3,102 matches
-
devine foarte puternic (Neacșu, 2002). Compoziția chimică a lăptișorului de matcă Cantitatea totală de substanțe biologic active în lăptișorul de matcă este foarte variată în funcție de proveniența și modul de păstrare a produsului (Svoboda et al, 1989466). 465 Ca urmare a variabilității factorilor biologici activi din LM s-a propus standardizarea calităților și activităților farmacologice ale acestui produs al stupului. În Japonia, de exemplu, Ministerul Sănătății deține controlul utilizării LM în medicină (Nakamura T), ca urmare și producerea, prelucrarea și comercializarea trebuie
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
al., 1997837; Yao et al., 2004838; Arráez Román et al., 2006839; Dimitrova et al., 2007840; Michalkiewicz et al., 2008841; Inoue et al., 2005842; Cabras et al., 1999843; Anklam, 1998844). Determinarea polifenolilor totali în mierea diferitelor țări a indicat o largă variabilitate (Ferreira et al., 2009845; Marghitas et al., 2009846; Socha et al., 2009847; Pyrzynska et Biesaga, 2009848). Analiza de polifenoli a fost privită ca o modalitate promițătoare de a studia originile florale și geografice ale mierii fiind indicatori ai originii 833
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
la suprafață viața crescătorilor de oi, dar care profită substanțial de viziunea modernă asupra textului ca intersecție de texte. Stilistica motivului în proza literară (1981) este un studiu metodic și documentat, care urmărește configurația și circulația unui motiv în toată variabilitatea lui semantică. SCRIERI: Glasul pământului, Timișoara, 1980; Stilistica motivului în proza literară, Timișoara, 1981; Acvariu pe nisip, Timișoara, 1983; Baraj, Cluj-Napoca, 1985; Zodia berbecului, Cluj-Napoca, 1987; Însemnări despre carașoveni. Interferențe lingvistice și culturale specifice Europei Centrale, pref. Smaranda Vultur, Reșița
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
față este cel mai puțin teoretizantă. Constatarea n-are o intenție axiologică, ci mai degrabă de diagnostic epistemologic: Între filozofie, lingvistică și literatură, ultima este și cea mai amenințată. Pentru că, dintre toate, ea are Încorporată cea mai mică doză de variabilitate. Filozofia poate migra spre reflecția politică, acolo unde sînt atîtea de spus, lingvistica este investită de științele cognitive, dar literatura nu poate rămîne, identitar vorbind, decît ea Însăși. Asta o face cel mai greu adaptabilă serpentinelor istoriei, pentru că, obiectiv vorbind
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în continuare la catalogarea și tipologizarea textelor de paparudă, care sunt receptate ca rituri verbale plurivalente și multifuncționale, având semnificații conexe celor ale ritualului. Autorii merg mai departe, coborând până la nivelul motivelor și al segmentelor de text, cărora le verifică variabilitatea, ponderea, stabilitatea, poeticitatea și inclusiv gradul de „consistență tipologică”. Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea rămâne un instrument de lucru util pentru specialiștii în domeniu. Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare (1999) se remarcă prin atenția
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
reușit - deci cel ce atinge standardele unei bune normalități - este un om care poate iubi plenar și complex, afectiv, sexual și valoric. O viziune asupra personalității ca cea a lui Maslow e, desigur, utilă, ca reper, atunci când ești preocupat de variabilitatea și anormalitatea personalității. Ea nu acoperă însă decât o zonă bine delimitată a complexei realități a existenței persoanei. 2.9. Cogniția socială - Bandura; Rogers Psihanaliza și psihologia trăsăturilor de personalitate nu abordează foarte serios motivația actelor circumstanțiale ale persoanei. Bandura
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mai fost parțial abordată de unii speciliști în psihologia persoanei, la mijlocul secolului XX (Murayă. E vorba de o viziune holistă ce pune accent pe biografie, diferită în mare măsură de înțelegerea psihologiei persoanei prin trăsături sau de cea care accentuează variabilitatea manifestărilor în diverse contexte. Din punctul de vedere al noilor teorii narative asupra personalității, istoria de viață este prin ea însăși un „construct” care funcționează ca o componentă imanentă, dar și integratoare a personalității (McAdams, 1999Ă. Prin modul narativ de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în activități cât mai variate, faptul de a face față unor situații în permanentă schimbare printr-o continuă inițiativă. Acestea nu apăreau ca probleme pentru self-ul omului pe care-l concepe Jung, preocupat de echilibrul interior, spiritual. Faptul subliniază variabilitatea doctrinelor și concepțiilor în domeniul ce se numește „psihologia persoanei” de-a lungul secolului XX, în paralel cu modificarea stilului de viață dominant și a concepției despre om, despre persoana umană. Sinele (selfă este înțeles în psihologia actuală a persoanei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
față de care însă nu se pot atașa afectiv. Contribuția personogenetică propriu-zisă a eredității nu presupune faptul că ar exista gene care predetermină trăsături ale personalității, ci asocieri de gene care modulează aceste trăsături, contribuția genelor izolate fiind de o extremă variabilitate. Este cunoscut rolul dopaminei în patologia personalității și în tulburările psihopatologice, deci și rolul probabil al celor cinci gene corespunzătoare receptorilor dopaminergici. În 1996, s-a stabilit legătura dintre receptorul dopaminergic D-4 și dimensiunea căutării noului. Există deci diferențe
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
noului la un nivel crescut, deci o dimensiune din spectrul antisocialității. Cu toate acestea, nu există gene „bune” și „rele”, pentru că un D-4 crescut e dezavantajant în patogenia alcoolismului, dar este util în manifestarea creativității. În ansamblu, genele condiționează variabilitatea dimensională și temperamentală, deci, indirect, și vulnerabilitatea pentru tulburări psihopatologice (Paris, 1999Ă. Corespunzător modelului stress-diateză (Monroe și Simons, 1991Ă, variabilitatea genetică influențează răspunsurile individului la mediu, care, la rândul său, condiționează expresivitatea genetică. Factorii genetici influențează atât dezvoltarea trăsăturilor personalității
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pentru că un D-4 crescut e dezavantajant în patogenia alcoolismului, dar este util în manifestarea creativității. În ansamblu, genele condiționează variabilitatea dimensională și temperamentală, deci, indirect, și vulnerabilitatea pentru tulburări psihopatologice (Paris, 1999Ă. Corespunzător modelului stress-diateză (Monroe și Simons, 1991Ă, variabilitatea genetică influențează răspunsurile individului la mediu, care, la rândul său, condiționează expresivitatea genetică. Factorii genetici influențează atât dezvoltarea trăsăturilor personalității, cât și a simptomatologiei bolilor Axei I. Astfel, rudele de gradul I ale pacienților cu tulburări de personalitate de cluster
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Mai e numit modelul „acoperirii” și e similar cu conceptul pluritropiei. Modelul spectrului sau al manifestărilor clinice în grade variate. Se consideră în acest caz că două tulburări sunt strâns corelate în perspectiva etiologiei și mecanismelor de acțiune dar există variabilitate în prezentarea clinică a tulburării în ceea ce privește completitudinea tabloului clinic, severitate, defect. Cele două tulburări nu sunt considerate întru-totul distincte. În forma tipică se consideră că una din cele două boli e forma ușoară sau atenuată a celeilalte. În perspectiva relației
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
atunci când se înregistrează co-ocurența celor două axe, pot exista mai multe diagnostice - deci, o mare comorbiditate - pe însăși Axa I. Se conturează astfel cazuri mai complexe, care e firesc să aibă o evoluție mai dificilă. De asemenea, uneori se ignoră variabilitatea în timp a diagnosticului pe Axa I. O tulburare care nu mai apare în urma tratamentului poate fi peste câțiva ani înlocuită de alta, din aceeași clasă, de exemplu, o tulburare de anxietate generalizată cu una fobică sau depresivă medie. Există
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de exemplu, cărțile erau puse la loc în etajeră, ușor diferit față de cum erau așezate anterior, pentru a nu crea o uniformitate a încercărilor, iar fetița privea etajera din diverse unghiuri. În cadrul a numeroase alte tipuri de situații de învățare, variabilitatea indiciilor corecte este mai mare în mod considerabil decât în acest experiment. Prin urmare, dacă răspunsul ar fi total specific modelului de indicii asociat cu răsplata sa, învățarea ar fi imposibilă, deoarece modelul specific de indicii nu s-ar repeta
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
că elimină cu totul personalitatea individului, înfățișându-l drept un simplu sclav al condițiilor în care se află, mai precis, al stimulilor care acționează asupra sa. Perspectivele ulterioare vor încerca să introducă „ceva” între stimul și reacție, ținând să ilustreze variabilitatea reacției în funcție de persoana „stimulată”. La o primă vedere, este un lucru firesc: dacă supunem două persoane la exact același stimul, ele pot avea reacții diferite. Totuși, nu trebuie să uităm că aceste persoane posedă experiențe de viață diferite, experiențe în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se dezvoltă variat, în interpretarea oferită de fiecare dintre noi. Mai multe tipologii ale rolurilor au fost elaborate în urma cercetărilor. 5.4. Metoda jocului de roltc "5.4. Metoda jocului de rol" Cursanții (numărul acestora prezintă un grad înalt de variabilitate, dar unele studii indică segmentul de la șapte la zece ca fiind optim) trebuie pregătiți în trei aspecte ale jocului de rol: - instructajul sau stabilirea situației; - jocul de rol propriu-zis; și - discuțiile de concluzionare. Într-adevăr, dat fiind modul aparte de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mult mai ambițioasă trebuie să ia în calcul fenomenele migratorii, atât externe cât și interne, care au afectat distribuția capitalurilor educaționale înregistrate la un moment dat în România. În plus, abordări statistice mult mai sofisticate și robuste necesită diferențierea dintre variabilitatea interregională și cea interindividuală prin aplicarea unor tehnici de modelare multinivel. Pe de altă parte, generalizări referitoare la distribuția șanselor școlare pentru cohortele a căror carieră școlară este în evoluție, presupun analize mult mai detaliate referitoare la grupele de vârstă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
1940 și 1945) din perspectiva unor „probleme umane de bază”, și anume: 1. predispozițiile înnăscute ale omului; 2. relația omului cu natura; 3. dimensiunea temporală semnificativă; 4. tipul de personalitate valorizat; 5. modalitatea dominantă de relaționare interumană. Kluckhohn identifică o variabilitate în soluțiile oferite cultural la aceste probleme; prezența unei „orientări valorice dominante” într-o anumită societate nu exclude alte două asemenea posibile opțiuni, cu caracter de „orientări valorice variabile”; indiferent de raportul dintre orientările dominante și cele variable, ele sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
că rata de diminuare a depozitului subcutan de insulină este cu 86% mai rapidă la nivelul abdomenului decît al coapsei (9). De asemenea, glicemiile postprandiale sunt cu 29% mai mici după injectare în regiunea abdominală, comparativ cu coapsa (10). Această variabilitate a vitezei de absorbție a insulinelor, în funcție de locul de administrare, argumentează indicația ca insulinele prandiale să fie administrate în țesutul celular subcutanat abdominal (cu excepția unei zone circulare cu un diametru de aproximativ 4-5 cm periombilical), iar cele bazale la nivelul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
11). Printr-o tehnică de ultrasonografie s-a putut constata la un lot de copii că 30% dintre ei, folosind tehnica lor obișnuită și ace de 12,7 mm, își injectau insulina intramuscular (11). Factorii mai sus menționați explică importanta variabilitate a famacocineticii și farmacodinamicii insulinelor administrate subcutanat care, exprimată prin coeficientul de variație, este de 25% intraindividual și de 50% interindividual (8). Această variabilitate a ratei de absorbție fiind mai exprimată în cazul insulinelor cu acțiune intermediară și lungă, se
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
ace de 12,7 mm, își injectau insulina intramuscular (11). Factorii mai sus menționați explică importanta variabilitate a famacocineticii și farmacodinamicii insulinelor administrate subcutanat care, exprimată prin coeficientul de variație, este de 25% intraindividual și de 50% interindividual (8). Această variabilitate a ratei de absorbție fiind mai exprimată în cazul insulinelor cu acțiune intermediară și lungă, se recomandă ca modificarea dozelor acestora să se facă la intervale de 2-5 zile (3). După absorbția în circulația generală, insulinele circulă liber sau legate
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
protaminei, în cazul insulinelor NPH, și prin adaosul de Zn în cazul insulinelor lente. Insulinele cu acțiune intermediară sunt suspensii neomogene, tulburi, cu tendință la precipitare. Acest precipitat trebuie resuspendat prin agitare ușoară, înainte de administrare. Resuspendarea incompletă poate produce o variabilitate mare a acțiunii acestor insuline, după cum și agitarea prea energică poate deteriora mecanic insulina. Pentru profilul de acțiune al insulinelor intermediare și cu durata lungă, vezi Tabelul 7.2. În general, ele ating 50% din efectul maxim la 2,5
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
care folosesec pentru substituția bazală insulina ultralentă nu diferă semnificativ față de cele în care sunt folosite insulinele NPH și lente. Efectul de vârf al insulinei ultralente este mai atenuat decât cel al insulinelor intermediare (3), însă ea are o mare variabilitate intra și interindividuală a absorbției (18). Substituția bazală cu insulină ultralentă umană necesită de cele mai multe ori administrarea în două injecții (21,3,7). Încercările de a sintetiza un analog de insulină care să asigure o substituție bazală apropiată de cea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
coapselor. De la recomandarea clasică ca rotația locurilor de administrare a insulinelor să se facă în mai multe regiuni anatomice (brațe, abdomen, fese, coapse), s-a trecut la recomandarea actuală ca această rotație să se facă în interiorul acelorași regiuni, ceea ce atenuează variabilitatea absorbției. Administrarea intravenoasă este calea de elecție în tratamentul cetoacidozelor, a stărilor hiperglicemice hiperosmolare și a altor stări critice (ex. infarctul miocardic acut, alimentația parenterală). Ea se face prin perfuzie continuă sau prin injecții repetate la intervale de o oră
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
8, 26). Administrarea pe cale nazală a fost încercată încă din 1935 (Major R.H., cit. de 26). Deși aparent facilă, calea de administrare nazală nu a devenit o realitate practică datorită biodisponibilității reduse a insulinelor administrate pe această cale și a variabilității importante a absorbției (8,26). Administrarea pulmonară prin aerosoli a depășit etapa studiilor preclinice (29). Absorbția insulinei prin mucoasa arborelui respirator s-a dovedit a fi bună și relativ constantă, având o farmacodinamică apropiată de cea a insulinelor cu durată
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]