1,771 matches
-
pierderile suferite pe câmpul de luptă. În plus, principele Lazăr a pierit la rândul lui în luptă. În cei trei ani care au urmat acestei victorii, atacurile otomanilor i-au silit pe toți liderii regionali sârbi să accepte să fie vasali ai noului sultan, Baiazid I. Succesorul lui Lazăr, tânărul Ștefan Lazarevici (1389 - 1427), a acceptat statutul de vasal al otomanilor în 1390, într-o încercare de salvare a statului său, care era atacat și de unguri în nord. Vuk Brankovici
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
cei trei ani care au urmat acestei victorii, atacurile otomanilor i-au silit pe toți liderii regionali sârbi să accepte să fie vasali ai noului sultan, Baiazid I. Succesorul lui Lazăr, tânărul Ștefan Lazarevici (1389 - 1427), a acceptat statutul de vasal al otomanilor în 1390, într-o încercare de salvare a statului său, care era atacat și de unguri în nord. Vuk Brankovici, ultimul despot sârb independent, a rezistat până în 1392. Baiazid I "Yıldırım" (Fulgerul) i-a urmat la tron tatălui
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
prizonier și executat prin decapitare. Teritoriile țaratului de Țărnovo au fost anexate la teritoriul Imperiului Otoman, iar Strațimir, ale cărui teritorii nu au fost cotropite, a fost nevoit să-și reînnoiască jurământul de vasalitate. După ce a rezolvat prin forță rebeliunea vasalilor săi bulgari, Baiazid și-a întors atenția asupra Tesaliei și Moreii, ai căror conducători acceptaseră vasalitatea otomană la începutul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în special cele dintre magnații din Moreea, au
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
căror conducători acceptaseră vasalitatea otomană la începutul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în special cele dintre magnații din Moreea, au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres pentru rezolvarea diferitelor conflicte. Printre invitații sultanului se aflau și nobili din Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în dispută și i-a obligat pe toți cei prezenți să-și reafirme statutul de vasali. Când despotul de Moreea nu a mai respectat acordul cu Baiazid, sultanul a reacționat hotărât. El a blocat armata bizantină din Constantinopol, după care a pornit în marș spre sud. El a anexat Tesalia, iar Ducatul Atenei a acceptat suzeranitatea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
a Imperiului Otoman. În timp ce Baiazid ducea campania sa din Grecia, Mircea cel Bătrân a declanșat o serie de atacuri împotriva teritoriului otoman la sud de Dunăre. Baiazid a răspuns organizând în 1395 o invazie a turcilor sprijiniți și de principii vasali sârbi Lazarevici și de Marko Kralevici. Expediția otomană a fost înfrântă de valahi la Rovine. În timpul acestei bătălii, Marko Kralevici a pierit în luptă. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Marko Kralevici. Expediția otomană a fost înfrântă de valahi la Rovine. În timpul acestei bătălii, Marko Kralevici a pierit în luptă. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. Baiazid a reușit în schimb să slăbească puterea voievodului muntean anexând Dobrogea și acordând sprijin activ unui pretendent la tronul Valahiei, Vlad I. Mircea cel Bătrân a avut nevoie de doi ani de lupte (1395 - 1397) pentru ca să recâștige
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
și au început înaintarea spre inima Anatoliei. Armatele turcă și mongolă s-au înfruntat decisiv la Ankara, în 1402. Turcii au fost înfrânți, iar sultanul Baiazid a fost luat prizonier, murind în cele din urmă în captivitate. Otomanii au devenit vasali ai lui Timur Lenk. Imperiul Otoman a trecut printr-o perioadă de lupte interne între 1402 - 1413, care au implicat pe cei trei fii supraviețuitori ai lui Baiazid. Această luptă internă pentru putere - Interregnul otoman - a stopat temporar expansiunea otomană
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Mică, armata sa formată exclusiv din călăreți i-a permis să se deplaseze rapid prin Imperiul Otoman, distrugând sistemul defensiv otoman bucată cu bucată. Mai târziu, mai înainte de declanșarea bătăliei și chiar și în timpul luptelor, o serie de aliați sau vasali ai lui Baiazid au trecut de partea lui Timur. În lucrarea "Turkey Old and New: historical, geographical and statistical" (1880), Sutherland Menzies afirmă că efectivele celor două armate numărau aproape un milion de oameni. Peter Fredet consideră în schimb că
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute. Jocurile Olimpice antice durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă, jertfe, defilarea concurenților și "jurământul olimpic." În Evul Mediu, ceremonia care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său purta denumirea de "omagiu". Aceasă ceremonie ne-a parvenit atât menționată în texte cât și reprodusă pe sigilii, pe miniaturi sau pe basoreliefuri. la ceremonie participă doi oameni, care stau față în față: unul vrea să servească
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
puternice pe care le-a cunoscut epoca feudală. Omagiul, în această formă, nu a fost modificat niciodată. Din perioada carolingiană peste vechiul "omagiu" s-a suprapus un al doilea ritual, strict religios: cu mâna întinsă pe Evanghelie sau moaște, noul vasal jura să-i fie credincios stăpânului său. Era ceea ce se numea "jurământ de credință". În vremurile noastre, prin jurământ, persoana se obligă fie să spună adevărul în legătură cu anumite fapte, în fața unui judecător, fie să-și facă datoria, față de popor, de
Jurământ () [Corola-website/Science/323075_a_324404]
-
a Regatului Ungariei, principala structură defensivă maghiară. După înfrângerea maghiarilor în Bătălia de la Mohács, regatul s-a cufundat în haos. După atacurile asupra capitalei Buda în 1526 și 1529, Suleiman Magnificul a acceptat să considere Regatul Ungariei drept aliat și vasal și să nu îi anexeze teritoriul la imperiu. În 1541 însă, Suleiman a hotărât să-și consolideze poziția și să atașeze regiunea orașului Buda la imperiu. După alungarea armatei austriece comandate de Wilhelm von Roggendorf care asediase Buda, otomanii au
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
de atacul unor puternice forțe. Egiptul era nevoit să apere lunga frontieră vestică, amenințată de incursiunile triburilor libiene, iar hitiții își vedeau amenințate pozițiile de puternicul Imperiu Asirian, care reușise să ocupe teritoriul dintre fluviile Tigru și Eufrat, care fusese vasal al hitiților Textul tratatului a fost înregistrat în două versiuni, una scrisă cu hiroglife egiptene, iar alta cu cuneiforme akkadiene. Ambele versiuni au supraviețuit până în zilele noastre. Această formă bilingvă este comună multor tratate care s-au semnat până în zilele
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
Olaf Haraldsson. Cronologia vieții lui Thorfinn este problematică, și se poate ca el să fi deținut o parte din Orkney în copilărie, dacă chiar avea cinci ani în 1014. Oricare ar fi succesiunea evenimentelor, înainte de moartea lui Máel Coluim, un vasal al regelui scoților controla Caithness și Orkney. Dacă Máel Coluim avea vreun control asupra Morayului, ceea ce este departe de a fi universal acceptat, atunci analele consemnează o serie de evenimente ce sugerează o luptă pentru putere în nord. În 1020
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
acestea, după Rebeliunea An Lushan, societatea civilă Tang s-a recuperat și a prosperat în mijlocul birocrației imperiale slăbite. De la aproximativ anul 860, dinastia Tang a decăzut datorită unei serii de revolte din interiorul granițelor dar și din cauza unui fost stat vasal, Regatul Nanzhao, din sud. Un militar, Huang Chao, a capturat Guangzhouul în 879, ucigând mare parte din cei 200.000 de locuitori, printre care și cea mai mare parte a marii colonii de familii străine, comerciante, de acolo. La sfârșitul
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
-și strămute aici țăranii iobagi din regiunile interne ale Rusiei. Țările Românești rămâneau pe deplin suverane și în politica lor externă. Tratatul a expirat în 1711, cănd Petru I a pierdut conflagrația cu turcii din Campania de la Prut. Moldova redevine vasal al Imperiului Otoman, iar Cantemir se refugiază la Moscova. Articolul III prevedea că moștenitorii tronului rusesc nu au dreptul să pună domn în Moldova nici pe pământul muntenesc. Articolul VI prevedea că: "După vechiul obicei moldovenesc toată puterea să fie
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
Oria, Otranto și Taranto. În cele din urmă, cei doi frați au încheiat pacea în martie 1086, moment din care au acționat efectiv ca niște co-guvernanți. La sfârșitul verii lui 1087, Bohemond a reluat totuși războiul cu sprijinul unora dintre vasalii fratelui său, răsculați împotriva acestuia. El l-a atacat prin surprindere pe Roger Borsa și l-a înfrânt la Fragneto (în regiunea Benevento), reluând Taranto. Războiul s-a încheiat până la urmă ca urmare a medierii papei Urban al II-lea
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
el la atac împotriva lui Alexios. Ceea ce a și făcut; însă basileul, având și sprijinul venețienilor, s-a dovedit prea puternic, iar Bohemond a trebuit să se supună printr-o pace umilitoare (Tratatul de la Devol din 1108), prin care devenea vasal față de Alexios, consimțea la obținerea titlului de "sebastos" și promitea să cedeze teritoriile aflate în dispută și să primească un patriarh grec în Antiohia. Se pare că supărarea acestui eșec a condus la moartea sa, petrecută 6 luni mai târziu
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
său au fost măcelăriți de oamenii seniorului normand Roger I de Tosny. După moartea tatălui său, Wilhelm a fost proclamat ca duce al Normandiei, el având pe atunci vârsta de numai 7 ani. Regele Franței l-a recunoscut imediat ca vasal și duce al Normandiei. Nemulțumiți de numirea ca duce a unui bastard, Roger I de Tosny și alți seniori normanzi (care se considerau urmași ai lui Rollon, fondatorul Ducatului Normandiei) se aliază și declanșează o perioadă de tulburări politice care
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
zile, după încetarea luptelor din golf, vestea victoriei aliate s-a răspândit în întreg Peloponezul și mai departe, în restul Greciei. În sate au bătut clopotele bisericilor, iar locuitorii s-au adunat în piețele publice bucurându-se pentru că sultanul și vasalul lui, Ibrahim Pașa, și-au pierdut flota din Mediterana. Pentru o țară maritimă precum Grecia implicațiile au fost evidente: revoluția a fost salvată. Grecii au sărbătorit pentru câteva zile și nopți. Pe culmile muntoase din Peloponez au fost aprinse ruguri
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
strâmtorii Bosfor pentru traficul naval internațional, provocând practic Rusia, a cărui întreg comerț exterior trecea prin strâmtorile Mării Marmara. De asemenea, sultanul a declarat caduc Convenția de la Akkerman, semnată cu un an mai înainte cu Rusia. Sultanul a mai ordonat vasalului său Muhammad Ali să nu-și retragă forțele din Peloponez. Aliații și-a trimis însă negociatorii la Alexandria să propună liderului egiptean să-și retragă forțele din Europa. Muhammad Ali trebuia să facă față unei dileme. Pe de-o parte
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Nouă.. Triburile medievale precum vikingii sau celții, care obișnuiau să execute incursiuni de pradă, erau dispuse să cruțe teritoriile vizate dacă potențialele victime erau de acord să ofere bani și bunuri în schimbul securității. Nobilii feudali pretindeau plata unui tribut din partea vasalilor și țăranilor de pe moșiile lor în schimbul protecției. Taxele plătite erau mai apoi folosite pentru recrutarea și plata armatelor profesioniste în lupta cu vecinii agresivi. Acest tribut avea să evolueze în impozitul medieval, care a coexistat alături de o taxă cerută de
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
-lea, regele Kossoi s-a convertit la Islam, si a făcut Gao drept capitală regatului aflat în creștere. Sub conducerea Gao, regatul a crescut și a prosperat, iar în secolul al XIII-lea Mâli a cucerit Songhai, făcând un stat vasal. Songhai a rămas sub control Mâli cincizeci de ani, înainte de recâștigarea independenței sale sub regele Sulaiman-mar. Songhai, sub Sunni Ali Ber, s-a propulsat în măreție. Sunni Ali Ber a condus Songhai de treizeci de ani (1464-1493). El a fost
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
a permis păgubirea lacașului și a autorizat reluarea ceremoniilor de cult. În ultimul său secol de existență, cel de-al Doilea Templu a fost în mod amplu restaurat și lărgit de către regele Irod cel Mare (Hordos sau Herodes), care era vasal al Romei. El a construit pe culmea muntelui o platformă largă și netedă, care se vede până în zilele noastre, aceasta prin munci de tăiere în munte, zidirea de arcuri, scări și ziduri de susținere, și umplere artificială cu pământ. În
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
el l-a silit pe Ansprand să treacă dincolo de Alpi, astfel încât în 703 avea deja puterea consolidată. Din acel moment a condus regatul neîntrerupt, însă domnia sa nu a fost una liniștită. În 703, ducele Faroald al II-lea de Spoleto, vasal al său, a atacat pe exarhul Teofilact de Ravenna, însă Aripert a refuzat să îi acorde sprijin vasalului său, dat fiind că intenționa să mențină bunele relații atât cu papalitatea cât și cu Imperiul Bizantin. În paralel, el căuta să
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]