2,614 matches
-
temperatura ambiantă și ingestia de hrană. Creșterea temperaturii nucleilor ventro-mediani hipotalamici activează centrii sațietății, iar răcirea hipotalamusului la un animal sătul este urmată de ingestia alimentelor. La om, factorii culturali, de ambianță, experiențele personale trecute, mai ales cele legate de văz, gust și miros, au influență asupra ingerării hranei. II.4.10.3. Mecanismul de lungă durată al reglării aportului alimentar Efectul net și sumat al tuturor mecanismelor ce reglează comportamentul alimentar la omul normal se reflectă în echilibrul dintre consumul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hotărâtoare decât cea a poeților." (cap. 6) Dacă cele două emoții tragice principale, mila și teama, se pot naște din spectacol, ele trebuie create în cea mai mare parte de acțiunea dramatică, trebuie să provină "din ascultare și nu din văz". "Spaima și mila se pot cu siguranță naște din spectacol, dar ele se pot naște și din sistemul faptelor însuși: este procedeul care deține locul întâi și îl revelă pe cel mai bun poet. Într-adevăr, trebuie ca independent de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vreme, și mai ales de așteptarea publicului, dornic de iluzie. Când aceste schimbări se operează în timpul antractului, ca în teatrul lui Hugo, pot fi ascunse privirilor grație cortinei. În schimb, dacă survin în sânul actului, este dificilă evitarea schimbărilor în văzul lumii, ceea ce se lovește de obișnuințele spectatorilor. Chiar și Vigny regretă că a fost obligat să recurgă la această practică la reprezentația Maurului din Veneția. Cu privire la scena a șaptea din actul I, el indică, în notă: "Se întâmpla pentru prima
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
3.5.2. Cântăreața cheală "o parodie de piesă, o comedie a comediei" / 79 3.6. Modul ironic / 87 3.7. Sub semnul ironiei / 90 3.8. Diplomație postcaragialiană / 95 3.9. Modul grotesc / 99 3.10. "Simt enorm și văz monstruos" / 100 3.11. Modul grotesc postcaragialian / 102 3.12. Modul umoristic / 107 3.13. Caragiale și umorul / 111 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în mod exemplar, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, prin dramaturgia și proza lui I. L. Caragiale. 3.10. "Simt enorm și văz monstruos" Aflat la granița dintre tragic și comic, grotescul ocupă un loc însemnat între procedeele caragialiene, reprezentat masiv în schițe precum: 1 Aprilie (monolog), La Paști, Grand Hôtel "Victoria Română", în reportajul O plimbare la Căldărușani, și mai cu seamă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă de schimb pentru diverse interese și servicii (La Moși, Cam târziu, Politică și delicatețe, Țal, Boborul!). Expresie a unei predispoziții spre culminații și exces, captată involuntar în mult comentata formulă "simt enorm și văz monstruos", grotescul are la Caragiale acel scop homeopatic de care aminteam în preambulul teoretic, întrucât intenționează și izbutește prin exagerările caricaturale să scoată în evidență erorile de comportament și de mentalitate, care se vor corecta practic de la sine pe temeiul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urlă bătrâna. Și, până să n-apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă și tu politică! Nu sta ca proasta în oștire. Văz că jurnalele le tocești de nu mai poate omul să facă nimic cu ele. Spirache (sincer): N-am încredere în nici un partid. Chiriachița: Dar în cine ai încredere? Spirache: În Dumnezeu[...] Nu e în firea mea să fac politică... Prea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încă i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. Ce-a zis Papaiezuit, aminteri nu prost! -când a văzut că n-o scoate la capăt cu el? ... Mă nene, ăsta nu-i de glumă, cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de cu fitecine ia mai bine să mă iau eu cu politica pe lângă el, să mi-l fac cumătru. Și de colea până colea, tura-vura, c-o fi tunsă c-o fi rasă, l-a pus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cazul lui Urmuz, însă cu precizarea că există o deosebire majoră între calitățile aproape extrasenzoriale care-l certifică pe Caragiale drept "oftalmoftologul"130 de serviciu al epocii, și lentilele amplificatoare și deformatoare purtate de Urmuz. Simțirea sa "enormă" și văzul său realmente "monstrous" pot fi puse pe seama unor anomalii de receptare, pentru că instrumentarul său optic și senzorial nu doar percepe, ci și creează imagini coșmarești. În ceea ce privește caricatura, am remarcat deja diferența structurală între strategiile și intențiile celor doi autori: Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că nu s-a întamplat-, și rămase pe gânduri cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că nu s-a întamplat-, și rămase pe gânduri cu privirea fixă.. Moașa și Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i acoperi de sărutări, numai Theo n-o vede, concentrat la întrebările lor serioase, Tu de unde știi? mai vrea să știe Irina cum Theo cunoaște toate aceste lucruri fără să le vadă, încă neavând o noțiune prea clară a capacității văzului, Eu am pictat tabloul! spune cu mândrie Theo, și vedem, atât eu cât și Corina, pe Theo îl las deoparte, cum se clatină din temelii universul fragil de noțiuni despre lume al celor doi copii, Corina se-apleacă la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reală revine încetul cu încetul în limitele ei cunoscute, iar simțurile mele încep să se pună în acord între ele, de pildă atunci când mâna mea se apropie de ceașca de cafea, aproape în același timp atât simțul tactil cât și văzul transmit aceeași informație precisă creierului meu, ceașca de cafea a revenit la dimensiunile ei reale, se află indiscutabil pe masa concretă și nu undeva suspendată între planuri vagi suprapuse, iar distanța pe care mâna mea o parcurge înspre ceașcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am coborât scările și am dat colțul spre Norton, cu Lee pe urmele mele. Am băgat viteză când am dat cu ochii de dubița legistului și mașina fotografului, care parcau în trombă. Harry Sears dădea o dușcă pe gât, în văzul unei duzini de polițiști. Am citit groază în ochii lui. Echipa foto se împrăștiase la fața locului, cu aparatele de fotografiat îndreptate spre pământ. Mi-am făcut loc cu coatele printr-un grup de polițiști și am văzut despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șanțul plin de apă rece Înainte ca decesul să fie constatat. Nu că ar fi fost vreun dubiu În privința asta. Bietul copil murise cu mult timp În urmă. Acum zăcea Întins pe spate pe un pătrat albastru din plastic, În văzul tuturor, cu un tricou X-Men ridicat În jurul umerilor. Nu mai avea pe el nimic altceva. Blițul camerei se declanșă din nou, luând cu sine fiecare detaliu și culoare, lăsând imprimată pe retină o imegine ce refuza să dispară. Păstrând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire sau umbră ce ar fi traversat imponderabilul câmp magnetic. Nu ne interesa deloc corpurile noastre, iată ceea ce era esențial, ne renegam În partea auxiliară, ce nu putea fi transformată În fluidul văzului. Este straniu că experiența noastră se Împlinea Într-o impersonalitate atât de curioasă, că nici nu i-am reținut trăsăturile feței, Încât, dacă aș fi Întâlnit-o a doua zi pe stradă și n-aș fi observat că ochii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un fund de cabană, scriind vrute și nevrute pe foi, cu un creion. Stiloul nu și-l ia pe munte, ca să nu-l piardă. Dacă o veți cunoaște, o veți acuza că râde prea mult. Da, e hotărâtă să nu plângă În văzul nimănui. Nu vrea să știe ce-i acela plânsul. Numai atunci când va fi sus, pe vârful muntelui, și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al marii iubiri... Oare va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un dialog gratuit Înainte de a intra la examen: este clar, mi-am zis că asta o să ia examenul, așa Înfiptă cum este. Mă străduiesc, pe cât este cu putință, să nu falsific; chiar cred acum că așa ne-am vorbit. (ieri) Văzul e simțul primordial. În fiecare dimineață, mă complac Într-o stare ambiguă, până să iau contact cu realul. Deschid ochii În Întuneric, Îi lărgesc cât pot, mă uit și nu văd altceva decât Întuneric. Obiectele nu mi se trădează, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el șortul. O ridică din apă ținând-o de spate și așezând-o ușor pe ciment. Suprafața și aerul rece se simțeau plăcut după căldura aceea. Emmy uită cu desăvârșire că era complet goală în prezența unui străin și în văzul naiba știe câtor vecini; nu se îngrijoră nicio clipă de cum arăta în zona inghinală (aproape acceptabil), de cum se îmbujora când era excitată (culoarea vinului roșu) sau de cât de turtiți i se vedeau sânii când stătea pe spate (foarte). Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce-or venit de la beserică și-or mâncat, Pătru și Ilona se Întorc la cimitir, la tata Gheorghe, iar Johanes se ferește. Satul s-o aprins tot. Cineva or furat din beserică un chip. Pe hoț nimeni nu l-o văz’t. Oamenii vorbeau care mai de care. Tot din ziua aia nimeni nu l-o mai văzut pe Johanes. Vorbeau că s-o dus la Împăratul, volintir, În răzbelniță. În numele Maiestății Sale, Împăratul, Soldatul Pătru este condamnat la moarte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
providență, o cărticică a lui Johann Hessen, intitulată Filialitatea lui Dumnezeu (Gottes Kindschaft), și în ea am citit: „Ar trebui de aceea să fie foarte limpede că totdeauna și de fiecare dată cel ce crede este copilul din noi. După cum văzul e o funcție a vederii, așa și credința este o funcție a simțului infantil. Există în noi tot atâta putere de a crede câtă infantilitate avem.“ Și Hessen nu uită, evident, să ne amintească de Evanghelia Sfântului Matei (18, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
amice, și Între noi doi și Troțki există mai multe puncte comune decât diferențe: cap, gât, coloană vertebrală, curiozitate, poftă de mâncare, membre, dorință sexuală, capacitatea de a distinge Între lumină și Întuneric, Între cald și rece, coaste, plămâni, bătrânețe, văz, auz, sistem digestiv și secretor, nervi care percep durerea, metabolism, memorie, simțul pericolului, un labirint complicat de vase de sânge, un aparat reproducător și un mecanism de regenerare limitat, programat până la urmă pe autodistrugere. Și o inimă care funcționează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]