2,974 matches
-
cafea Între degetele plinuțe. Următoarele cuvinte au fost rostite pe un ton mai ridicat decât avusese intenția, speriindu-le pe toate. — O, e un tânăr care ține mult la tine. Însă de ce e ascuns În spatele unui văl?... Ceva ca un văl. Inima lui Armanoush a Încetat o clipă să bată. — Poate să fie ecranul unui calculator? a Întrebat poznaș Asya pe când Sultan al Cincilea Îi sărea În poală. — Nu văd calculatoare În zațul de cafea, a protestat mătușa Banu. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și s-o aducă cu el la San Francisco; chiar și după multe cine fericite la care era Înconjurat de copii și nepoți, pisoiașul ăla Îi rămânea Întipărit În minte. — Destul, a spus mătușa Banu mișcându-se. Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai văd asta. Am aflat ce-am vrut să aflu... Dar n-ai văzut totul, s-a Împotrivit domnul Bitter pe un ton aspru. Nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
totul, s-a Împotrivit domnul Bitter pe un ton aspru. Nu ți-am povestit Încă despre păduchi. — Pă...pă-duchi? s-a bâlbâit mătușa Banu. Hotărârea care-o determinase să pună capăt acestei ședințe părea s-o fi părăsit. A ridicat vălul și s-a uitat din nou la bol. — O, da, păduchi, stăpână, e un detaliu important, a spus domnul Bitter. Îți amintești partea În care mica Shushan a dat drumul mâinii fratelui ei și s-a pierdut dintr-odată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nume noi. Așa s-a Întâmplat și cu Shushan. Toată lumea o striga acum Shermin. I se dăduse chiar și o poreclă: 626. — Ce-i de-ajuns e de-ajuns, a spus mătușa Banu acoperind din nou bolul de argint cu vălul ei și uitându-se la djinn cu o privire lungă și pătrunzătoare. — Da, stăpână, cum dorești, a murmurat domnul Bitter. Totuși ai pierdut cea mai importantă parte a poveștii. Dacă vrei să asculți și partea a doua, dă-mi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nimeni nu poate spune Încă cu siguranță dacă pământul este la fel de atotobservabil. Dacă aceasta este o scenă pe care se dă spectacol după spectacol pentru Ochiul Divin, pot să existe Între ele momente În care cortinele sunt trase și un văl transparent acoperă suprafața unui bol de argint. Istanbulul e un potpuriu de zece milioane de vieți. O carte deschisă, cu zece miloane de povești Învălmășite. Istanbulul se trezește din somnul său agitat, gata pentru haosul orei de vârf. Din momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ăsta. N-ar fi trebuit să meargă la Istanbul. Rose ar fi trebuit să se ducă singură să-și ia fiica și să se Întoarcă acasă... acasă. Cât Își dorea să fie iarăși În Arizona unde totul era Învăluit În vălul ușor al familiarității. — Cred că ar trebui să fac câțiva pași, a spus Mustafa Întinzându-i paharul lui Rose și ridicându-se ca să-și stăpânească neliniștea aceea care se transforma rapid Într-un atac de panică. N-are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un somn adânc. Ochii au Început să-i străluceacă din cauza ideii care-i trecuse prin cap. A smuls brutal capătul așternutului, cât pe ce s-o trezească pe mătușa Zeliha și și l-a Înfășurat În jurul capului ca pe un văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe lumea asta... Mătușa Banu și-a dat imediat seama pe cine maimuțărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În urma lui, așa cum făcuse de nenumărate ori Înainte, s-a oprit, ca și când ar fi fost distras de un gând. — De ce porți fustele astea scurte? Întrebarea era atât de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia acum vălul Încețoșat din privirea lui. Anul ăsta, mai mult ca niciodată, și-a zis, s-a transformat Într-un nenorocit. A rostit cu voce tare ultimul cuvânt: — Nenorocitule! Prefăcându-se că nu auzise asta, Mustafa a cercetat Încăperea. — Ăla de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
murmurat Caricaturistul Alcoolic pe un ton blând, punându-i un deget pe buze. Nu vrei să auzi vestea bună? Și atunci a Început să strălucească de mândrie. — Am hotărât că trebuie să rămân credincios inimii mele și să divorțez. După ce vălul de uluire care-i Întuneca chipul s-a risipit, Asya s-a trezit să Întrebe: — Și vestea care nu a fost Încă clasificată? — Astăzi e cea de-a patra zi fără băutură. Nici măcar un strop! Și știi de ce? Fiindcă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a strecurat Înăuntru. — Pot să intru? a Întrebat cu o voce șoptită, șovăitoare. După ce a auzit un posibil răspuns afirmativ, s-a strecurat până În cealaltă parte a camerei cu picioarele Îngropate În covorul pufos și apoi s-a oprit. Vălul ei roșu strălucea de parcă ar fi fost irizat de o lumină misterioasă, iar pungile Întunecate de sub ochi Îi dădeau Înfățișarea unei fantome. — N-ai coborât toată ziua. Voiam doar să văd ce mai faci, a șoptit privind-o pe Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei, Însă pentru care simțea Îngrijorare și milă acum, că Își pierduse soțul, deși nu atâta Îngrijorare și milă cât simțea pentru ea Însăși, acum, că Își pierduse fiul. Pe bancheta din spate se afla Petite-Ma. Astăzi purta un văl adevărat, de exterior, tivit cu un negru ca cerneala la capete. În prima zi petrecută În Istanbul, Rose a petrecut o groază de timp Încercând să descopere criteriul esențial care avea să o lămurească o dată pentru totdeauna de ce unele turcoaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de exterior, tivit cu un negru ca cerneala la capete. În prima zi petrecută În Istanbul, Rose a petrecut o groază de timp Încercând să descopere criteriul esențial care avea să o lămurească o dată pentru totdeauna de ce unele turcoaice purtau văl și altele nu. Totuși În scurt timp renunțase, nereușind să rezolve enigma nici măcar la nivel local sau măcar la nivelul casei. De ce Dumnezeu o femeie fără vârstă precum Petite-Ma purta văl pe cap, iar nora ei Gülsüm nu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lămurească o dată pentru totdeauna de ce unele turcoaice purtau văl și altele nu. Totuși În scurt timp renunțase, nereușind să rezolve enigma nici măcar la nivel local sau măcar la nivelul casei. De ce Dumnezeu o femeie fără vârstă precum Petite-Ma purta văl pe cap, iar nora ei Gülsüm nu, și de ce una dintre mătuși purta văl pe cap, iar celelalte trei surori ale ei nu, era pur și simplu peste puterea ei de Înțelegere. Chiar În spatele Toyotei venea mătușa Zeliha În mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scurt timp renunțase, nereușind să rezolve enigma nici măcar la nivel local sau măcar la nivelul casei. De ce Dumnezeu o femeie fără vârstă precum Petite-Ma purta văl pe cap, iar nora ei Gülsüm nu, și de ce una dintre mătuși purta văl pe cap, iar celelalte trei surori ale ei nu, era pur și simplu peste puterea ei de Înțelegere. Chiar În spatele Toyotei venea mătușa Zeliha În mașina ei Alfa Romeo de un argintiu metalizat, Împreună cu surorile ei care se Înghesuiseră Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
față, Armanoush și Asya mergând În spatele lor. Cu pași sincronizați, au intrat În Încăperea plină de oaspeți, Încăperea În care se afla mortul. Într-un colț, pe o pernă așezată pe podea, cu părul ei blond deschis acoperit cu un văl, cu ochii umflați de plâns, cu trupul ei plinuț strivit Între străini, stătea Rose. I-a făcut imediat semn lui Armanoush, chemând-o lângă ea. — Amy, unde-ai fost? a Întrebat Rose, Însă Înainte să aștepte răspunsul, a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce putea fi profanat și pierdut; o vrajă sau un blestem de care aveau nevoie pentru a da un rost ori o scuză azilului și în legătură cu care erau liberi să-și bată gura oricât cu condiția să nu-i ridice vălul. Nimeni n-ar fi putut să spună când anume apăruse ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui, Îi va spune negru pe alb care este natura Enigmei. De la enigmă la decriptare pasu-i scurt, și va ieși de aici, strălucitoare, Hierograma, către care trebuie Îndreptată ruga Întrebării. Apoi nimănui nu-i va mai putea fi necunoscută Arcana, vălul, acoperământul, tapiseria egipteană ce acoperă Pentaculul. Iar de acolo către lumină, ca să declar al pentaculului Sens Ocult, Întrebarea Cabalistică la care doar puțini vor răspunde, și să le spun cu glas de tunet care este Semnul Insondabil. Aplecați asupră-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu e chiar așa rău. De fapt, e de-a dreptul minunat. CÎteva din cele mai mari creiere ale epocii și albinuțele harnice ale prosperității americane și-au făcut un rost aici; mirodeniile pămîntului au dat buzna și au educat vălurile palatine ale celor care pînă nu demult credeau că și cartofii prăjiți sînt haute cuisine. Și Maggie e frumoasă, dulce și inteligentă. Typical este un loc chiar grozav. Dar nu a venit Încă vremea să se așeze, Își spune Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din urmă, a intrat În sectorul bancar, ca orice elvețian care se respectă. O tînără asiatică intră pe ușa bucătăriei. Aveți nevoie de mine azi? ZÎmbește către Sandina, fără a-i da nici o atenție lui Wakefield. Poartă pe cap un văl imprimat. — Ai putea aprinde focul În saună, Îi spune Sandina, Întînzîndu-i joint-ul lui Wakefield. Folosește balsamul, da? Fata dă din cap și părăsește camera fără nici un zgomot, lăsînd În urmă-i un parfum de salvie și dafin. — Aparține unui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unei prostituate din Amsterdam, așteaptă să fie indicată cu bețișoare din fildeș. Poate că o indicație asupra vieții autentice pe care Wakefield s-a angajat să o găsească, viața lui adevărată, poate fi găsită În tinerețea lui cînd, ațîțat de vălurile care acopereau lucrurile, le vedea mai mari ca pe sine Însuși. Ascunzîndu-se, se făcea Încă și mai mic, lăsînd mai mult spațiu pentru cele ce erau mai mari decît el, mai mult spațiu În acest univers uman supraaglomerat. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dovedise plin de surprize în mai multe privințe. — Unde te duci? Tonul lui circumspect sugera că nu știai niciodată la ce să te aștepți de la Fran. Putea foarte bine să fie pe punctul de-a trece la dansul celor șapte văluri sau de-a chema un taxi. — Să caut baia. — A doua ușă pe dreapta, răspunse el ușurat. Vezi să nu te împiedici de bicicletă și de skateboard. Fran se simțea atât de fericită și de sigură de tandrețea din vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
perechi fugeau în Seychelles ca să-și pună pirostriile în taină, m-am gândit să nu mai invit și câinele. Spre ușurarea lui Fran, următoarele săptămâni fură atât de aglomerate, încât n-avu timp să se gândească la localuri sau la văluri. Comitetul pentru Presa Regională organiza o conferință în care urma să anunțe finaliștii și să desemneze câștigătorul concursului „Ba al nostru-i mai frumos“ organizat de Citizen, un eveniment în comparație cu care războaiele din Balcani păreau un neînsemnat conflict local. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de talentele fiicei ei. — Așa. Emma termină de legat șireturile și se trage puțin Înapoi, contemplîndu-și ideea inspirată și rezultatele acesteia, care, dacă nu sînt de-a dreptul perfecte, atunci pot fi măcar considerate foarte potrivite. CÎtă vreme o să am vălul pe cap, n-o să bănuiască nimeni nimic. — OK, inspiră Linda adînc. Ar trebui să ne calmăm. Adică tu ar trebui să te calmezi, Îmi șoptește Emma. — Mersi, Emma, Îi zîmbesc eu plină de recunoștință. Ești fantastică. — Ellie, Întoarce-te să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre ușă. Să nu mai spui nimănui. Ținem totul secret pînă ne Întoarcem din luna de miere. În plus, n-au trecut decît zece săptămîni. — Știam eu, știam eu. Emma mă ia În brațe, avînd grijă să nu-mi deranjeze vălul. — O, Ellie, o să fiu mătușică! — Știu, Îi răspund, zîmbind cu gura pînă la urechi. Dar te rog foarte mult să nu spui nimănui. Promiți? Maică-ta ar face o criză, dacă i-ar trece prin cap că nu e prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]