7,043 matches
-
și sărăcuste cu bucatele mele”), să corecteze unele nedreptăți făcute de acesta în timpul vieții (jupâneasa Grăjdana - pomenită mai sus -, văduva fostului mare sluger Buzinca a dat înapoi Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Grăjdana - pomenită mai sus -, văduva fostului mare sluger Buzinca a dat înapoi Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la fel, Mara și Draga, văduve ale popii Stan și stolnicului Sbărâu, dăruiau - împreună cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la fel, Mara și Draga, văduve ale popii Stan și stolnicului Sbărâu, dăruiau - împreună cu nepoții lor - Mănăstirii Tismana trei ocine, „cum au lăsat ei cu al lor cuvânt”), să achite debitele rămase neacoperite de aceștia (vom vorbi despre această „datorie” ceva mai jos) și, frecvent, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai înainte, în 1573, un hrisov enumera valorile - multe bijuterii, veselă, tacâmuri etc. - primite ca dotă de Maria, văduvă între timp a postelnicului Dragomir), asigurată - prin „întăriri” - de unii soți grijulii, care bănuiau tracasările și abuzurile ce le așteptau pe văduve din partea rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă, am văzut, sprijin pentru o eventuală recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila (mă folosesc în continuare de Indereptarea légii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească și împărătească de toate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila (mă folosesc în continuare de Indereptarea légii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească și împărătească de toate vinile preoțești și mirenești din 1652) sistematiza drepturile de moștenire ale văduvelor, examinând situațiile concrete. Glava 232: „Pentru muiarea care va rămânea văduo și se va mărita, că nu ia de în bucatele bărbatului ei nemic, fără numai de la copii, de vor muri. Așijderea și bărbatul. Hearaoa a doa a lui chiar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se facă de pomeană și de milostenia săracilor și robiților pentru cel mort. însă aceasta o zice când va muri bărbatul sau muiarea și le va rămânea copil, și copilul nu va trăi, ce va muri”; dacă existau copii, partea văduvei era similară cu a unui copil; în cazul absenței rudelor de sânge, văduva primea jumătate din averea soțului, cealaltă jumătate trecând pe seama Domniei) - în a căror posesie femeile intrau uneori cu dificultate din cauza rudelor soțului defunct - le atestau văduvelor funcția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însă aceasta o zice când va muri bărbatul sau muiarea și le va rămânea copil, și copilul nu va trăi, ce va muri”; dacă existau copii, partea văduvei era similară cu a unui copil; în cazul absenței rudelor de sânge, văduva primea jumătate din averea soțului, cealaltă jumătate trecând pe seama Domniei) - în a căror posesie femeile intrau uneori cu dificultate din cauza rudelor soțului defunct - le atestau văduvelor funcția de „cap de familie” pe care le-o rezerva noua stare socială. în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anca, fiica lui Radu de la Afumați). Leca spătarul, în 1657, este încă și mai limpede cu privire la dreptul de uzufruct al soției sale, (sub incidența cărora - am văzut și mai sus - citatele Legiuiri civile așezau și darurile dinaintea nunții „ale unei văduve cu copii”) întărit prin testament: „Și las pre fii-meu, Fiera, stăpân casei și a tuturor bucatelor mele. Iar jupâneasa mea, Evda, să aibă a șederea decindéle casele méle și să se hrănească cu moșăile méle carele sânt acolo cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1557), era din Orașul de Floci, un târg ialomițean. „Cinstita - va scrie Mihai mai târziu - și din inimă prea iubita maica Domniei mele”, îi va face daruri bogate și o va socoti o veritabilă Doamnă, chiar dacă locul ei rămâne între „văduvele nenuntite”. Un „loc de văduvă” disputat Doamna Ilisafta (Safta) n-a fost cea dintâi care a părăsit Curtea lui Gheorghe Ștefan de la Szettin (Sczeczin) din Pomerania. Primul a plecat de lângă fostul Voievod, bolnav de podagră și cu resursele financiare împuținate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Floci, un târg ialomițean. „Cinstita - va scrie Mihai mai târziu - și din inimă prea iubita maica Domniei mele”, îi va face daruri bogate și o va socoti o veritabilă Doamnă, chiar dacă locul ei rămâne între „văduvele nenuntite”. Un „loc de văduvă” disputat Doamna Ilisafta (Safta) n-a fost cea dintâi care a părăsit Curtea lui Gheorghe Ștefan de la Szettin (Sczeczin) din Pomerania. Primul a plecat de lângă fostul Voievod, bolnav de podagră și cu resursele financiare împuținate, hatmanul Vasile Ceaurul, fratele său
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i veneau în sprijin; stupefiantă remarca unui Vasile Lupu credul: „Ce omŭ fără cale, logofătul! Știindu-și giupâneasa boleacă, și nu o ține aicea cu sine!”) o conspirație reușită. Doamna Safta i-a supraviețuit soțului ei - ea a fost autentica văduvă a lui Gheorghe Ștefan -, a fost târâtă în câteva procese pentru recuperarea unor bunuri, a făcut pe mai departe gesturi domnești închinând, în 1687, Mânăstirea Bistrița Patriarhiei din Ierusalim. Trăia încă, se pare, prin 1699, când trecuse de optzeci de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru recuperarea unor bunuri, a făcut pe mai departe gesturi domnești închinând, în 1687, Mânăstirea Bistrița Patriarhiei din Ierusalim. Trăia încă, se pare, prin 1699, când trecuse de optzeci de ani. Mai apăruse, însă, încă o pretedentă la rangul de văduvă - Ștefana Mihailovna, o circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum trebuie să fi fost și acea Natalia sau Nedelea, roabă răcumpărată, care îl însoțise întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luat darul băuturii și calea abuzurilor (s-a făcut „foarte rău și crud, și tiran, atâta cât el însuși cu mânele sale pe mulți oameni i-au omorât” - Istoria Bălăcenească). A devenit repede indezirabil, dar, la fel de repede, a lăsat-o văduvă pe fiica Brâncoveanului. Cealaltă fiică, Maria, a murit de ciumă în 1697 -, avea doar 20 de ani, se născuse în 1677 - la Constantinopol („într-o străinătate” - zice Radu Greceanu), după ce soțul ei fusese mazilit. Pe Anița (cea care venise, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înmormântat la Târgoviște, în biserica Mitropoliei) și ea s-a recăsătorit, înainte de 15 septembrie 1704, cu Șerban Greceanu. A și cununat-o pe sora ei Smaranda (Smaragda), căci îl botezase cândva pe cel ce era acum mire. Safta a rămas văduvă în 1746 (Iordache Crețulescu murise în acel an și fusese îngropat în biserica Mitropoliei din București). La 1 martie 1747, semna - împreună cu fiii ei și în calitate de „soție a răposatului Iordache Crețulescu...” - un zapis prin care dona Mitropoliei din București trei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Bostangibașa, închisoarea datornicilor. Câteva zeci de pungi cu bani condiționară scoaterea lor din temniță, dar nu izbutiră să obțină și libertatea. Manevrele Cantacuzinilor, ale celui de pe tron, Ștefan, mai ales, își făcură efectul (au fost mai eficiente decât încercările văduvei de a obține, prin chezășia a doi greci, promisiunea unei eliberări; cei doi garanți au fost băgați și ei în temniță) și toți cei care îl însoțiră pe Vodă la Istanbul fură exilați în Asia Mică, la Kiuta Lia (Chiutaia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în apropierea Munților Caucaz până în primele luni ale anului 1717. „Șef al familiei” era acum văduva (căreia îi mai rămăseseră în viață cinci fete și nepotul Constantin - cu care numele lui Brâncoveanu putea trece prin timp -, ginerii și alți nepoți), responsabilitățile ei sporiseră enorm. Contextul politic, complet nefavorabil (înfrângeri în serie), i-a obligat pe turci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doar de „familie”, ci și de „casă”, și nu numai de a ei, ci și de cele ale ginerilor, pe care le aflase ajunse - cum va scrie ea -, din cauza extorcărilor turcești, „la multă datorie și stingere”. Astfel trebuie înțelese lamentațiile văduvei, care reclamă insistent „marea lipsă și sărăcie” a ginerilor ei: Agenții ei, un Apostol Manu (lovit uneori de amnezie) și doctorul Gheorghe din Trebizonda (Trapezuntiul), fidel și eficient - împuternicit printr-o procură generală: „Io Maria Brancovana rimasta vedova del signor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrie ea însăși împăratului Carol al VI-lea solicitându-i înalta protecție și ajutor în descurcarea afacerilor bănești și imobiliare din Ardeal și iscălind: „Humillisima ancila, Maria Brancovanna, Principi Constantini relicta vidua” ori „Umillissima e fidelissima serva, Principessa Maria Brancovana”. Văduva a adus în țară, în 1720 - Vodă Nicolae Mavrocordat a fost de acord - rămășițele pământești ale soțului ei și le-a îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, lăcaș de închinăciune pe care începuse a-l zidi tatăl ei, Antonie Vodă din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în cazul unei Doamne văduve, devenea absolută, lipsită de concurență. Ne-o putem imagina, de pildă, pe Elisabeta Movilă, întruchipare a asumării puterii monarhice, dirijând o Curte „mobilă”, când în Moldova, când în Polonia, la Uście. Sau pe cele trei văduve pomenite mai sus. De multe ori nici n-a fost nevoie de „achiziționarea” acestui statut. N-au fost puține cazurile când „perechea” Voievodului și-a depășit (și-a ignorat, chiar) condiția - care însemna ascultare, fecunditate și prolificitate (niște Marii - ne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu înțelegea să-i lase puterea deplină ori nu-l credea potrivit pentru a reprezenta domnia în toată maiestatea ei, doamna ținea locul domnului”. Respectând restricțiile pe care le impunea un doliu perpetuu (camera de toaletă își restrângea vădit funcțiile), văduva cultiva mai departe, în camerele ei, acel spațiu particular al sociabilității unde Domnițele (am putea evoca aici droaia de fete care le înconjurau pe Elena-Ecaterina Rareș ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
seragli die metter solvaticineț] asemănător celor văzute de el în Apus) -, căci prin acesată grădină (pe care o aprecia mai târziu minoritul bulgar Pietro Bogdan Bakšîć: „Lângă palat, în partea de sus, se află grădina domnului”) se plimba, cu siguranță, văduva Ecaterina Salvaressi și tot acolo își ospăta Radu Mihnea, aflat la a treia domnie în țara Românească, prin 1613, oaspeții veniți din Ardeal (unul dintre ei, juristul și diplomatul Toma Boisos, și-a notat: „într-o zi voievodul ne-a dat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
natural (era doar o variantă „amenajată” închisă, ocrotită, a pădurii) și destinat folosirii lui individuale de către Voievod și familia sa. Din când în când, pe măsura trecerii timpului, grupului familial restrâns al Domnului (căruia în vremea „interregnului” i se substituia Văduva) i se puteau adăuga, în căutarea „desfătării” oferite de „primblări”, curtenii sau unii oaspeți ai Curții. Era, fără îndoială, această „vreme a desfătării” o secvență a unui „timp festiv”, degrevat de obligațiile plictisitoare și repartizat recreării (cenzurată de restricțiile impuse
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
loggia), edificii ale odihnei care vor deveni foarte repede polifuncționale, „spații ale repaosului”, podoabe, dar și indicii ale unui alt mod de situare a omului în peisaj. Grădinile își păstrau aceleași funcții și când erau străbătute de pașii întristați ai văduvelor. Niște femei împovărate de îndatoriri „Capi de familie” Destul de mult comentata autonomie a văduvei - femeia eliberată (în fapt, de multe ori era vorba de o pseudo-eliberare, pentru că „grupul restrâns al familiei defunctului soț își întețea presiunile) de supravegherea unui bărbat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dar și indicii ale unui alt mod de situare a omului în peisaj. Grădinile își păstrau aceleași funcții și când erau străbătute de pașii întristați ai văduvelor. Niște femei împovărate de îndatoriri „Capi de familie” Destul de mult comentata autonomie a văduvei - femeia eliberată (în fapt, de multe ori era vorba de o pseudo-eliberare, pentru că „grupul restrâns al familiei defunctului soț își întețea presiunile) de supravegherea unui bărbat arțăgos și avar - nu era, în fond, decât o instalare în singurătate (mă gândesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se împărțeau între înmormântarea și pomenirea soțului defunct, apărarea gospodăriei în fața creditorilor și a rudelor din partea soțului, educația și căsătorirea copiilor”. Gestionarea patrimoniului Administrarea averii rămase de la soțul defunct - oricare ar fi fost „dimensiunile” acesteia - reprezenta o îndatorire importantă a văduvei. Chiar dacă uneori intrau cu dificultate în posesia acestei averi din pricina obstrucției rudelor soțului - socrii, copii, copii vitregi, cumnați (întărindu-i jupâniței Maria băneasa, văduva lui Ianache, fost mare ban al Craiovei, o proprietate, Alexandru Coconul evocă dificultățile întâmpinate de moștenitoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]