1,900 matches
-
giumbușlucuri, să intre În alte grații, numai scamatori, Thomas, ăștia ne omoară de tot, Înainte să ne omorîm noi! SÎntem pierduți, Thomas! Trăiește cît mai ai vreme!...“ Jesper a izbucnit În plîns. Apoi a vomitat. Verde, numai alcool și fiere. Veninul de care era plin și Thomas. A venit un picolo, a schimbat fața de masă. Jesper a băut o cafea, s-a Înviorat. „Trăim vremuri care ne fugăresc“, nu s-a lăsat Castor, „totul e hăituială, nu mai ai timp
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
digestia cu ajutorul contracțiilor diafragmei, ci pentru a-i face să vomite tot ce vor fi hăpăit, deoarece sensul vieții și al universului îl vezi mai limpede cu stomacul golit de bunătăți și bucate în exces. Și nu admite ironia fără venin și nici umorul discret, deoarece zice că unde nu există venin, nu există nici ironie și că discreția e certată cu umorul sau, cum îi place lui să spună, cu malumorul. Toate acestea îl fac să-și asume o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tot ce vor fi hăpăit, deoarece sensul vieții și al universului îl vezi mai limpede cu stomacul golit de bunătăți și bucate în exces. Și nu admite ironia fără venin și nici umorul discret, deoarece zice că unde nu există venin, nu există nici ironie și că discreția e certată cu umorul sau, cum îi place lui să spună, cu malumorul. Toate acestea îl fac să-și asume o sarcină foarte neplăcută și neavând parte de prea multă recunoștință, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
legături de rudenie atât cu BLLC Holdings, cât și cu Glazerbrooks, știai ?? De ce nu a spus nimănui? Și acum mi-a interzis intrarea în clădire, ceea ce în sine e destul de dubios... Par complet dusă. Par o fostă angajată plină de venin, chinuită și frustrată de resentimente. Adică exact ceea ce sunt. În timp ce privirea îmi coboară pe mesaj, îmi vine instantaneu în minte imaginea bătrânei cu ochi scoși din orbite care stătea la colțul străzii noastre, murmurând „O să vină după mine”. Acum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
naștere la discuții În bazar și În cancelarii. Un zvon, de origine necunoscută, dar lesne de ghicit, Îl acuza pe Morgan Shuster de apartenență la o sectă persană. Chestiunea putea părea absurdă, dar cei care o răspândeau Își distilaseră bine veninul, spre a da bârfei o Înfățișare de verosimilitate. De azi pe mâine, americanii deveniră suspecți În ochii mulțimii. O dată mai mult, am fost Însărcinat să vorbesc despre asta cu trezorierul general. Raporturile noastre se Încălziseră de la prima Întâlnire. El mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
soarele-n zori ar uita să răsară Și-întuneric din cer ar uita să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în imensa-i mărire, Plictisindu-se singur, rămas fără slavă Condamnat petrecându-și eterna trăire Privindu-mă-n ochi visătoare vei spune Că dragoste-înseamnă și apă și
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât seara, când se termină treburile. Împinse teancul spre marginea mesei, lângă soț. — Mare lucru clima noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vinovat. O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt alte intrări, de fapt. Orotire pe loc și înăuntru, atât. Să-ți vorbesc despre Tavi,doar el mă interesează. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt alte intrări, de fapt. Orotire pe loc și înăuntru, atât. Să-ți vorbesc despre Tavi,doar el mă interesează. Te-ai gândit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Plângi copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou sdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nesigură și îndurerată, mă pedepsesc; plâng ziua-ntreagă și țin post! Sunt seri când vreau să- ntorc timpu'-‘napoi și-am același gust amar, ca de pelin. Vremea perechilor s-a dus, și-apoi, în loc de ceai de tei, beau numai venin. Sunt zile când aș vrea să întâlnesc iubirea. Sunt sigură că s-a născut. Aș vrea s-o caut până obosesc, și-mi fac din aceeași așteptare, scut. Sunt luni când tot aștept un semn divin și spun că așteptarea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
trecută prin botezul lui Iisus. Ca un născut, prin salbele de rouă, cu aripile-amândouă, mănalț cât mai sus! Rugăciune Aprind o candelă în fiecare seară; cu mare evlavie mă închin. Gândurile în rugăciune ne separă; eu gânduri bune, tu, numai venin. Stau în genunchi, din buze murmurând, ”Tatăl nostru”, rugăciunea mea de seară. Simt lacrimi pe obraji, alunecând, iubirea și gândul bun mă împresoară. Mai fac un pas către tine, numai unul, timid, ca un arc peste timp, să te iert. Timpul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
poți atinge de ea”! Marți noaptea: al doilea cap a trimis flăcări cu limbi de foc spre mine; am scos un stingător de incendiu, și, numaidecât, am stins flăcările. Miercuri noaptea: al treilea cap a vrut să mă împroaște cu venin dar eu îmbrăcasem un costum de cosmonaut și pluteam într-o stare de imponderabilitate, astfel că veninul s-a scurs în pământ. Joi noaptea: al patrulea cap m-a privit în ochi insistent să mă hipnotizeze, dar eu am privit
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mine; am scos un stingător de incendiu, și, numaidecât, am stins flăcările. Miercuri noaptea: al treilea cap a vrut să mă împroaște cu venin dar eu îmbrăcasem un costum de cosmonaut și pluteam într-o stare de imponderabilitate, astfel că veninul s-a scurs în pământ. Joi noaptea: al patrulea cap m-a privit în ochi insistent să mă hipnotizeze, dar eu am privit și mai atent în ochii lui și l-am prefăcut în șoricel. Vineri noaptea: al cincilea cap
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în sine, eu de ce n-aș face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele gândurilor. În gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste oraș. Sunt în derâderea vremurilor! Așa cum vremurile sunt o derâdere! E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va arăta când vei fi pregătit. Până una alta, ar trebui să fii mai selectiv cu prietenii tăi. Și Arvon mă prevenise în privința acestui lucru, dar nici atunci, precum nici acum, nu înțelesei mare lucru. Cine anume? Allston, zise cu venin. Nu pricep. Ministrul? Nu. Nu el... Nu-i nimic. Vei pricepe până poimâine dimineață. Peste tot numai ghicitori și îndemnări la răbdare! Începeam să mă satur de atâtea îndrumări înspre atenție și precauție. Cum ai reușit trucul cu ușa? întrebai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în timpul acesta trecu pe lângă o mulțime de persoane. Trecu pe lângă Perir François care o avea în dreapta pe Maritsu. Se uită în pământ când păși pe lângă Mihail, Gavriil, Sara, Velail, Soliteraj și Sergheiov. Trecând prin fața sa, adresă o privire plină de venin Cronicarului, care era însoțit de Marcela Chronosi, soția sa blândă. Se uită la pântecele ei, văzu rotunjimea promisiunii unei noi vieți și zâmbi macabru. Mergând, pas după pas, culoarea i se trăgea din obraji și viața din el se scurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr și bogat, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se arătau curioși. Fa, Marii, da Victor ci faci, fa?, Întreba câte un poftitor la vinul ghiorghiliu al olarului. Maria lua o figură Îndurerată și răspundea: Îi boalnav tari, badi Mitrițî!, sau Moș Sava, di trii zâli, Victor varsî numai venin verdi, crecî fărî cuțât nu scapî, of, of, of! Altă dată când era Întrebată direct: Marii, da di-un pahar di gin este rost?, aceasta răspundea: Da di undi, oi Ioani! Nu știi cî l-am vândut pi tăt șam
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și talent, nu glumă!. Ascultă Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]