1,581 matches
-
și) mușchii, ca să fie credibilă. Nu numai pentru o lume a treia, oricum obișnuită cu fundamentale genuflexiuni musculare,dar și pentru cea europeană, din ce în ce mai nărăvaș antiamericană. Dar mai bine să ferească Dumnezeu America de mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea Tonitza. Proaspăt pătrunse, buluc, în Uniunea Artiștilor Plastici. Cinism egoist neghiob. De cîte ori radioul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
regim ostil nefericitului geniu au împiedicat ceea ce literele românești meritau cu prisosință. Să revenim însă la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs cîteva romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii, în Sala Voievozilor, unde se va consuma propriu-mi vernisaj. Ar suna un pic a neobrăzare dacă m-aș trezi vorbind așa, despre pictura proprie, fără să spun, imediat, că în ani și ani pictor fiind, am privit cu interes și, adesea, cu dragoste, la ceilalți pictori, ba, de nenumărate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tirul încărcat cu lucrări aștepta în curtea atelierului din Armeană, gata să pornească spre Palat, deci și ieri mai descopeream, cu stupoare, că Păsării Paradisului de fapt o pempantă damă-pasăre îi lipsea din ureche cercelul otrăvitor. I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor ce-și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate. Chiar în preajma microfonului se află două lucrări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a păstrat, spectaculos, în aceeași tentă plată și vie de pe pînzele-mi următoarelor decenii. Zburătorii și Călătorii de pe șevaletele ce întrerup din loc în loc seria gri a marilor pînze cu Desculții lumii respiră tocmai prin tenta lor voronețiană. După momentul vernisajului, vă invit într-un scurt exod. Să mă însoțiți, trecînd printre figurile ilustre ale artei românești moderne, pînă la galeria dinspre Ștrand. Arătînd acum după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din întîmplare, în Filarmonică. Atît. Trimiterea (enciclopedică) la paradisiacul Sărut al lui Rodin e prea la îndemînă ca să ratez mai mult decît dezirabila concluzie. Vă pup mult. 2005 Generația cool-mișto 4 ianuarie Eram cu toții la cocktail-ul care aureola somptuosul vernisaj al Salonului nostru anual de la World Trade Center și ne delectam, în clinchet de pahare, cu noutăți din universul artelor, forțînd astfel distanțarea, fie și pentru o clipă, de tensiunile politice ale momentului. Cînd ascendentul Alianței DA dădea deja contur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mine și cu semenii mei și înviorat de perspectiva unor abordări jurnaliere mai senine, pe măsura pastelor ce țîșnesc din tuburi. Jubilînd deci odată cu cei care au venit acum la putere și detașîndu-mă, destins-amuzat, de emblematicul ipochimen pesedist din seara vernisajului de la World Trade Center. Căruia (îmi pare, vai, rău) nu-i mai întrevăd nici o șansă. Așa cum aceeași lipsă de șansă i-o întrevăd unui gazetar, autosupraevaluat, de la Scînteia (pardon, Adevărul), sub a cărui încrîncenat-lombroziană calotă stă pitită permanent doar starea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși convulsionat tocmai de încleștarea dintre forța nouă, primenitoare și iliescianismul retrograd dați-i așadar voie să se bucure (temperat) că există, că poate lucra, că poate închina cu mai multă seninătate, în varii ocazii, efervescenta cupă de șampanie. • recentul vernisaj de Cupola a împrospătat o memorie vag estompată de cețurile depărtării, resuscitată acum de prezența vechiului prieten Corneliu Vasilescu, plecat din Iașii anilor '70 și triumfînd, treptat, într-un București al durelor concurențe; ce nouă și înviorătoare percepție în fața imenselor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plecat din Iașii anilor '70 și triumfînd, treptat, într-un București al durelor concurențe; ce nouă și înviorătoare percepție în fața imenselor pînze care, anulînd somnoroase lirisme provinciale, se plasează azi pe un aerisit palier universal!; ce parfum au, în seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui amic drag în atelierul din Armeană, George Bălăiță, dibuind cîndva, în aceiași ani '70, prin bolgiile provinciei, dar dînd marea lovitură bucureșteană și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre cupola astrologică a lui Stere, de pe Sărărie; promenadele odorate ale fetelor și băieților, frumoșii și eleganții unei Românii care va uita (deși, n-ar trebui) jumătatea ei de secol străin. • ce rară satisfacție!; să mă aflu într-un înțesat vernisaj și spre mine să vină un palid Adonis și, întinzîndu-mi mîna, să se recomande: Sînt P. (Îi clamasem excepționalul talent de sculptor într-un text din ajun.) • uitîndu-mi portmoneul cu acte (și ceva bani) la toneta cu ziare din Tîrgu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu m-am simțit defel rușinat de... frivolul transfer. Și un irepresibil post scriptum. Ca să atenuez nota gravă a Retrospectivei mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele din preajma microfonului de vernisaj lucrări cu personaje vivante, lejere, ar spune francezul. Și asta pentru a nu-i supune pe cei prezenți să suporte doar tonalitatea grea a Apocalipsei, a Strigătului, din vecinătate. În plus, arătînd spre Autoportretul cu păsări și descriindu-i aerul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Republica. Fete și băieți care habar n-au de mizeriile ingerințelor propagandiste ale abiatrecutului se dedică, fanatic, sub același plafon eminamente pixelizat, instalării unor spații atît de simptomatic asemănătoare celui al domnului Lăzărescu. Mai și strîngînd în juru-le, la înțesate vernisaje, siluete la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local de vizuale" zăpăcește, cu "hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională)", "o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți" etc. Chiar dacă nu am "o siluetă prosperă", m-am înghesuit și eu la "înțesate vernisaje", observîndu-i pe acești tineri artiști inteligenți și creativi care, chiar dacă nu produc opere care să mobileze pereții, nu sînt adepții unei arte alternative, așa cum nici proiectele lor nu sînt o alternativă a artei. Ei doar caută noi moduri de exprimare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neclare, vai, celor efectiv implicați în ele. Macaz: întorcîndu-mă la șevalet, știu prea bine că dincoace, în artele vizuale, situația e și mai fumegoasă. Nobel a inventat, în 1875, dinamita. 1 noiembrie Ca unul ce am consumat atîtea și atîtea vernisaje ale altora, ale mele -, pot atesta existența unui specimen care, absentînd, ar face lipsit de sens însuși momentul inaugural. Și nu pentru că ar reprezenta ceva intrinsec acestuia, ci, pur și simplu, l-ar goli de acel sclipici decorativ, fără de care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
steaua fixă a regescului bal ar fi fost ea, doamna (și-n somn coafată). La polul celălalt nu însă departe, nici el, de omul recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și asta se vede după oportuna-i sacoșă, oricînd pregătită să facă față momentului. Ea, făptura, un fel de atemporală Pena Corcodușa, așteaptă cuviincios speech-ul inaugural, după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora, probabil există imagini ce atestă defel încruntata apostazie de la dogmă la libertinaj a celor trei personaje inevitabile în vernisajele de după '90. Fuseseră cadre de nădejde ale (înaltei) școli județene de partid de pe (defuncta) Karl Marx, în care făcuseră proverbiale furori dogmatice. Dacă pe fețele lor nu se poate citi eventuala stupoare în fața pînzelor mele oricum neobrăzate stilistic ei bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înțeleasă. Aflarea trio-ului în aiuritul anturaj pare să sugereze o compatibilitate de-a dreptul dialectică. Dacă cineva și-ar pune în gînd să-l joace pe Gaittany al lui Călinescu, acesta și nu altul ar fi personajul: vine la vernisaje cu bune minute înaintea speech-urilor, și asta, pentru a-și face, degajat, numărul de insolit fashion. Ca și Gaittany: pardesiu gri închis, pălărie de fetru negru, fular alb lucitor, pantaloni vag dungați, aproape negri, pantofi de un negru mat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un Occident mirabil să fie doar bieții căpșunari. Și asta nu sub apăsarea implacabilului destin, ci ca soluție de moment. 13 decembrie Probabil că drăguțul băiețică ce-mi bătea acum o săptămînă în ușa atelierului, înmîndu-mi invitația la un iminent vernisaj, era chiar pictorul. Părea plin de bun simț, prea civilizat prevenitor în cele cîteva cuvinte ce i-au însoțit gestul înmînării, ca să nu fie chiar el cel ce-și așezase expoziția cu emoție bănuiesc irepetabilă în inima orașului: la Cupola
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictorul. Părea plin de bun simț, prea civilizat prevenitor în cele cîteva cuvinte ce i-au însoțit gestul înmînării, ca să nu fie chiar el cel ce-și așezase expoziția cu emoție bănuiesc irepetabilă în inima orașului: la Cupola. Neajungînd la vernisaj, n-am putut verifica dacă aducătorul invitației era chiar același cu expozantul. Cum însă nu obișnuiesc să refuz întîlnirea cu un nou nume încă unul -, am intrat ieri la Cupola, incitat încă de pe trotuar de ce vedeam prin fereastră. Într-adevăr
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea, și el, a personajului în discreționară vogă, iscă un moment de comic uluitor. Cum, în murmurul sperioasei așteptări hiperpoliticosul Catul își fuma distins țigara, un urlet de leoaică înjunghiată sparse societatea: vîrful aprins al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai, 1995 45 Icoane pe lemn - Petre Bicer, „Evenimentul”, 30 mai, 1995 46 Chemarea credinței străbune - Petre Bicer, „Evenimentul”, 1995, 28 oct., p.11 47 Expoziție de pictură - Viorica Toporaș - R. Heinisch, „Evenimentul”, 5 oct., 1995 48 D.N. Zaharia - „Iașul vernisajelor”, vol.1: Icoane azi - p. 216-220, Ed. Cariatide, 1995 49 La Casa Americii Latine - „Curierul Național”, 20 ian., 1996 50 Viorica Toporaș - sacrificiul și răsplata (Cafeaua de dimineață), Aurel Leon, „Monitorul”, 9 ian., 1996 51 Pentru suflet și minte - Triada
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
iunie, 1996, p.4 55 Carnet plastic - simfonii plastice în saloanele Muzeului Literaturii Române, București - M. Augustin, „Dreptatea”, mai 1996, p. 12 56 Aniversarea celor 55 de ani ai Radioului Ieșean a culminat cu o lansare de carte și un vernisaj - Ana Maria Zlăvog, „Independentul”, 30 oct., 1996, p.4 57 Radio Iași în haine de sărbătoare, „Evenimentul”, 26 oct., 1996 58 Tot ce pictez este viața mea - interviu - „Evenimentul”, 1996 59 Nu sunt pictor de duminică - interviu - „Realitatea”, 1 nov.
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
acum e viața publică, cea mondenă. Ieri seară trebuia să merg la un cocktail prilejuit de aniversarea Radio Iași, azi la altul al TVR Iași. Ca să nu fac nedreptăți, le-am evitat pe amândouă. Am fost, în schimb, la un vernisaj, la noua sală de expoziții Eleusis, de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU), unde am văzut expoziția de grafică a regretatului Constantin Baciu și pe cea de sculptură a maestrului Mircia Dumitrescu. A fost lansat și un album Constatin Baciu, primul, și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
conceput atât albumul Baciu, cât și ediția bibliofilă Mihai Ursachi, iar noaptea trecută a stat până la 4-5, ca să aranjeze exponatele în acel foarte frumos spațiu pus la dispoziție de BCU și amenajat de prietenul nostru Emil Stratan. Iar azi, la vernisajul de după-amiază, a ținut și un foarte frumos speech, care împletea geometric eleganța și căldura în evocarea celor doi mari artiști dispăruți, pe care i-am omagiat împreună. Cred că am participat la unul din cele mai vii, mai vibrante
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
încântă în același timp"170. Cu o generație după el, îl aflăm pe Kimon Loghi, care realizează pictură decorativă pe o temă consacrată, Din lumea basmelor. Friza decorativă pentru vila lui D.M. Burilleanu din Turnu-Severin face o impresie deosebită la vernisajul care se deschisese pe 21 aprilie 1911 în prezența A.S.R. Principesa Maria și a cărei deschidere oficială avea loc pe 23 aprilie. Una dintre cele mai mari expuse într-o expoziție românească, pânza are nu mai puțin de 7
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]