15,959 matches
-
bine personal. După cum l-au prezentat televiziunile, poporul pare să se închine la un singur zeu, zeul stomacului, de va fi existând. Și pare să asculte sedus doar de verbul a avea, fără să-i pese câtuși de puțin de verbul a fi. Despre biserici, școli și spitale În acestă perioadă, la televiziune și în presă, a început o dezbatere pe o temă sensibilă: cât de îndreptățită este finanțarea de către stat a bisericii, în condițiile în care biserica are foarte importante
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
Uniunii Ziariștilor din România, cu prilejul organizării unui astfel de eveniment cultural, invitând pe cei care sunt membri ai UZPR din diaspora să scrie neobosit și să trimită cât mai multe texte presei din țară și din străinătate. Tema aleasă, Verbul,,a fi’’ la români Începe cu poezia, va fi așezată sub semnul lui Mihai Eminescu, din a cărui creație a citat prima strofă din Glossă, apoi altele. Gestul m-a impresionat, el amintindu-mi că În Jurnal portughez Mircea Eliade
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
magic din Carpați, Pecete-adâncă din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți-Frumoși... Sau cântece cu viers duios. țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați În lumea largă răspândiți Care prin verb, ca legământ Rostit În cântec și-n cuvânt, Rămân uniți De nimeni despărțiți! Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați În miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
în faimosul text al lui Caragiale). Un colaj, în fond, din poemele anterioare, al cărui singur rol e de ordin tehnic: mimează încheierea unui capitol de viață. Cea de-a doua e o găselniță de traductologie: în chip de refren, verbul „a mesteca” (cu toate conotațiile lui) e transpus în aproape zece limbi, de la română la, dacă nu greșesc eu, sanscrită și chineză (p. 42). Ultima asemenea „indexare”, Dósa o livrează sub forma unei colecții de citate în engleză căreia îi
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
personal, le-a mulțumit tuturor celor care i-au fost alături și a povestit ce au însemnat pentru ea aceste momente cumplite. "Am trăit un coșmar. Totul s-a întâmplat atât de repede, încât și acum mă trezesc folosind când verbul la trecut, când la prezent. E foarte greu să te obișnuiești cu gândul ca fizic un om nu mai există dintr-odată", a scris Dana Rogoz. "După ce am aflat că a murit, eram încă pe hol în spital, și mi
Dana Rogoz, cuvinte dureroase: Am trăit un coșmar by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30199_a_31524]
-
În paginile acestei prețioase gazete întâlnim numele lui Al. Vlahuță, Nicolae Iorga, E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Ion Al. Brătescu-Voinești, Constantin Stere, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, Marcu Beza, Ghe. Bogdan-Duică și alții, care prin colaborările lor au întreținut flacăra vie a verbului românesc și au contribuit decisiv la unirea spirituală, istorică și economică a acestei provincii românești cu țara. * Arad, 2 ianuarie 1911 Stil v[echi] Stimate domnule Cioflec, Îți mulțumesc pentru scrisoarea ce mi-ai trimis. Ai prins foarte bine situația
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]
-
Oameni cari au fost, vol. III, Buc., 2012, p.34) O alăturare ce ar putea să pară curioasă: poetul deșteptării naționale învecinat cu duiosul cântăreț al „patriarhalelor” și al melancolicelor „cântece”. El însuși, Șt. O. Iosif, se considera inapt pentru verbul poetic energic și înflăcărat. De aceea în poezia Scrisoare lui Goga spune într-o condițională poetică: „Și de scriam un vers mai avântat/ Aprins de-obida silei seculare..” Și totuși Iosif a scris acest„vers mai avântat” în anii Războiului
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
imaginează un micro-scenariu, propunîndu-se o fertilă echivalare de semnificații din registrul culinar-trupesc și, respectiv, moral-pneumatic; efectul artistic, dincolo de cel persuasiv, reiese tocmai din ambiguitatea lexico-semantică pe care Antim, abil mînuitor al cuvintelor, știe s-o exploateze: astfel, substantivul "ospăț" și verbul "a îndulci" sînt utilizate cu profit literar, mijlocind mecanismul alegoric. Poate cea mai frecventă strategie prin care se urmărește impresionarea ascultătorilor este legată de toposul mimării modestiei, în legătură cu neputința exprimării adevăratei bogății spirituale reprezentate de momentul biblic celebrat în predică
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
un farmec sfînt/ Ce nu-l mai pot pricepe" (Luceafărul). O probă suplimentară ne oferă Eminescu prin dicționarul său de rime, unde în suita lui sînt apar mormînt, veșmînt, înfrînt etc., dar în suita lui cărunt, mărunt, înfrunt nu apare verbul sunt, care n-avea pentru poet realitate fonetică, fiind exclusiv o formă ortografică. Aceeași situație se regăsește la V. Alecsandri, G. Coșbuc, Al. Macedonski, Ion Barbu și mulți alții. Vreți totuși un autor care să-l fi folosit în rimă
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
strecoară următoarea afirmație: �pe baza avizului UM 0617, indicativ 271/S.I., a plecat într-o călătorie turistică în Franța și Spania, împreună cu mama sa, și a trădat". Cum ar veni, prin prezența acestui număr de unitate militară și prin folosirea verbului �a trăda" se sugerează cum că Tismăneanu ar fi plecat într-o misiune. în realitate, și Mihai Pelin știe, ca, de altfel, toți românii care au călătorit în străinătate, că pentru a pleca trebuia să ai avizul organelor de stat
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
de altfel, toți românii care au călătorit în străinătate, că pentru a pleca trebuia să ai avizul organelor de stat. Nimeni nu a plecat în călătorie de orice fel fără avizul securistului ce răspundea de instituția unde erai angajat. Iar verbul �a trăda" se folosea chiar și în ședințele de excludere din partid pentru rămânerea în străinătate. Am auzit acest cuvânt nemijlocit, pe când lucram la Viața studențească și Amfiteatru la ședințele de excludere din P.C.R. ale lui Dinu Flămând, Traian Ungureanu
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
cele abia ființă, Până ce voi deveni străvechea punte Unde pașii ei sfârșesc în aer, unica ei locuință. Ea mi-e înveliș, eu îi sunt armă, Dar nu ucigașă. Din mâna ei scap, Și mă fac esență de lacrimi Ce-n Verbul cărnii mă sfarmă. Aud venind al flăcărilor trap, Cenușa-mi unduiește în vânt ca mantă Pe care frumusețea o lipește de trupul său. * * * Dar cine a venit să cânte în această zi de abis La porțile ruinelor unde beam Un
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
se extindă cercetările și asupra altor membri ai familiei. Așa că într-o noapte, cu mașina aceea neagră, uriașă și greoaie, de proveniență sovietică, am descins (eu conduceam echipa în locul celui indisponibil...) la apartamentul omului, am intrat în casă (de fapt, verbul corect este: ne-am năpustit de-a dreptul...) și am săltat-o din pat, în cămașă de noapte, pe soția economistului. Femeia era speriată sau uluită, și-a pus un trenci pe ea și ne-a însoțit nevenindu-i să
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
cît de succintă a poeziei, era acum necesară, și Ion Pop nu ezită s-o formuleze: "Poezia e, desigur, cum știm mai ales de la simboliști, o stare, sufletească și de limbaj, un sentiment al lumii și totodată o alchimie a verbului, iar a o exprima înseamnă, așadar, a o și trăi, în imediatul și energia ei primară". Prin urmare, poezia suprarealistă "comunică, totuși, ceva, cu un fel de coerență mai de adîncime", cum observase însuși Riffaterre, și astfel criticului nu-i
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
numit mediu, nu se regăsește în ediții, ci doar în Convorbiri literare. Acest sistem de notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului. O categorie întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
cum o privea Sultanul, ea se'ntunecă... dispare. Maiorescu 4) preia: Și cum o privea Sultanul, ea se 'ntunecă, dispare. Observăm că apostroful larg este completat cu virgula în locul celor trei puncte din Convorbiri-Timpul. Înțelegem că Maiorescu vrea să alinieze verbele se întunecă, dispare (ambele, la prezent). Ne dăm, însă, seama că cele trei puncte din sursele prime atrăgeau atenția tocmai asupra timpului verbal: se'ntunecă este perfect simplu iar concordanța timpurilor (respectiv, prezentul care urmează) se rezolvă prin cele trei
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
așteaptă fiul galopând prin basm pustiul. La icoana Preasfințitei fețele închipuite schimbă raze în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi ca florile de prun pe un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți. Jilțul încă gol tresare lemnul de catapeteasmă când o pleoapă întorcând lacrima luminătoare licăre pe tetradrahmă roza-crania mea mare. Îngerul începător june frânghia îmi pune trupului
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
îngerilor îngenunchiați să-și lege șireturile luna aprilie ce mai încoace și-ncolo cînd coniacul în pahare tremură aidoma frunzișului pădurii. Peisaj Coline domoale de carne răcită prăpăstii de sînge-nchegat munți de oase transparente. Iat-o Iat-o: cultura de verbe cum de microbi o urmărim zi de zi pînă-i găsim antidotul o facem să tremure asemenea unui copil orfan să scîncească asemenea unui scrînciob să ne dea tîrcoale asemenea unui lan de grîu copt.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
umezeala întunericului, împinse în sus de confuzia orelor. Cine ascunde iarna și ziua, frigul și căldura sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți mai rămân vicleniile luptei, îndârjita ei așteptare. ROBINSON Nu pot ajunge pe malul celălalt Căci mai am de străbătut pământul Dinlăuntrul meu, fierbintele
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
Să fii și surd și mut (eventual și orb) și, pasămite, să faci elogiul fericirii! Adică de ce să „plătim scump” deliciul de a nu fi nici surd, nici mut?! Ascultă, dom’le, cu franțuzeasca dumitale, am senzația c-ai greșit verbele(ori adverbele!). Ce-i aia „scump” într-o lume ieftină ca braga (mai ai tu oare idee ce-i dulcea noastră bragă)?! Între amicii mei cei mai buni se prenumără un surd și mut și orb - un fericit, are de
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
creier înghețat Și moartea, da, ea, în timp, cu tot timpul în gură, iubindu-se cu timpul, metresa, văzîndu-mi sarcasmele și invitîndu-mă, cu timpul în toate gurile ei, ea are tot timpul și toată vremea ceva de spus, ea are verbul în care sensurile sînt negre, cu el ne iubește, ne spune acest verb cu timpul în gură și în noi toate limbajele devin nisip, nisip lichid, o subțire placentă în care ei îi place să se tot nască, rostește-ți
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
iubindu-se cu timpul, metresa, văzîndu-mi sarcasmele și invitîndu-mă, cu timpul în toate gurile ei, ea are tot timpul și toată vremea ceva de spus, ea are verbul în care sensurile sînt negre, cu el ne iubește, ne spune acest verb cu timpul în gură și în noi toate limbajele devin nisip, nisip lichid, o subțire placentă în care ei îi place să se tot nască, rostește-ți moartea, naște-ți moartea și amuțește pe veci, stau cu moartea în gură
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
dovleac și smocuri de iarbă dimineața la micul dejun musculițe frivole cu aripioare schimbându-și culorile ca lentilele de contact se dedau la un dezmăț continuu în ochii mei se încăpățânează să mă învețe orbirea să-mi inventarieze substantivele și verbele din cap până când vor deveni un abur de droguri fierte o noapte întreagă în cazanul cu smoală dimineața începe promițător îmi urcă în trup ca mercurul se cațără pe mine ca iedera pe un zid cu fața întoarsă de la mare
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
chiar de ,om învățat" (pentru Miron Costin, Ovidiu e ,dascal Ovidie"); treptat, s-a specializat pentru semnificația ,învățător de țară", iar paralel s-a dezvoltat sensul bisericesc, de ,cîntăreț de strană", ,diac". Cuvîntul are multe derivate, unele vag marcate peiorativ - verbul a dăscăli, substantivele dăscăleală și dăscălime - , altele neutre: dăscăliță ; mai multe sînt ieșite din uz: substantivul dăscălie, adjectivele dăscălesc și dăscălicesc. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, D-de, 1949) avem surpriza de a găsi un număr foarte mare de
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele, cea mai obsedantă imagine cu cai citită de mine vreodată. Plus această frază ce pare dedicată lui Holban: ,Orice scriitor bun naște și provoacă situațiile lui în real", nu întîmplător urmată de verbul a sebastianiza. Comparativ cu alte volume ale seriei, Pe vremea cînd... este mai puțin compozit, poate și de aceea mai omogen, foarte cinematografic, o carte în care Relu este mai erotic și mai viril decît oriunde (,a fi inteligent și
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]