13,235 matches
-
spate era acum Însă mai puternică decât de obicei. Poate va căuta În cele din urmă un loc mai călduț. Ceața Învăluia protectoare mica sa lașitate. Învingându-și durerea, hotărî să facă ultimii metri În pas de paradă. Ducea o veste mare! Dacă Estul s-a dus, după cum reiese din socotelile lui Precup, ni s-ar putea da un alt punct cardinal. Care să exprime noua realitate. În plus, morți fiind, ne vor scădea cu siguranță impozitele! Să nu mai exiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dintr-un concert de Giuliani. O muzică pe care șefa nu o pricepea, dar nici nu o tulbura decât arareori prin Întrebări scurte la care el răspundea clătinând din cap: „da”, „nu”: N-ați mai plecat, dom' profesor? Aveți vreo veste? E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un târziu, după un oftat prelung, femeia zise: Poate că și aici se poate trăi, dom' profesor, dar nu mai știm noi... Puse chitara la loc și, ca de obicei, trecu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doua, obosit. Chiar așa sunt, obosit. Nu mai am mult până la pensie. Vreo cinci ani, dacă nu dau Între timp ortul popii. Și nu s-a Întâmplat Încă minunea la care visez de o viață: să duc și eu o veste ieșită din comun. Să mă sărute lumea de bucurie. Ca după război. Și să strige: Am Învins, completă plictisit Șendrean. Asta era! Asta era! țipă Gheretă. Ce anume? Mesajul! Gheretă jubila, țopăia fericit ca un copil În jurul porcului Înjunghiat. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ca... e adevă...? 32. Piața Carolina, Casa lancu de Hunedoara, Catedrala, prima stradă la stânga și, de la pod, prima la dreapta spre Griviței, unde locuia de aproape treizeci de ani. Își trase chipiul pe frunte și porni spre casă anunțând tuturor vestea cea mare. Energic la Început, sancționând În acest fel nesimțirea concetățenilor săi, tot mai stins pe măsură ce singurătatea sa devenea apăsătoare, tânguitor În cele din urmă când a și fost reținut, pentru tulburarea ordinii publice. Și nu spusese decât atât: Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În oglindă ca muștele Într-un borcan cu miere.” În Cartea viselor scrie: „Câinii foarte mici pe care Îi visezi Îți dezvăluie că gândurile și plăcerile tale sunt mai degrabă frivole. Dacă auzi În vis lătrat de câini, vei primi vești deprimante. Există riscuri foarte mari ca să urmeze o perioadă dificilă În viața ta. Dans. Dacă ai deja o familie și visezi o mulțime de copii veseli dansând, e semn că vei avea copii ascultători, inteligenți și iubitori. Celor tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pătură ușoară de lână. Teracota era caldă Încă. Ceasul trecuse de miezul nopții. 22. Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor ca să le ducă până la sfârșit... Cu câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de atâția ani... Destul de tânăr. Nici herr Hauer nu trăise prea mult la fabrica lui de cherestea de lângă mănăstirea Neamț. Acolo Își ținuse soția și fiica timp de 12 ani Înainte de a se muta În târg și apoi la Reghin. Vestea morții sale a fost anunțată așa: A murit herul din Viena de la Mânăstirea Neamț! Fecior de her din Viena! De fapt el era din Salzburg, ca și Trakl și, după tată, tot din familie de șvabi bănățeni, ca și poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Știu să aștept... Asta a fost tot. Când a primit de la Klaus Pavilionul canceroșilor și Opiumul a Întrebat mirată: De unde știi de chestiile astea? De la Flavius-Tiberius, a zis el fără să clipească. Bănuia că Regina se va bucura să aibă vești de la elevul acesta straniu care, o vreme, călcase pe urmele ei În liceul cu alură cazonă din centrul orașului. 31. Întâlnirile sale cu Violeta au redevenit brusc senine, pentru că, Într-o zi Violeta l-a Întrebat cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un mesaj neobișnuit. Era momentul să-l deschidă. Vremea urărilor de Anul Nou trecuse. Coriolan era În sufragerie. Moțăia sau se uita la televizor, iar Flavius-Tiberius odată plecat de acasă putea lipsi oricât: minute, ore sau zile Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul pe toate fețele În căutarea unui semn cât de mic care ar fi putut să o Îndemne să Îl deschidă sau să Îl arunce În foc. Cum la vârsta ei, puține lucruri o mai speriau, deschise plicul. Găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrebă omulețul, cu căciula căzută pe nas, gata să primească orice răspuns În Întunericimea caldă a blănii de iepure. Nu mai e! zise Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu căciula de pământ. Veștile proaste sunt proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la două palme de sticla de bourbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiecare zi mii de feluri de leziuni. S-a întâmplat doar ca leziunea pe care ai suferit-o tu să nu fie una... de natură fizică. A ocolit cuvântul mentală. S-a strecurat pe lângă el, de fapt. — Bine, am zis. — Vestea cu adevărat bună e că tu nu ai nici un fel de stare degenerativă sau boală care ar putea provoca traume cerebrale permanente. Ești sănătos din punct de vedere fizic și asta înseamnă că nu ai de ce să nu-ți revii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Războiului Crimeii, fiind unul dintre eroii minori ai Bătăliei de la Balaklava. Deși Mycroft Ward nu avusese nimic de-a face cu Șarja Brigăzii Ușoare, o aprobase cu toată ființa sa, așa încât, după mulți ani, când un doctor i-a dat vestea unei boli lente dar fatale, atitudinea lui Ward nu surprinse pe nimeni dintre cei care-l cunoșteau bine. Bătrânul își anunță - familia, prietenii și câteva ziare - că se hotărâse să nu moară, nici de boala aceea, nici de nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asculte în vreme ce tot restul corpului său se prefăcea adormit. — De ce a-i vrea să cobori aici, totuși? Era frig și... nepotrivit pentru Ian. Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și l-am scuturat de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mare, bovină o înfășoară un aer de inteligență apocaliptică Ea îmi reține privirea o secundă, poate o secundă și o f chiar să-ncerc o ridicare din umeri, înainte ca ea să vobesc. „Zi-i.“ întebă. „Mă tem că am vești rele pentru tine,“ zice. Încep să încuviințez cu mișcări scurte din cap, care sper să mă facă să par stăpân pe mine și „Bi Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu totul zadarnicé. 45tc "45" A doua zi se réspîndi prin sat vestea cé, În locul lui Alexandr Timofeevici, În funcția de șef al gospodériei a fost numit nu cumnatul lui Vasilii Gavrilovici, așa cum credeaun toți, ci Vasilii Ăduardovici Însuși. Aceasté veste, pe de o parte, Îi irité pe séteni, iar pe de alté parte, a redat liniștea unor cetéțeni precum Nicolai Arsenievici și alții, care se aflau În aceeași situație, cum erau: Efim Alexandrovici, care a furat scînduré și Zahăr Zaharovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Alexandrovici, care a furat scînduré și Zahăr Zaharovici, care, pe lîngé scînduré, ciment și un pliant cu fotografii, a mai furat și o goarné pioniereascé pe care o ține ascunsé În șopron dupé o bucaté de placaj furat. Așa cé vestea despre numirea În funcție nu a cumnatului lui Vasilii Gavrilovici, a lui Vasilii Gavrilovici, personal, au adus liniștea acestor oameni. Nimeni și niciodaté nu se gîndi sé-i prindé pe cei care furé, iar inimile lor au suferit degeaba. Mișcarea această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
adună profituri semnificative, dar implică privațiuni ilegale pentru terțele persoane implicate. Multe dintre aceste acțiuni sunt ascunse prin raportarea greșită sau prin ascunderea acestor tipuri de acțiuni; organizațiile în care ce pune un mare accent pe succes și în care veștile proaste, pierderile, problemele, erorile sau încălcarea procedurilor nu sunt tolerate și, astfel, sunt ori ignorate ori ascunse; țintele de performanță în care operațiunile sunt, în mod adecvate, îndreptate către câștiguri ușoare și în care cifrele sunt manipulate pentru a produce
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
pot crea valoare pentru aceasta. Pe de altă parte, consiliile și managementul executiv trebuie să aducă la cunoștința angajaților potențialele riscuri cu care se poate confrunta organizația. Pentru a eficientiza comunicarea, conducătorii companiei trebuie să dețină abilitatea de a absorbi veștile proaste, dar și pe cele bune și să ofere angajaților certitudinea că pot comunica eficient cu nivelul superior de management fără teama unor repercusiuni. Companiilor li se cere să instituie un mecanism pentru dezvăluirea anonimă a informațiilor și pentru „semnalele
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
care au cunoștințele și puterea să facă acest lucru? 5. Nivelurile de încredere sunt suficiente pentru a permite libera circulație a informațiilor și eficacitatea activităților? C. CAPACITATE 1. Dispunem de persoanele, competențele, instrumentele și resursele care ne trebuie? 2. Erorile, veștile proaste și alte informații sunt comunicate cu promptitudine, fără teamă de represalii, persoanelor care trebuie să le cunoască? 3. Dispunem de informațiile necesare îndeplinirii sarcinilor pe care le avem? 4. Acțiunile noastre sunt coordonate cu cele ale restului organizației? 5
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
în timp ce oamenii de cultură mor singuri. Cînd a murit tatăl nu știu cărei cîntărețe a știut o țară; cînd s-au stins Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Al. Piru, Tomozei, Costache Olăreanu n-a știut mai nimeni. Înregistrez cu o înțepătură de inimă vestea că s-a dus și Tom. Cordule corduțule, nu mă da de sminteală! S-a dus amărît de atacurile ad personam; s-a dus mîhnit de spectacolul denigrării prietenului Nichita: gloriile comuniste, la colț de literatură! Pentru scriitorul român, calamitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luni de front, l-a găsit tot la Făget. "Ai grijă de Liselle și de Brăduț". Nu știa că mă născusem și eu, la 14 februarie '44. Tata continua să rămînă separat de noi. Abia în martie '45 îi trimitea vești mamei, de-acasă: un Iași în ruine, fără conductă de apă. "Etta, nimeni nu e maltratat de ruși dacă își probează nevinovăția, în 4-5 zile, cu acte, cu martori. Buletinul trebuie vizat de Chestură, după ce dai o declarație de apartenență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu tema? Arată ca Mei Gibson în Hamlet cînd jausenizează". "Știi care-i culmea ipocriziei? mă testează el. După ce moare cel pe care l-ai vrut redus la neant, dai anunț la ziar că i-ai primit "cu adîncă durere vestea plecării în lumea celor drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta!" Magda U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți colective, sub pseudonim? Dumnezei-Popeștii păreau puși pe reduceri de tiraje, mai ales la traduceri, pentru "autofinanțarea unităților de cultură". Pe marxturbări*. Leandru venise de la București (cred că asta era prin iulie '72) cu vestea că cinci scriitori ("Niște puțoi, n-au talent! Ați auzit de Gabriel Iuga?") fac greva foamei în Bulevardul Kiseleff, numărul 10. "Să-i ia dracu'! Din cauza lor o să ne arate nea Nicu pisica". Și Leandru se dădea de ceasul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Bumbești-Livezeni. Poate Mistrie însuși, poate altcineva a lansat pe apa Bahluviului știrea c-ar fi murit. S-au narat circumstanțe spăimoase: cap spart, crieri facăluiți, sînge șiroind pe teancurile de reviste din care și-ar fi făcut culcușul de boem. Vestea m-a mîhnit. Numai că Dumbravă, c-o șepcuță roșie McDonald's îndesată pe cap, s-a ivit în sala de lectură, deloc mort. Știam că-l "regulaseră", ca să uzez de codul Ipistatului din Caragiale. Niciodată nu pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta, sigur mîine. Și ne oprim pe drum la o fleicărie, știu io una, să mîncăm o friptură-n sînge. Fără salată! Brăduț a lăsat gol scaunul cu rotile. Nu, nu SIDA l-a omorît, ci un anus contra naturii. Vestea mi-a adus-o Șichy, împreună cu scrisoarea. Brăduț a cerut ca scrisoarea să ajungă după și așa s-a și întîmplat. "Dințișor, Trebuia ca mise-en scène finală să fie în România, dar am ratat întoarcerea cu un grand merci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]