3,233 matches
-
loc ascuns vederii, aruncând în apă conținutul bagajelor, nu înainte de a lega un bolovan de sac, luat de pe mal. Ușurat de povara bagajelor s-a deplasat la locuința părinților care văzându-l au rămas stupefiați. Totuși pentru a motiva existența valizei goale a spus că a venit să-și ia cărțile, iar existența sprayului , ca fiind uitat de Aurica. În urma recunoașterii detaliate a faptelor, sau continuat căutările în apele canalului pentru a se recupera restul de oase a scheletului, în care
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
îl mai poate evita. Spectrul revoluției braziliene s-a întins și în această insulă din Caraibe, dominată de trupele marii puteri din nord (un deghizament ficțional al Statelor Unite), ca și de bananele în numele cărora se moare și se trăiește. O valiză cu bani este motorul unei curse infernale, punctate de morți și de travestiuri. Cauza revoluției înseamnă alungarea „yankeilor” care ocupă Mosquito : în această comedie dramatică de măști și pistoale, Bouche Dorée este regizorul-demiurg care așteaptă să se ivească la final
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în această comedie dramatică de măști și pistoale, Bouche Dorée este regizorul-demiurg care așteaptă să se ivească la final spre a-i dezlega lui Corto enigma acestor întâmplări sângeroase. Revoluția, iată numele care se aude de pe buzele magicienei, revoluția este valiza goală ce stimulează sarabanda de asasinate și violențe, revoluția este cea care îi alungă pe americani de pe insulă. În acest text încărcat de mireasma explozivă a filmelor lui Sergio Leone și Sergio Corbucci, se zărește și silueta celei mai rafinat-carnivore
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
filmelor lui Sergio Leone și Sergio Corbucci, se zărește și silueta celei mai rafinat-carnivore dintre femeile cu care se va întâlni Corto în peregrinările sale. Elegantă și sadică, cu un aer de rafinament decadent, Venexiana Stevenson este în căutarea ciudatei valize pe care și-o dispută americanii și localnicii deopotrivă. Atrasă de Corto (cine i-ar putea rezista acestui marinar fără de flotă ?), ea nu este mai puțin hotărâtă să îi înlăture pe cei din jurul ei, actori sau simpli martori. Spectru al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. "Plec chiar acum", i-am zis și mi-am luat pardesiul, punîndu-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus leguma?" S-a dus, dragule". Dacă aș povesti cuiva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
memorase. Mai era o singură oprire: vama. Ca bărbat alb de vârstă mijlocie, tristul adevăr era că a trecut întotdeauna prin vama de la Heathrow fluierând, privind cum altor nefericiți, aproape întotdeauna negri sau asiatici, li se cerea să-și golească valizele și să stoarcă până și ultimul tub de pastă de dinți. Rasismul era un lucru greu de privit, desigur, dar pentru un călător ca Henry Blyth-Pullen, putea fi destul de avantajos. Doar că de data asta fu oprit, prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea fi destul de avantajos. Doar că de data asta fu oprit, prima dată când i s-a întâmplat. Un ofițer plictisit, neras, îi făcu semn să treacă într-o parte, după care scutură din cap, fără să spună nimic, spre valiza lui Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu. Gardianul scotoci printre chiloți, șosete, pungi de toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noroc, pentru că, dacă vameșul s-ar fi uitat mai atent, ar fi văzut că din următorul rând de ciocolată lipsesc, în mod ciudat, alunele, fie întregi, fie pe jumătate, și e mult prea tare ca să poată fi consumat. Strângând mânerul valizei mai zdravăn ca niciodată, Henry părăsi aeroportul și se așeză la coadă la taxi. Când îi veni rândul, spuse cu o voce puternică, izbucnind ușurat: —La Ierusalim, vă rog. În piața Orașului Vechi. Capitolul 26 Tel Aviv, Israel, miercuri, 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imediat. Văzuse atât de puțin lumina zilei, încât voia să o lase să pătrundă înăuntrul ei acum. Rămase pe loc, uitându-se în jur. Intrarea era aglomerată, blocată de taxiuri parcate cu motoarele pornite, oaspeți intrând și ieșind cu multe valize. Ieșeau mai mulți decât intrau, se gândi Maggie; turiștii probabil că părăseau Ierusalimul după problemele din ultimele câteva zile. De-ar fi știut ei. Auzi un megafon zbierând. Se întoarse și văzu o mașină albă, mare, acoperită cu autocolante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
120 kilograme, numai mușchi, nouă la sută grăsime corporală. Capul ras și ciocul negru tuns îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oferi. Abia atunci și-a dat seama ce trebuia să facă. O săptămână mai târziu, Într-o duminică dimineață, s-a dus În port, unde fratele ei o aștepta cu inima bătând nebunește și cu două bilete pentru America. În loc de valiză, Shermin avea doar o geantă micuță. A lăsat În urma ei tot ce avea. Cât despre broșa În formă de rodie, a pus-o Într-un plic Împreună cu o scrisoare În care Își explica propria situație și Îl ruga pe soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a sfătuit-o să aleagă ceva mai mic pentru străzile aglomerate din Istanbul. S-au hotărât la o Toyota Corolla. La puțin timp după aceea, au ieșit Împreună din zona de sosire Împingând un cărucior Încărcat cu un set de valize asortate. Afară au găsit niște străini așteptându-i, strânși În semicerc. În mijlocul grupului au zărit-o mai Întâi pe Armanoush zâmbindu-le și făcându-le cu mâna; lângă ea se afla bunica Gülsüm, cu mâna dreaptă apăsată pe inimă, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Era de acord. Și el ar fi vrut să ia distanță față de sine Însuși. Delphine Îi telefona În fiecare seară. El Îi urmărea călătoria pe hartă. Ea luase mașina și plecase Împreună cu prietena ei, Suzanne. CÎnd le ajutase să pună valizele În portbagaj, le Întrebase dacă aveau de gînd să facă din voiajul lor un remake după Thelma și Louise, filmul care o făcuse pe Delphine să spună: „După ce l-ai văzut, Îți vine să-i Împuști pe bărbați“. Acum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
venea să ia cina la noi de două ori pe lună, iar tata Îl lăsa să adoarmă Într-un fotoliu după masă, făcîndu-se nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît mai drăguț cu el, ca să compensez răceala de neînțeles a tatei, căruia n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine, nădăjduind că scriindu-i mă voi simți Încă și mai bine. Am pregătit un ceainic cu Lapsang Souchong și am instalat pe terasă o măsuță de joc cu picioare rabatabile, care se afla În salon. Mi-am scos din valiză o mapă cu hîrtie pentru scrisori și mi-am dat jos hainele pe care le purtam din ajun ca să-mi pun un costum de baie. Am luat un scăunel din bucătărie, nefiind În stare, de cînd mă știu, să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a mă reîntoarce la Paris, unde mă grăbeam s-o regăsesc pe Delphine, am petrecut cîteva zile la părinții mei. Am luat trenul spre Avignon și autocarul spre Apt, unde tata a venit să mă ia cu mașina. Aveam două valize grele Încărcate cu cărți, dar ce a ochit el imediat a fost mașina de scris: „Mi-ai spus că Îți scrii scenariul de mînă!“. Fără să-mi dau seama, i-am spus că Îmi cumpărasem mașina de scris ca să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
preocupat că stați Închiși În cameră, eu știu că nu faceți nimic rău, dar ați putea să vă duceți să vă plimbați, e așa de frumos afară“ - am deschis capacul mașinii de scris, am scos un top de hîrtie din valiză și am scris În continuare la roman. La celălalt capăt al culoarului, În clipele cînd meditam, puteam auzi țăcănind mașina de scris a tatei. În toiul nopții, și el scria. Bătea la mașină mult mai repede ca mine. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
producătorul neamț s-a decis să-l realizeze. Tata mă sfătuia să lucrez În cinemascop - avusese mereu planuri mari pentru mine -, dar neamțul se gîndea să facă rost de bani de la televiziune! În ultima zi, mama mi-a pus În valiză niște borcane cu dulceață făcută de ea - dulceață de smochine și de pepene galben - și ne-am luat micul-dejun pe terasă. Nu știam că era ultima dată cînd Îl mai vedeam pe tata În Provența. M-a condus la gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e un simptom“, mi-a răspuns el. A refuzat să vorbească mai mult de acest lucru: „Încearcă să nu te mai gîndești la asta“. Întors la hotel, unde locuiam Împreună cu toată echipa de filmare, am scos copia manuscrisului dintr-o valiză și, În loc să mă gîndesc la turnarea de a doua zi, am citit cîteva pagini Încercînd să mă pun În locul tatei. Se va lăsa oare păcălit de facilitate, de lene: va confunda el pe autorul cărții cu naratorul din carte? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e deschis. Este... izbugni Ptițin. Degetele-i înmănușate intrară în zăpadă și ridicară ceea ce părea să fie un plic, mov la culoare. Era așa de încântat de descoperirea sa în timp ce îi înmâna plicul locotenentului încât nu observă și corpul din valiză. Însă pe măsură ce Ptițin se uita cu atenție la fața locotenentului, observă că aceasta devenise neobișnuit de palidă, ca și cum căldura temperamentului său l-a părăsit definitiv. Nu mai era nici urmă de ferocitate. Urmărind direcția privirii lui Salitov către locul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe Rataziaiev, atunci știți că rolul lui Boris Godunov este o alegere flagrant nepotrivită. Era evident că toată povestea era cusută cu ață albă de la un capăt la altul. Când însă l-am provocat, a devenit furios. și-a făcut valiza. Urma să meargă la Tosno. Eu nu puteam merge cu el. Nici nu m-a lăsat să îi port valiza până la căruță. Nici nu m-a lăsat să o ating. Prin urmare, nu avea nevoie de serviciile mele. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cusută cu ață albă de la un capăt la altul. Când însă l-am provocat, a devenit furios. și-a făcut valiza. Urma să meargă la Tosno. Eu nu puteam merge cu el. Nici nu m-a lăsat să îi port valiza până la căruță. Nici nu m-a lăsat să o ating. Prin urmare, nu avea nevoie de serviciile mele. Foarte bine. Mă voi împăca cu asta. Voi accepta că Rataziaiev este un om liber. Dacă dorește să meargă la Tonso, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
coborât din tren. ă A decis să își continue călătoria? ă Dar iată care e lucrul ciudat. ă Continuați. ă Am văzut un bărbat, un bărbat pe care l-am observat în compartimentul lui Rataziaiev, coborând la Tosno și purtând valiza acestuia. ă Dar acesta nu era Rataziaiev. ă Exact. ă Am înțeles. Dar puteți fi sigur? ă Atunci nu am eram sigur. Mă îndoiam de evidența din fața ochilor mei. Dar acum sunt sigur de asta. ă De ce sunteți așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înapoi. Au fost și lacrimi. și reproșuri. Dar și iertare. El știe că îl voi ierta. Așa cum și el mă va ierta. Porfiri luă o pauză pentru a-i permite prințului să își revină. Apoi îl întrebă: ă Puteți descrie valiza? ă Este un geamantan maro. Prințul Bikov își șterse obrajii cu o batistă uriașă. O valiză din piele maro. ă Dar cum puteți fi sigur că era geamantanul lui Rataziaiev? Mai sunt și alți oameni care au geamantane maro. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Așa cum și el mă va ierta. Porfiri luă o pauză pentru a-i permite prințului să își revină. Apoi îl întrebă: ă Puteți descrie valiza? ă Este un geamantan maro. Prințul Bikov își șterse obrajii cu o batistă uriașă. O valiză din piele maro. ă Dar cum puteți fi sigur că era geamantanul lui Rataziaiev? Mai sunt și alți oameni care au geamantane maro. ă Avea aceeași mărime și aceeași formă și era zgâriată într-un anumit fel. Prințul Bikov privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]