2,765 matches
-
adecvată obiectului ei, adică drept o cunoaștere a absolutului. Verdictul negativ al lui Kant cu privire la posibilitatea cunoașterii metafizice înțeleasă în acest fel i s-a părut lui Blaga definitiv, irecuzabil. Într-un al doilea pas, Blaga susține însă că acest verdict nu va trebui ințeles drept o demonstrație a caracterului anacronic al construcției metafizice în genere. Kant, apreciază Blaga, are dreptate atunci când conchide că o cunoaștere pozitiv-adecvată a transcendentului nu este în principiu posibilă. Critica întreprinsă de el a sunat ceasul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiect absolutul, se întâlnește cu cel al lui Kant. Atunci când apropie însă poziția lui Kant de cea a unui pozitivism rudimentar, prin sugestia că dreptul de a construi reprezentări inevitabil subiective asupra transcendentului ar trebui să fie apărat împotriva unor verdicte prohibitive ale filosofiei acestuia, Blaga nu-i face dreptate autorului Criticii rațiunii pure. Căci analizele lui Kant nu conțin și nu implică câtuși de puțin vreo rezervă în această privință, așa cum a crezut Blaga. Nu existența și semnificația spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
kantiene a întinderii și limitelor cunoașterii cu valoare obiectivă este că Dumnezeu nu poate deveni obiect al rațiunii teoretice, speculative. Existența lui Dumnezeu precum și enunțuri despre natura și atributele sale nu pot fi întemeiate în limitele rațiunii teoretice. Este un verdict distrugător îndreptat în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-o fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obligația asumării consecințelor ce rezultă din acest examen. Proclamarea încrederii în rațiune și a hotărârii de a urma calea rațiunii ni se dezvăluie astfel drept o dezgustătoare ipocrizie. Căci ce oare altceva este invitația insistentă la discuția critică dublată de verdictul că „Partidul nu greșește și nu poate să greșească”? Și ori de câte ori această autoritate, care uzurpă în mod ilicit primatul rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți, chiar dacă abili, imorali și lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
defensive. La ora actuală, mai ales în țările anglo-saxone, abordarea cea mai frecventă este cea clinică și implică o metodologie concepută de cercetători precum Ablon et al. (1974), Hackett și Cassem (1974) sau Vaillant (1976). Această metodologie se bazează pe verdictul clinic fixat de evaluatori, care utilizează definiții explicite ale mecanismelor de apărare. Metodologia evocată a fost larg utilizată în Studiul dezvoltării adultului, lucrare deja prezentată în cuprinsul capitolului de față. 3.1. Testele proiectivetc 3.1. Testele proiective" Testele proiective
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
profesional. Decizia „modernizatoare” a puterii comuniste, care căuta să provoace o mobilitate a cadrelor conducătoare din Întreprinderi, preluând ideea Solidarității de a se organiza concursuri pentru posturile de direcțiune, a declanșat un reflex de autoapărare la toate cadrele. Astfel, incertitudinii verdictului concursului, unde puteau interveni criterii meritocratice, dar și presiuni sindicale, ei i-au preferat o Încercare de a-și mări șansele prin crearea unui edificiu juridic privat și independent, unde nu trebuiau să dea socoteală decât acționarilor. Aceste trei motivații
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a analiza funcțiile instituțiilor/structurilor implicate În formarea elitelor economice, administrative și politice din România Înainte de 1989, dincolo de ideologii și de confiscarea acestor funcții prin confundarea lor cu cele ale regimurilor unde se manifestă. Nu sunt interesat de a da verdicte sau de a arăta ce ar fi fost mai bine sau ce ar fi funcționat altfel În diverse contexte. Consider Însă că, odată ce se delimitează punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și temerile În modalitatea de a forma elitele din România
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Mihail Dragomirescu. Începând cu numarul 10 din 1923, se dezbat cărți ale autorilor români, de la Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, N. Iorga, G. Bacovia sau Al. A. Philippide până la Demostene Botez, Al. Cazaban, I. Al. Brătescu-Voinești, Natalia Negru sau Artur Gorovei. Verdictele pronunțate atunci nu au fost totdeauna confirmate ulterior, posteritatea critică apreciind drept inoperante principiile formulate de M. Dragomirescu în Știință literaturii. Conform acestora, „Blaga e o valoare că ideolog și literat, nu ca poet”, iar poezia lui Bacovia rămâne „un
BULETINUL INSTITUTULUI DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285939_a_287268]
-
un Premiu Nobel pentru literatură. Premiul Nobel pentru literatură e o loterie, În ultimă instanță, cu o semnificație mai mult sau mai puțin limitată. Situația de stagnare În care se află România nu poate fi contestată. Ne aflăm În fața unui verdict cât se poate de limpede dat de Uniunea Europeană. Ieșirea din această situație nu se poate face decât prin seriozitatea elitelor politice, prin consecvență. Prin rigoare morală, nu prin rigorism. Prin recunoașterea faptului că anumite partide politice și-au epuizat mandatul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
specificului național. Situat, într-un fel, între opțiunea Marghiloman și opțiunea Ionel Brătianu, el ilustrează principialitatea sceptică a omului superior, demnitatea de castă, ironia comprehensivă și patriotismul cel mai onorabil, pe cât de discret, pe atât de ferm. Câte idei, atâtea verdicte la Ștefan Mironescu, cea mai atașantă figură a cărții: „mulțimea noastră a fost, într-o măsură de-a dreptul îngrijorătoare, lipsită de exercițiul real al democrației, și o tradiție nu se creează într-o generație, două: de aceea ea nu
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
11 februarie 1866, este editorul și redactorul primei serii. După câteva luni, ca urmare a atacurilor necontenite împotriva Palatului, gazeta este suprimată, iar Beldiman arestat și dat în judecată. Un juriu, în care prim-jurat era V. Alecsandri, dă un verdict de achitare, dar A. nu va mai fi reluat decât peste 16 ani, la București. Din grupul de redactori ai seriei a doua au făcut parte, alături de directorul politic al ziarului - Al. V. Beldiman, și Gr. Ventura - prim-redactor, fiul
ADEVARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
Satele-Unite, țară întinsă în care mă simțeam, pe atunci, precum un șobolan fugărit dintr-o cușcă într-alta, cu ace înfipte în craniu. Cei doi Rosenberg tocmai fuseseră arestați, presa îi acuza că vânduseră bomba americană sovieticilor, cetățenii buni așteptau verdictul, cu un apetit de fiare. Lucram cu soții Rosenberg de doi ani. În apartamentul lor din New York exista o încăpere transformată în laborator foto, în care pregăteam documentele trimise Centrului. În încăperea asta, de altfel, mi s-a întâmplat să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
strânge brăzdarul s-a rupt, dar cum fierăria e închisă... Vă spun cu mâna pe inimă: să dau asta la colhoz e mai rău decât o pungășie, asta e... (Nikolai coborî vocea) e sabotaj! Era cuvântul-cheie al epocii, concluzia atâtor verdicte publicate în toate ziarele. Cuvântul care-i plăcea în mod deosebit lui Krasnâi în discursurile lui... De data asta, cei trei activiști se feriră de privirea inspectorului. Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
colo-colo, râdeau, stăteau așezați fumând, dansau în sunetele unei armonici, se bălăceau într-un râu, scuturându-se de apă. Apărea apoi Stalin, trăgând din pipă, cu un aer zâmbitor și viclean totodată, iar vocea din off anunța, pe tonul unui verdict, că omul acela era vinovat de... (aici vocea făcea o pauză)... încetineală. Înaintarea armatelor sale era cu mult mai puțin rapidă decât ar fi putut fi și decât ar fi trebuit să fie. Rezultatul: mii și mii de morți în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pusă Într-un registru separat de al acțiunilor săvârșite de Dumnezeu, Isus ori Pilat din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar nelegitimă și trebuie abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui Iuda, vom vedea că el nu contrazice verdictul nostru. Există Încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care Înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pus accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul În procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie banii. Apoi „se retrage”, luându-și viața, copleșit de remușcări (va fi și interpretarea lui Origen). Ruperea de Isus și de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
reînnoiește Încrederea, sperând că gestul va avea un efect pozitiv. De asemenea, atunci când Isus Își binecuvântează apostolii, El Îl binecuvântează automat și pe Iuda, Împărtășindu-i din puterea Lui sfântă. Origen tratează foarte serios „misterul Iuda”, nemulțumindu-se cu un verdict aprioric. Drama În care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din preajma lui Isus, singurul capabil să Înțeleagă mesajul Acestuia și să-l Împlinească. Înainte de a intra În contraargumentație, trebuie să spunem că nici un fragment din Evanghelia lui Iuda, citit corect din punct de vedere filologic, teologic și istoric, nu susține verdictul de mai sus. Iuda nu apare nicăieri ca un erou, opus portretului canonic, iar Isus nu-l Însărcinează cu nici o misiune specială. Mă voi folosi de un articol al profesorului Louis Painchaud, de la Universitatea Laval din Canada, care a consacrat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Într-o bună măsură. Deocamdată, În condițiile În care o ediție a textului copt n-a văzut Încă lumina tiparului, mai mult, În condițiile În care se așteaptă recoltarea tuturor fragmentelor vândute ici și colo de un anticar veros, orice verdict definitiv asupra Evangheliei lui Iuda trebuie amânat. Cred Însă că lectura prezentată mai sus, pe baza cercetărilor grupului de la Universitatea Laval, este cea mai fidelă versiunii de care dispunem la ora actuală. Cine știe ce surprize ne pregătește viitorul, chiar foarte apropiat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
garanție că Irineu cunoscuse apocrifa despre care vorbește sau că apocrifa lui este aceeași cu apocrifa noastră. Până când nu vom avea, dacă vom avea!, textul integral, perfect editat al Evangheliei lui Iuda, e mai sănătos să ne abținem de la orice verdict „definitiv”. În loc de Încheiere Romantismul german, cu puternic pigment naționalist, l-a transformat pe Iuda Într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E ca și cum [fariseii] ar Îndrăzni să spună, văzând ordinea lumii și providența care orânduiește [lumea], că Însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
totul alt substrat decât cea ebraică. Pe lângă faptul că LXX numără cu 2.700 de cuvinte mai puțin decît TM, ordinea În care sunt dispuse anumite fragmente diferă enorm. Biblia românească a urmat versiunea masoretică, fără nici o justificare. Bilanț și verdict Mă opresc aici cu exemplele. Care ar fi constatările de primă importanță pentru ancheta noastră? În primul rînd, traducătorii/diortositorii Bibliei românești utilizează de-a valma cele două surse principale, instituind ca unic criteriu de alegere a versiunii criteriul cantității
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pretext, Cluj-Napoca, 1982; V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, București, 1984; Când sensul acoperă semnul, București, 1985; Recursul la tradiție, Cluj-Napoca, 1987; Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992; Decupaje în sens, Sibiu, 1997; Cultura - o utopie asumată, Sibiu, 2000; Critica „estetică” și verdictul maiorescian, Sibiu, 2001; Teorie și metodă. Eseu despre izvoarele aventurii metodologice moderne, Sibiu, 2002. Ediții: Victor Eftimiu, Înșir’te mărgărite, postfața edit., București, 1974; Oscar Lemnaru, Omul și umbra, pref. edit., Cluj-Napoca, 1975; G. Călinescu, Șun sau Calea netulburată, postfața
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
mișca dezinvolt nu doar în spațiul restrâns al unei cronici, ci și în lucrări de mai mare anvergură. Scriind cu precădere despre congeneri (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu), B. nu a ezitat să-și dea verdictul asupra operelor unor scriitori de mult intrați în conștiința publică: G. Călinescu, Camil Petrescu, Emil Botta, M. R. Paraschivescu, Zaharia Stancu, vădind pretutindeni „noblețea spiritului, voință de a ridica totul la măsura esteticului, un lirism concentrat, stăpânit în fraze articulate
BALTAG-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
bicicletă?... între noi fie vorba, Andra era mai înaltă și mergea destul de anevoios, de abia o ținea bunica pe bicicletă...oare nu era o problemă tehnică cu bicicleta aceea? Și-mi aduc aminte că tăticul la întoarcere, de la magazin, enunța verdictul: punem bicicleta înapoi în cutie! Aud pe amândoi părinți pe rând: vezi ce bine merge Andra (Andra nu mergea de loc bine, dar era “în șa” pe bicicletă datorită grijii bunicii.) Mă retrag din geam, nu-i mai văd de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]