3,681 matches
-
presă Comunicatul guvernului din 2 iulie 1941, care anunța că 500 de iudeo-comuniști „care au tras” În armată au fost executați la Iași, nu a inclus nici un element dramatic care ar fi putut să cutremure poporul român și să-i vestească sfârșitul epocii legalității și a ordinii și a respectării vieții omului. Aceste elemente dispăruseră de fapt Încă din perioada regimului legionar. Săptămâna care a precedat comunicatului despre Iași și săptămânile care l-au urmat s-au remarcat printr-o instigare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
dovedit recent că populația evreiască constituie o primejdie pentru operațiunile militare, mai ales din spiritul alarmist”. Oficiosul fostei Mișcări legionare, care s-a transformat de pe o zi pe alta, după reprimarea Mișcării, Într-un ziar naționalist și antisemit „obișnuit”, a vestit românilor semnificația comunicatului guvernului despre izgonirea evreilor din satele Moldovei: „A Început lupta pentru purificarea rasei... Din toate țelurile scumpe inimei românești, cel dintâi este rezolvarea În tot ansamblul ei a problemei evreiești din țara noastră”. Ziarul a promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
drept „un om îngrozitor“, deși încerca și ea acel fascinant sentiment de iertare, pe care-l împărtășea cu multe doamne din Ennistone. La început, se simțise nervoasă în prezența lui și așteptase accesele de furie necontrolată pentru care George era vestit. Dar acestea nu s-au produs. Se părea că George și Diane se înțelegeau foarte bine. George era adeseori morocănos și irascibil și sarcastic, dar niciodată furios. Diane, trebuie să recunoaștem, se pricepea să-și plece capul. Nu-l contrazicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când apăruse cealaltă farfurie, cea pe care o văzuse William Eastcote. Cineva atrase, triumfal, atenția celorlalți asupra faptului că a doua farfurie se ivise exact în seara morții lui William. Dar cu toții căzură de acord că era un semn care vestea instaurarea „uneia dintre perioadele acelea ciudate“ în Ennistone. Ba chiar perioada începuse, afirmau inițiații, prin recentele bizare întâmplări din grădina Belmont. În acest timp, Vernon Chalmers, directorul Institutului, circula de la grup la grup, încercând să domolească temerile și explicând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii, ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi, iată ceva ce ne face să ne gândim la alte perioade ale istoriei... Inventator al unor noi posibilități de existență, creator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu' ar fi trebuit să fie? Întrebarea îl ului. Cu claritate văzu deodată calea de a ieși din impas. ― Nu pot decât să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui, să o vestească, în timp ce oamenii îl credeau un simplu căruțaș: „Pământ de flori! Pământ de flori!” părea pe jumătate că doarme, cu fața luminată de soarele Levantului ce se ivise la orizont. Venea, sigur, din O mie și una de nopți, vindea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
revelație e aceasta, îl întrebai, de care nu-ți dai seama?”... Aprinsei lumina, el dispăru, și o singurătate vegheată cald îmi ocrotea ființa. Intrai în zodia Gemenilor, anul 1955. 28. Către sfârșitul verii acelui an, o scrisoare din partea învățătorului îmi vesti eliberarea lui Lung. De fapt, însuși Lung mi-o vestea prin două rânduri scrise în adăugire cu mâna lui: „Domnule judecător, aflați că sunt liber și fericit. Știu că v-ați interesat de mine, vă mulțumesc și să vă dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
seama?”... Aprinsei lumina, el dispăru, și o singurătate vegheată cald îmi ocrotea ființa. Intrai în zodia Gemenilor, anul 1955. 28. Către sfârșitul verii acelui an, o scrisoare din partea învățătorului îmi vesti eliberarea lui Lung. De fapt, însuși Lung mi-o vestea prin două rânduri scrise în adăugire cu mâna lui: „Domnule judecător, aflați că sunt liber și fericit. Știu că v-ați interesat de mine, vă mulțumesc și să vă dea Dumnezeu sănătate. Ne e dor de dumneavoastră.” Scrisul mărunt, încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prietenilor și mulțumindu-i totodată lui Dumnezeu că focul s-a stins la a treia casă de la casa lui, iar ei au ridicat Încă o dată veseli paharele, făcîndu-și complice din ochi. Abia a doua zi, cînd primiră prin curierul poștal vestea că la Stockholm fusese un mare incendiu, Începură să se Întrebe cum de văzuse el acel incendiu. Swedenborg nu era un oarecine, ci un remarcabil om de știință, autorul a paisprezece invenții, printre care dispozitivul pentru transportul vapoarelor pe uscat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru toate necesitățile de ordin ginecologic. De când se deschisese, cu cinci ani În urmă, era ridicat În slăvi de toate ziarele ca fiind „Bentleyul maternităților“. Avantajul era evident. Numărul de pacienți creștea pe zi ce trecea. Secția de maternitate era vestită În mod special. Femeile care voiau să nască În mod natural În loc să fie Îndopate cu nenumărate analgezice și anestetice, precum și cele care-și doreau, vorbind În termeni de obstetrică, să hălăduie pe cărări mai puțin umblate până atunci optând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și pe unul dintre mulții săi fii. Nu ne batem acuma capul să aflăm dacă duceau la vânzare grâne, piei, oale ori cine știe ce altceva. Deși, se cuvine menționat, ceramica pictată cu artă desăvârșită de cei vechi de pe aici este astăzi vestită În toată lumea și voi habar n-aveți, făpturi cu simțiri de anelide... Nici măcar nu știți ce-s alea. Zăceți, acolo-n bănci, cu creierii ca de mucoase gasteropode. Ce știți voi despre iubire, țapilor și caprelor, când acasă vedeți numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parcă se afla cu niște prieteni la un pahar, căci Începea de multe ori cam așa: „E, măi băieți...”. Vieru auzise multe Întâmplări pe care nici măcar Colonelul nu știa că le istorisise cândva cu voce tare. Dar mintea Tușii era vestită pentru cum așeza Întâmplările văzute ori numai auzite și cum le spunea altora mai departe. Vieru pricepuse din cuvintele ei că pe Colonel, care pe atunci nu era decât Locotenent, Îl prinsese Întoarcerea armelor dinspre Răsărit către Apus tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele din urmă, cu totul În acel amestec, singur pe lume, de duioșie și deznădejde. Timpul, care păruse că se scurgea undeva, În afara garsonierei amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele pe pământ („Monstrulică, gata cu huzureala! Te cheamă patria la datorie! Locotenentul Băloi te-așteaptă cu drag ca să te trântească cu burta-n pământul stropit cu sângele Înaintașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
extraordinară la primărie. „De multă vreme se cerea clarificarea unor aspecte ale vieții spirituale din comunitatea noastră. Nimeni, Însă, nu a avut tăria să pună, până acum, degetul pe rană. Fiind vorba despre evenimente, credințe și tradiții care nu se vestesc În gura mare, ele ținând mai degrabă de laturile lăuntrice ale fiecărui individ În parte, nu e greu de Închipuit de ce nimeni nu a pus până acum problema În dezbatere publică. Ideea acestui pas temerar a venit, firește, tot din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călătorii, se lăuda el, Își făcea timp s-o călărească Îndelung și istovitor pe nărăvașă, care cu greu se lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
utilizarea de materiale de construcții izolante din punct de vedere fonic pentru construirea locuințelor. Poluarea aerului în centrele urbane Aproape nici un oraș al lumii nu a reușit să evite confruntarea cu flagelul modern al poluării aerului. Chiar în orașele odinioară vestite pentru aerul lor curat - Buenos Aires, Denver și Madrid, spre exemplu - poluarea a reușit să ucidă sau să cauzeze spitalizarea unor oameni sănătoși, dar și a unor bolnavi sau invalizi. Dar această situație poate fi totuși evitată, anume prin gama largă
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
înțelege corect situația tragică a eroului, în conformitate cu nefasta rătăcire a astrului: "Gelu: Vino să vezi...Luceafărul... Maria (cu teamă): Nu...mi-e frică...E prea mare și prea amenințător...Pe bulevard, lumea-l privea încă dinainte de apusul soarelui, comentând speriată...Vestește nenorociri."220 In mod similar, conferința Soarele care moare însoțește sinuciderea lui Ladima ("frate bun" în accepția lui Fred ), anunțând și prăbușirea fatală din epilogul romanului. In piesa Danton, considerată de către autorul însuși o reconstituire istorică și demonstrând o dată mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
transmit bucuria de viață ca pe un dar cu totul personal. Idealismul rafinat, avangardismul, nonconformismul, grație căruia Austria a recuperat în special pe scriitorii decadenți, limba rafinată rostită cântat și împodobită cu variate latinisme, italienisme, franțuzisme, înnoite neîntrerupt, încât au vestit demult Europa unită, se întâlnesc, preferențial în celebra cafenea vieneză. Negruzzi nu îl cunoștea pe Eminescu, însă, acolo, unde se întâlneau, de altfel, studenții români și unde se discută serios, armonizat cu un caleidoscopic și atât de rar farmec politicos
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-o tăcere adâncă. Deodată, la marginea văzduhului au apărut grămezi de nori posomorâți. Cerul s-a acoperit cu o perdea întunecată. Discul alb, de lumină topită, se rătăci prin întuneric. Primele picături de ploaie stropiră pământul înfierbântat. Un ropot vesti apoi apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. Furtuna se dezlănțui. Viforul șuiera, gemea și urla. Văzduhul clocotea sub descărcările tunetelor. Șuvoaiele umflate se izbeau de maluri. Pădurea gemea de șuieratul puternic al vântului. Animalele se adăposteau care ncotro. Era îngrozitor! După
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
propriile greșeli”. Rămânea astfel o singură „forță” care să se ocupe de om, de cunoașterea și formarea lui: Partidul. „Partidul e-n toate” prevedea un cunoscut poet român, el „sfarmă ce-i putred”, „lovește-n vrăjmași”, „pășește în frunte” și vestește „o nouă poruncă”, el singur reprezintă adevărul și „mâna ce vindecă de toate”. Rămăsese, într-adevăr, singurul „vindecător”. După 15 ani de la revoluție și un sfert de veac de la declanșarea afacerii, le-am cerut unor actori sociali, participanți la acestă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
restul pe jos. Aici am stat două săptămâni. A.N.: Între timp nu v-au anchetat, nu v-au acuzat de ceva? N.I.: Nu. După două săptămâni am fost transferați la închisoarea Suceava. A.N.: Da, asta de acum era vestită... N.I.: Da, era vestită. Astăzi se află în mijlocul orașului și este sediul primăriei. Atunci era la marginea orașului. A.N.: Asta când a fost? N.I.: În iunie 1948. și aici regimul era același. Eram bandit și acum devenisem și criminal
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
în veșnică frământare”. Persistă imagini din lumea câmpului, însă proiectate cu o sensibilitate și o tehnică a expresiei ce nu mai pot fi încadrate în tradiționalism. Ciclul Steaua pe care stăm din volumul Albe (1937) reflectă frământări de ordin social, vestind „ziua de mâine”, menită să alunge „ziua de azi”, „strâmbă și proastă”. Tot astfel, ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]