3,569 matches
-
așezate în opoziție. Astfel, Joc secund ar fi o îmbinare a mitului oglinzii și a mitului nunții, Oul dogmatic și Riga Crypto... o „replică baladescă” la Ritmuri..., în care soarele (și nu Enigel) ar fi „Luceafărul” barbian, iar râpa Uvedenrode, văzută ca Olimp grotesc al poeților, se proiectează ca intersecție a mitului oglinzii cu simbolica îngroșată a „cercului Venerii” sau, în fine, poemul Domnișoara Hus este citit ca un „cântec de dragoste moartă” și ca o celebrare, nu lipsită de burlesc
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Nici un erou, nici o prezență statuară sau extraordinară, doar cele negative ies din rând. Chiar scrierea cronicii, suflul dominant par a fi mai degrabă efectul natural al unui talent de povestitor, al unei adevărate febre de a face cunoscute cele aflate, văzute, trăite. Expunerea este cursivă, expresivă, probând o mare putere de observație și caracterizare, de concretizare și reconstituire a realului. Atitudinea narativă și mijloacele relatării sunt cele ale unui artist: permanenta implicare afectivă, privirea definită prin acuitate, precizarea amănuntului, vizualizarea și
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
deciziilor) rămâne constantă, indiferent de proporția În care femeia/soția contribuie la totalul bugetului familiei. Cum Însă În cazul societății taiwaneze autorii par să descopere aceleași patternuri ca cele americane (sau, cel puțin, unele asemănătoare), lansează presupoziția conform căreia China - văzută ca o societate aflată „pe drumul” care va conduce la o economie de piață asemenea Taiwanului - va suferi și ea modificări pe tărâmul relațiilor dintre sexe. În final, analiza Întreprinsă de Tang și Perish insistă asupra modului În care membrii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
particularitățile specifice fiecărei unități școlare. Parteneriatele școală-familie-comunitate sunt eficiente În măsura În care ajung să depășească obiectivele unui program și se transformă Într-un stil de viață al comunității școlare formate din elevi, profesori, părinți și membrii comunității locale. Note 1. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențială În organizarea școlii și a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opțional sau o problemă de natura relațiilor publice. În țările dezvoltate, cu deosebire pe continentul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fapte similare și sunt echivalentul termenului lege. Asemenea generalități posedă, după oamenii de știință, două Însușiri de căpetenie: ele slujesc Întâi a prevedea faptele viitoare, apoi a le explica. Asupra punctului dintâi d1 Picard zice că „știința se Înfățișează ca văzută a lumii din afară, prin mijlocirea conceptelor trase prin abstracție din experiență și apropiate unele de altele, așa ca să se obțină legile care fac cu putință coordonarea și prevederea” (p. 30), și aiurea el repetă aceeași idee, spunând că „noi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evidențiere a acesteia: a) o valoare imediată, apropiată, prin faptul că se consemnează o serie de Întâmplări chiar de către cei au trăit experiența comunistă (sau anticomunistă), cuprinzând mai multe niveluri de evocare și conceptualizare (de la povestirea unor fapte trăite sau văzute, asumarea subiectivă a trecutului și până la comprehensiunea detașată, calculată, explicația teoretico-cauzală etc.); această raportare, care stă sub semnul urgenței, are un caracter recuperator și reparatoriu; cu alte cuvinte, ne determină să nu uităm În perspectiva Îndreptării noastre (atât cât se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea primejduitor instabilă. Poza nu lipsește din alura acestui june cu alură gânditoare (și el citește dintr-o cărțulie plină de „vorbe” cu temei, și el monologhează despre cele văzute și cele nevăzute), sentențios în glăsuiri, lansând replici de efect, când mai abrupte, de un eliptism ce se vrea epatant, când înflorite meșteșugit. Din aceeași „familie” face parte și nefericitul, neiubitul Dan, din Rebelul (Fratele meu cu solzi de aur
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
face radiografii. Unul dintre contemporanii lui Roentgen, Sylvanus Thompson, fondator al British Roentgen Society (1897) descrie astfel această descoperire epocala: “8 noiembrie 1895 va rămâne o dată memorabilă în istoria științelor. În acea zi, o lumină care nu mai fusese niciodată văzută a fost pentru prima oara recunoscută prin observația unui om. Observatorul a fost profesorul W. C. Roentgen; locul descoperirii: Institutul de cercetări fizice al Universității din Wurzburg în Bavaria; ceea ce a văzut cu ochii săi: o slabă iluminare verde și tremurătoare
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
bacoviană, pastișe și parodii, experimentul avangardist fiind aici prezent în pofida fiorului elegiac care însoțește adesea imaginea unei lumi eterate. Dar acțiunea lui esențială este ilustrarea și promovarea suprarealismului în câmpul literelor românești. Sadismul adevărului (1936) adună texte despre orientarea suprarealistă, văzută ca un soi de visare semitrează, compensând prin mirabil, cu asocieri autonome ale imaginilor, tot ce nu ține de mirific: visul e „singura REALITATE - pe care nimeni nu ne-o poate fura”, „numai în cupa nesfârșită a visului încape TOTUL
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
detalii pitorești culese din scrisorile lui Titu Maiorescu, altundeva autorul încearcă să dezlege misterele celor „trei Junimi” - masonică, politică, literară -, integrând astfel mișcarea junimistă în destinul cultural și politic european. Nici „caracuda”din întâlnirile societății ieșene nu este ignorată, ci văzută ca „grup de presiune”. Firește, nu lipsesc importante precizări despre bibliotecarul Mihai Eminescu, spicuite cu răbdare din registrele instituției, ca și din corespondența dintre D. Boghean și Petru Th. Missir, din perioada întunecării tragice a poetului. P. documentează despre o
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism și romantism, punctându-se, în faza incipientă a dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind considerată „superioară” comediei. Într-un amplu capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism în creația propriu-zisă dintre 1830 și 1918, cu disocieri pertinente privind
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Goldoni la Pirandello, Brecht și Michel de Ghelderode). În preambulul lucrării sale de sinteză Istoria literaturii dramatice românești, M. analizează relația fundamentală dintre dramă și teatru, stabilind „primatul literaturii în actul scenic”, bazat pe natura poetică a teatralității textului, relație văzută dialectic, ca o „succesiune de ciocniri între propunerile îndrăznețe ale poeziei dramatice și conservatorismul scenei”, precum și relația dintre drama poetică (ce se folosește de disponibilitățile situației dramatice) și cea ludică, fenomen epigonic care prelungește artificial structurile dramei poetice. Într-un
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
prin simplificare spre a pune în evidență puterea oarbă, devastatoare a iubirii. Veronica (jucată în 1971 la Botoșani, publicată în 1983) aduce pe scenă iubirea dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu. Este reliefat caracterul irevocabil, chiar mistic, al dragostei Veronicăi, văzută ca o femeie superioară, capabilă de un sentiment mai presus de contingențele vieții, având și meritul de a fi intuit mai bine decât alții genialitatea poetului. Fericirea mea (pusă în scenă la Teatrul Național din București în 1939 și la
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
David. Introspecția este ghidată de o perspectivă etică, iar finalul este deschis: Liviu Dorda pare că își atinge scopul (doctorul moare în urma unui stop cardiac provocat de acuzațiile primite), dar obsesiile sale se vor converti într-un infern al culpabilității, văzută ca o „eternă reîntoarcere”. SCRIERI: La poarta pietrelor, București, 1972; Desprinderea fiului, București, 1976; Vina, București, 1980; Trăind într-o rază, București, 1982; Părinții abstracți, București, 1983. Repere bibliografice: M.N. Rusu, „La poarta pietrelor”, CRC, 1972, 23; Victor Felea, Debuturi
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
avem de făcut: de făcut șanț, un drum” (bărbat, 83 de ani, pensionar). Astăzi nu mai există, mai ales în rândul tinerilor, noțiunea de muncă în folosul comunității disociată de ajutorul social. Poate și numărul mare de beneficiari de VMG, văzuți ca niște paraziți ai bugetului local, face ca lumea să nu mai recunoască valoarea pe care o au în comunitate școala („Cu ce ocazie să mă duc eu să contribui cu ceva la școală?” - femeie, 63 de ani, pensionar) și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
directe, deci mult mai persuasivă decât orice informație mediată. Pe de altă parte, „intelectualitatea” satului, pe lângă faptul că beneficiază de autoritatea conferită de educație (educație superioară sau specializată), este investită de către ceilalți locuitori cu sentimentul responsabilității comunitare. Această autoritate trebuie văzută însă mai degrabă ca o premisă generală, nefiind oferită automat tuturor membrilor acestui grup: există localități în care primarul este urmat în tot ceea ce face sau spune, alte localități în care primarul este doar acceptat (pentru că, temporar, ocupă această funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Ca ortodocși, ar trebui să știm temeiurile pentru care am fost botezați de mici copii în apele Duhului: nu fiindcă ne-am propus, am cerut și am acceptat acest lucru, ci întrucât de la momentul concepției noastre facem parte din comunitatea văzută și nevăzută a celor care, în dragoste și rugăciune, ne-au dorit și continuă să-și dorească a ne vedea îmbrăcați în hainele luminii lui Hristos. „Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi” (I Ioan 4
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dincolo de cărți, fiind un „ceva” tangent literei și consubstanțial cu Duhul. În orice limbă s-ar traduce, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu are nevoie de misterul persoanei și rămâne întotdeauna mai presus de cuvinte. Dacă istoricii creștinismului pun în dezbatere partea văzută și rutinizată a lucrurilor - fie că e vorba despre doctrină sau ritual -, cei preocupați să-i asigure Bisericii un prezent sunt, mai presus de toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la bunătatea infinită a Celui fără de ani. Eliberarea de tirania trecutului începe printr-un act de recunoaștere și de asumare, fără de care metanoia nu rodește. Oricât de amestecat cu răul, un trecut convertit devine filtru revelator de virtuți. Nici un ispititor, văzut sau nevăzut, nu poate încarna substanțial răul. În sfârșit, oamenii vor crede mereu în Evanghelia Mântuitorului doar prin darul Mângâietorului. Ne vom întoarce oare la Biserica sfinților? Cum să risipim „puterea schismei” pentru a ne exersa în „arta speranței”? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este frica”. În fața mondializării violenței, liturghia memoriei devine o sarcină plină de riscuri, răspunzând mai ales amneziei contemporane, pentru care posteritatea a devenit o banală, dar ilogică posterioritate. Dacă multiplele rețele mediatice ne oferă astăzi o imagine panoramică despre drama văzută și nevăzută a populației de pe glob, fascinația morbidă pentru teatrul violenței coabitează straniu cu cinica indiferență față de soarta victimelor și replierea egoistă în cele mai fugare plăceri. Pentru că generația care a urmat febrei Beatles nu mai crede în puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un realism psihologic depășit doar de profeți, un popor învață din greșelile propriei istorii întotdeauna mai greu decât un ins angajat într-un proces de conștiință. Un popor nu învață din propria istorie, pentru că felul în care istoria este îndeobște văzută sau scrisă anihilează responsabilitățile individuale: în cele din urmă, nimeni nu se mai simte îndatorat față de nimeni. Dar dacă există o relație între destinul personal al fiecăruia și condiția eshatologică a umanității, sfatul starețului Zosima rămâne cea mai adecvată terapie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
știm cu toții, una dintre condițiile generozității. Este însă dăruirea de sine cu adevărat posibilă în condițiile insurmontabile ale finitudinii noastre? Când decid să fiu răspunzător pentru unul dintre semenii care mă înconjoară, nu îi ignor oare pe aproape toți ceilalți, văzuți și nevăzuți? Pe ce temei prefer calea unei dăruiri unilaterale? Rămânem până la urmă îndatorați față de întreaga umanitate. Mai poate fi moartea, în acest caz, măsura absolută a darului? Cum poate muri cineva cu adevărat împăcat cu sine, câtă vreme n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după mult mai îndelungata și neterminata „despărțire” de marxismul stalinist, tot mai greu de susținut după 1956 (revoluția maghiară), 1968 (invazia sovietică în Cehoslovacia) și revelațiile lui Soljenițân despre Gulag. Deceniile postbelice trebuie văzute ca epocă de vaste redefiniri metafizico-epistemologice și de conflicte ideologico-politice, legate deopotrivă de implozia „marilor narațiuni”/„narațiunilor hegemonice” și de geopolitica polară a Războiului Rece, tradusă metonimic în toate ungherele vieții intelectuale. În aceste condiții, s-a configurat modulul postmodernist
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
practica vînătorilor din Mările Sudului. Căci într-atît de mare e iscusința și atît de invincibilă încrederea dobîndite, prin experiență, de către anumiți comandanți din Nantucket, înzestrați cu un adevărat geniu, încît ei ajung uneori, pe baza observațiilor făcute asupra unei balene văzute odată pe mare, să prevadă cu oarecare exactitate atît direcția în care ea va continua să înoate cîtva timp, cît și viteza ei probabilă în acest timp, în care ea rămîne nevăzută. întocmai cum un pilot, cînd pierde din vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi elemente de valoare ale nuvelei. Dar autorul nu și-a legat cu destulă forță personajele de realitatea politică, economică, socială. (Ă). Marin Preda pune și, Într-o anumită măsură, rezolvă problema esențială: transformarea Anei Roșculeț Într-un om nou, văzută ca un fenomen complex, de viață. S-a slujit mai ales de analiză psihologică amănunțită, a relevat just rolul muncii. (Ă). Trecând dincolo de schemă, de caracterul depărtat, rece, pe care unii dintre scriitorii noștri Îl dau personajelor care duc cuvântul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]