47,628 matches
-
față de versul "Ce poartă-un mare nume" (cu nefericita alăturare de silabe "tă-un"), lăsîndu-i compozitorului libertatea de a alege: "Bref, choisissez à votre guise ce qui vous convient le mieux."2) în forma oficială a imnului, intonată pînă în 1947, versurile sunau în conformitate cu voința poetului: "Rai vesel, pămîntesc,/ Cu mare, falnic nume!" Reproduc alăturat textul tipărit pe coperta posterioară a carnetului meu de note din anul școlar 1941-1942. Pledoaria din România literară se încheie paradoxal, printr-o stranie autosubminare: "oare n-
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
adaptare" ceva mai inspirată (și desigur... scurtă)?..." Să revenim sau nu la ca imn național e o problemă cu implicații mai largi, pe care nu încerc s-o dezbat aici, deși înclin spre răspunsul afirmativ. Dar să recurgem la alte versuri decît acelea ale lui Alecsandri ar fi, simultan, impietate și utopie. Și cum să facem, păcatele mele, o "adaptare scurtă"? Să amputăm compoziția lui Eduard Hübsch?! Presupunerea depășește puterea mea de înțelegere. 1) V. Alecsandri, Opere. X. Corespondență (1871-1881). Ediție
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
mult, că totul ar putea fi o reușită? În 1998, Șerban Foarță publica la Timișoara un volum intitulat Caragialeta care exact lucrul acesta îl făcea. Uimitor cît de în spiritul Momentelor și schițelor. Clasicul, așa cum îl știți, așa era în versurile din Caragialeta. Plus talentul unui poet care se juca inteligent, intertexual și poate postmodern, cu vorbele și ticurile binecunoscutelor personaje caragialiene. Gîndindu-se în Anul Caragiale la Caragialeta, Șerban Foarță spune bis. Adică scoate un nou volum pe care îl intitulează
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
tînarul ei fiu, apoi popa și fata lui în același birou, cu aceeași intenție; Leanca văduva și Iancu Zugravu cu invective rimate sau Madame Ésmeralde Piscopesco și ceaiul ei de joi - sînt eroii lui Caragiale ce se așează cuminți în versurile lui Șerban Foarță, cu tot cu moravuri și replici. Citez din Căldură mare, în varianta lui Foarță: Cînd termometrul spune, la umbră, treizejtrei / de grade Celsius, e căldură mare / la unșpe bis pe strada Pacienții (nu e trei- / sprezece că-i fatal
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
că e aceeași calea Pacienții cu-a Sapienții / și numai răbdătorii-s înțelepți." Jocul propus de Șerban Foarță, joc ce reușește să păstreze și în același timp să creeze o atmosferă, ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența în poezie pe o implicită convenție de simetrie cu textul de la care se revendică, fapt datorat alăturării de construcții și de cuvinte caragialiene aflate în original la distanță, într-un fel ce lasă senzația unui efort de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ă pe întîiul a / din «infa- / tigabilă» convertindu-l într-un u mehenghiu: / groaznică malchance / pentru cronicariu' / ce-i făcut magariu: / «A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune pe elevul Ion Luca să recite din Bacovia. Versurile nu sună mai puțin caragialian, dar aici, fără sprijinul unui text scris de Caragiale, poezia mizează exclusiv pe parodie: ";Și toamna, și iarna, / și viceversa, / coboară-amîndouă; / și plouă și ninge, / și viceversa. Și noaptea se lasă, / murdară și goală, / și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
murdară și goală, / și viceversa; / și galbeni trec bolnavi, / și viceversa, / copii de la școală". Un singur cuvînt e aici suficient să-l traducă pe Bacovia în Caragiale. De două volume a fost nevoie pentru a-l avea pe Caragiale în versuri. O singură întrebare pentru autor: Nu ți se pare d-tale că te faci mai catolic decît Papa? Timpul de după Caragiale Întrebarea cu care încheiam recenzia de mai înainte era, firește, din Caragiale. I-o pune Tipătescu, supărat, lui Farfuridi
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
discuție poetul idiș Ebion, care a exaltat, într-un limbaj de acum două-trei decenii, regimul, citînd dintr-un discurs al șefului. Un intelectual fin, Barbu Brezeanu, a cerut asociației să redeschidă cinemateca la Sala Dalles... Un profesor, autor al unor versuri latinești, a amuzat publicul atacîndu-l vehement pe Valeriu Rîpeanu și cerînd să i se taie limba.., pentru că-l împiedică pe profesor să publice nu știu ce ediție cu versiunea latină a unor poezii de Eminescu. Sau poate tăierea limbii a fost propusă
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
Kogălniceanu. Un Tobias Gherghel a fost ministru de Război în 1867 și al Lucrărilor Publice, în 1876, regele Mihai a avut ca aghiotant pe un Arpad Gherghel. Iar un Alexandru Gherghel, avocat în Constanța, scrisese, în 1906, un volum de versuri, Cântece de amurg. Cosmopolit, Anton Bibescu aparține lumii lui Marcel Proust, de care l-a legat, cum se știe, o strânsă prietenie. Căsătorit cu Lady Elisabeth Asquith, fiică a lui Herbert Henry Asquith, Earl of Oxford, prim ministru al Marii Britanii
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
Oxford, prim ministru al Marii Britanii între anii 1908-1916, el însuși s-a remarcat în diplomație: a fost ministru plenipotențiar în Statele Unite (1920-1926) ("a publicat acolo o broșură despre Basarabia, pledoarie pentru drepturile istorice ale românilor asupra acestui teritoriu"), a scris versuri și proză, dar mai ales teatru, jucat pe mai multe scene ale lumii și, desigur, la București. Prilej de a-l invita la un șvarț pe Șerban Cioculescu, - pe atunci, îndată după terminarea celui de al doilea război mondial, acesta
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
ca urmare, toate birjele erau extrem de solicitate în centru. (n.a). 2) în românește în original (n.t.). 3) în românește în original (n.t.). 4) Ei i-a dedicat Mite Kremnitz excelenta traducere a unor povești românești, cu următoarele versuri: Du zauberst oft in Deiner Heimath Wort / Die Feenwelt vor meines kleinen Sinn, / Drum nimm zum Dank Rumäniens Märchenhort / In deutschem Kleid von seiner Mutter hin (n.a).
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
aer Ca niște păsări fără cuib. În loc să-ngenunchiez, mă urc, Mă-mbrac în alb, ies din oglinzi, Visez că ning și că acopăr Golul de taină dintre noi. Târziu A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Și-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare - Dar cât de dens se face punctul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
sale savante. Acea olla potrida, ghiveciul pe care ni-l servea la seminarul său nu era poate pe gustul tuturor. Cum să-i savureze unii trecerile abrupte, fără legătură între ele, de la semnele masoretice ale vocalelor ebraice la comentarea unui vers din La Jeune Parque al lui Valéry, de la aceasta la simbolurile de pe un pocal de lemn al tribului Bakuba din Congo belgian, apoi la o notație din Notebooks, carnetul de însemnări postum al poetului iezuit Gerard Manley Hopkins, apoi la
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
în vecini, te-așteptau de foarte de mult, cu quadrigele lor de lut, cu fibule vechi pentru toga ta nouă. Nu trebuia decît să cobori puțin - numai că tu pe alte drumuri umblai, pe trepte de litere, urcînd, coborînd, străbătînd vers după vers, Infernul, - ah, obosiseși, abia ajuns pe primele trepte din Purgatoriu. Și nu vom ști niciodată cum te-a primit Dante. Va fi tremurat măcar o frunză din laurii de pe fruntea lui din tencuiala sfîntă? Pe-a noastră, abia
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
te-așteptau de foarte de mult, cu quadrigele lor de lut, cu fibule vechi pentru toga ta nouă. Nu trebuia decît să cobori puțin - numai că tu pe alte drumuri umblai, pe trepte de litere, urcînd, coborînd, străbătînd vers după vers, Infernul, - ah, obosiseși, abia ajuns pe primele trepte din Purgatoriu. Și nu vom ști niciodată cum te-a primit Dante. Va fi tremurat măcar o frunză din laurii de pe fruntea lui din tencuiala sfîntă? Pe-a noastră, abia-nmuguriseră. Pe-
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav distribuie har cu cotiuga, cu vagonul, cu helicopterul dacă-i cășunează a-ți înfiripa un pustiu de fericire, c-o oază-n mijloc, spațiu sfînt în clocotul izvoarelor pătrate, loc tapisat cu ierburi mătăsoase, teribile-n tăiușul
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
transformat de-a lungul anilor, devenind alte persoane, cu o grabă uluitoare, arzînd ca niște flăcări în propriul lor corp, ca pînă la urmă să devină ceva mai mult decît un pumn de cenușă." Acest "ceva mai mult" îmi evocă versul lui Mallarmé, "tel qu'en lui-même l'éternité le change", sculptat și rămas în memoria mea din parcă o viață anterioară (anterioară exilului care e și el un fel de moarte), din acea vreme ireală care va deveni și mai
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
a-i deveni lui Friedgard Thoma un fel de Vaterfreund "trist-hazliu", el o seduce prin silueta lui de "bărbat fragil", o înduioșează prin fizicul firav și gesturile adolescentine: "îmi săruta urechea dreapta. înduioșare". De altfel, mai tîrziu, el îi trimite versurile "scrise în deznădejde, lîngă Neapole" de Shelley, subliniindu-i de trei ori, cu roșu, strofa a patra, unde poetul apare că și "copil obosit". Tocmai lui Cioran, care nu-l suporta pe Goethe, i se întîmplă, în amurg, să trăiască
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
democratice și oița Dolly, zburda încai pe câmpii "Nas ne nagoniat" Semnele mici, ilizibile pe ambalaj litere slave pe care nu le vei citi niciodată stabilizatorii, afânătorii, E-urile în cohorte organizate atentează la ulcerul tău (din vremea hemoragiei cu versuri despre patrie,) spaimă intrată în sânge mângâie cerul gurii prea păcătos nici de vânător, nici de poveștile lui nu am chef prea mulți ochi de oțel afară la pândă în spatele scenei radiațiile TV leagă scheletul imaginii gângania asta diforma pe
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
Cornelia Pillat În anul 1941, cu ocazia decernării premiului național de poezie 1) poetului V. Voiculescu, Ion Pillat recunoștea în acesta pe unul din cei mai mari și autentici poeți ai neamului românesc al cărui stil poetic propriu dă versului voiculescian o fizionomie în care recunoaștem cu emoție trăsăturile cele mai ascunse și totodată cele mai adânci ale sufletului strămoșesc. În el ni se descoperă cumințenia pământului și frumusețea pârguită la soarele de peste veac al credinței creștine, dar și vâltoarea
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa cu o discreție aristocratică, îi repugnau contorsiunile romantice. La V. Voiculescu îl atrăgea magma clocotitoare a problematicii, gravitatea ei și strădania poetului de a găsi acestor forțe de o izbucnire, uneori primitivă
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un fir de ață răsucit în arabesc. Vladimir Streinu masca adâncul răscolit al ființei sale citind sonetele declamativ, detașându-se de propria sa simțire, ca și cum s-
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un fir de ață răsucit în arabesc. Vladimir Streinu masca adâncul răscolit al ființei sale citind sonetele declamativ, detașându-se de propria sa simțire, ca și cum s-ar fi supravegheat din
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Ștefan Cazimir Volumul Excelsior de Alexandru Macedonski, apărut în 1895, s-a "bucurat", în același an, de o semnalare malițioasa din partea lui Caragiale: "Primim la redacție un volum de versuri cu un titlu, desi savant și exotic, dar îndestul de popular. E vorba de "Excelsior, poesii de d-nul Alexandru Macedonski". Excelsior... Iată un comparativ care a iritat de multe ori în mod superlativ pozitivă mea persoană. Am avut săpunul
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]