjeze. Îi oferi teancul lui Loot. —OK, alege o carte, orice carte. Moment În care cele două divinități căzură În extaz la auzul Începutului ritualului, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noi, cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din povestirile lui Ion Creangă, după ce se uită pe rând, cu sfială și admirație la șevaletele noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o simți doar la omul sincer: - Apăi aista-i mare talent domnule! Că dacă mă uit bine, eu cunosc că aiestea-s clăile mele. Să-mi spuneți și mie la ce muzău sau expozâție le duceți ca să știu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să facă sex gratis pentru simplul motiv că este mai scump. Nu prea am înțeles clar, cum devine problema, fiindcă ecuația asta mi-a cam pus logica pe bigudiuri, dar am lăsat-o acolo, pentru că îmi incită gândirea, ce dădea vădite semne de moleșeală. Dar ajuns în punctul acesta cu mâinile sub cap și cu ochii în tavan, întotdeauna încep să degust unele finețuri de miliardar (fie chiar și în lei vechi). Numai că de cele mai multe ori nu ajung să mă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mi-a adăugat o listă detaliată care sunt „sectoarele” în care nu ar trebui să mă bag, fiindcă el le cunoaște atât de bine, încât cu intervenția mea aș putea violenta, la modul criminal, spiritul său estetic și înclinația lui vădită, mai ales în zilele, de vineri spre o genialitate predilect emergentă (vai, ce genial am devenit și eu după ce am dat mâna cu el, observați numai ce cuvinte elevate au ajuns să-mi iasă și mie pe goarnă). Zicea el
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dizabilități (acum nu se mai zice, handicapați) pentru a putea fi tratați zilnic în mod gratuit cu epigrame, schițe umoristice, cu câte un pamflet mai piperat, etc, deși am două temeri: una, că printre parlamentari sunt destui, care dau semne vădite că prezintă la modul cronic boala cu pricina și, doi, mă tem că tratamentul să nu dea nici un rezultat, dacă ne gândim la epigrama ceea cu bețivul și prostul: „Poate îți mai amintești / Vorba din bătrâni lăsată / Din beție te
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
era gelozia. De îi dam vreo ocazie, se consola destul de iute, și raționamentul meu cel mai fals o liniștea. Era senzuală? Iarăși încep ezitările înainte de a da un răspuns și văd cât de neprecis va trebui să fiu. Cum senzualitatea - vădită sau cel puțin sub forma unei sărutări fugare - pricinuia cele mai multe scene dintre noi, nu poate fi cercetată cu ușurință. Au fost strângeri pătimașe, când făceam pentru ele, cu toate că fricoși, cele mai mari imprudențe. În case străine, în camere necunoscute, în mijlocul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că, pe când aceasta se contrazice nuanțat, Ioana se contrazice cu violență. Mizeria și orgoliul ei. Este rar să vezi o femeie apărîndu-și o părere (artistică, sau literară, sau despre dragostea ei) cu atâta înverșunare. Dar câteodată contrazicerile sunt așa de vădite, că te minunezi că pot să vie de la cineva inteligent. Într-o zi, un negustor ambulant i-a vândut un parfum admirabil. Deseori ne emoționam de parfumul delicat și ne felicitam de afacerea excelentă. După un timp însă, făcând din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ambrazurile turnului - bărbați și femei care cu siguranță se îngrămădeau să scruteze cu teamă capătul drumului dinspre bariera de altfel nesupravegheată. Câțiva războinici descălecaseră și începuseră deja să îndepărteze trunchiurile puse unul peste altul de-a valma, cu o grabă vădită. Inisius, ajuns și el acolo, sări de pe catârul său și alergă să se cațere prin încrengătură, privind atent spre sihăstrie. întinzând arătătorul, Khaba îl anunță pe Balamber: — Uite acolo! Se deschide poarta. Trei bărbați ieșiseră din clădire. Distanța nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se explice. Uiți că jumătate din cavaleria mea se găsea în spatele alanior, ca să-i împiedice să abandoneze câmpul de luptă. Chiar tatăl tău ceruse asta. Deși, desigur, puțin convins de acele obiecții, Thorismund nu mai insistă, ci observă cu vădit sarcasm: — Un asediu, spui. Ăsta e războiul care vă prinde pe voi romanilor, nu și pe goți. Etius, perfect conștient că succesul, chiar dacă nu deplin, din ziua precedentă era în mare parte meritul vizigoților, se făcu că nu înțelege. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
patima. 21. Situația femeii ă...î nu o poate simți și nu o poate vedea bine decât numai o femeie. Bărbatul, prin definiție, e neatent la munca de ceas cu ceas a femeii gospodine, fără nici o strălucire și fără efecte vădite și apreciabile. 22. Un om care-și pompează în chip nefiresc toată energia lacreier, e deja un bătrân. Un intelectual bătrân e un bătrân la pătrat. Femeia știe toate acestea inconștient. De aceea, pe o femeie "fină" mai degrabă o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
omoplați și pe rest, cu pântecele proeminent al unor femei mature din rasa ei, complexiune care, agravată de portul complet neglijat, ofensează unul câte unul fiecare canon al esteticii. În schimb, doamna Sabina Duvid are sufletul delicat și inimă bună, vădită chiar și în ochii ei albaștri, lăcrimoși. Dar doamna Sabina Duvid prezintă și un alt contrast interesant. Tip desăvârșit de ceea ce cu un cuvânt inestetic - peiorativ și trivial în intenția cu care e întrebuințat - se numește o balabustă, ea vorbește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vorbește, totdeauna parcă ar mai avea ceva de spus. Are reticențe subite și curioase. Dacă i-ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte de suspensie la sfârșitul frazelor. Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vor fi depuse În comerț pentru valorificare.Pricepi...?” Mafiotul Mingoti, desfăcu ostentativ un pachet de țigări americane oferind colegilor câte una, aruncând neglijent pachetul În mijlocul mesei. Apoi dela o excepțională elecronică brichetă de fabricație japoneză aprinse toate țigările,savurând cu vădită satisfacție parfumul lor și făcând distractiv unele artificii cu fumul dela țigară. “Bune țigări colega...” aprecie Lct.Col.Tudose Ion. “De unde la ai...?” Mingoti zâmbi În zeflemea, privind cu superioritate la cei doi ofițeri care deși avea puterea de partea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
evident cu puține speranțe de mai bine, căutându-l pe Maistrul de șantier. Îl văzu de departe, Însă cum fizionomia feței nu trăda nimic alarmant, Îl cuprinse o ușoară amețeală iar ochii i se umeziră de lacrimi. Îi strânse mâna vădit tulburat. „Poate fi mai rău...?” Oarecum stingher, Maistrul de șantier Îi făcu semn să-l urmrze În niște Încăperi mai ferite de ochii curioșilor, rostind. „Veste bună, domnule inginer. V-au redus din pedepsă, doi ani de zile...!” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și obrajii cuprinși de un spasm nervos. Tare ești isteț. Mă simt În siguranță dacă știu toată afacerea asta pe mîinile tale. — Jurnalul... CÎnd mi-l dai? O clipă am surprins În privirile lui, cale de un moment, o dușmănie vădită. M-am retras un pas, făcîndu-i loc. CÎnd și-a dat seama că nu am de gînd să-l Însoțesc, Încordarea din umeri Îi dispăru ca și cînd s-ar fi resemnat pe loc, concentrarea i se risipi și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prefect, vorbii reținut, dacă pentru asta m-ați invitat aici, vă spun că așa ceva nu pot să fac, nu numai datorită funcției ce-o dețin ci și ca om. Nu e posibil. - Ce nu e posibil? vorbi, de data asta vădit enervat. - Ce-mi cereți. - Dar colegii dumneavoastră... - Nu cred că au fost de acord cu cererea dumneavoastră. Arătați-mi unul singur, în orice caz eu nu fac așa ceva. El schimbă brusc tonul: - Știu că nu sunteți căsătorit. V-ați gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]