7,993 matches
-
dracu’ știe pe unde și nu m-a văzut nimeni, ar fi trebuit să mă Înregistreze ofițerul de la poartă, ar fi trebuit să mă vadă cineva, o santinelă. Și mi-a mai zis că am mai căcat-o o dată, pentru că veteranii au mirosit În mine un pilos. La Bateria a 2-a mai sînt vreo patru craioveni sclifosiți. Care au apărut În unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un pilos. La Bateria a 2-a mai sînt vreo patru craioveni sclifosiți. Care au apărut În unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și că e unul din veteranii ăia de care ar fi bine să te ferești, pentru că e un nemernic. Părea că nu glumește. Mă rog, cam asta le-am relatat, dar versiunea necinematografică - fără detalii de atmosferă sau care trădează starea psihologică, fără culoare, doar faptele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și despre diverse legături dintre fenomene naturale și Îndeletniciri agricole, cu o Însuflețire precipitată, fără altă introducere, de parcă ne-am cunoaște de cîțiva ani. Îmi vine foarte greu să-l urmăresc, mintea mi s-a repliat În fața asaltului noului. Printre veterani, cel mai numeros e grupul brașovenilor. Se recunoaște ușor aerul de șmecher de oraș, au ceva parșiv și amenințător, Îmi dau tîrcoale să vadă de unde a aterizat răcanul cel nou. Unul dintre ei Îmi cere o țigară și, În timp ce privește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ironică și cu el, ar trebui să-l cheme Puric. Pare un om al regulamentului, deși Cristian Îmi spune că și el poate fi scîrbos. — Tu de unde vii? Îi relatez pe scurt traseul. Îi spun că am avut probleme cu veteranii, așa că sînt obișnuit. — Cel mai rău e șoferul, l-ai Întîlnit, dar nu cred că ai avut ocazia să vezi cît e de javră... — Ei, dădea semne. Dar e pe-aici vreunul care nu e lovit În cap? RÎdem. — Auzi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care, de la un punct, o au toți deținuții. După Încă două zile, uit despre ce fel de senzație era vorba, treaba devine definitivă. Există un soi de amenințare permanentă, ale cărei surse sînt multiple, dar care nu se concretizează neapărat: veteranii (nenumărați, cu aere de cuțitari), locotenentul Stanca (cu rumeneala lui aproape artificială pe tenul alb), santinelele (care se Învîrt prin peisajul cețos, ca bătrînul rege mort al Danemarcei), mobilierul auster din dormitor (care În anumite momente pare că e viu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ba sînt rulate pe pistă pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin cu alți soldați, pe undeva printr-o pădurice de plopi tineri. În el se găsește singurul veteran din Craiova, un tip deșirat, negricios și prietenos care dracu’ știe de unde află că aș fi În stare nu doar să țin o foarfecă În mînă, dar să și tund cu ea. Așa că Într-una din seri mă cheamă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cap de cauciuc, Îmi zice el În timp ce stă cuminte pe un scaun În dormitorul foarte mic, identic cu cel din care am scăpat din Bărăgan. Așa că fă bine și tunde-mă cu grijă. SÎnt atît de crispat de frică, ceilalți veterani din pavilion s-au adunat și comentează, Încît clămpănesc cu foarfeca aiurea mai mult prin aer decît prin părul lui. Spre final devine tăcut, iar cînd termin se admiră Într-o oglindă și se declară mulțumit. — Ooo, pleacă veteranu’ acasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ieșim la o țigară În timp ce tipul care a venit să caște gura se dă mătăhălos la o parte să trecem pe culoarul strîmt dintre paturi. E un Întuneric umed și rece, stăm și fumăm și vorbim la locul de fumat. Veteranul din Craiova se numește Vali. Îmi dau seama că e un tip de treabă, dar mediul Îi cere să se poarte Într-un fel. Cum dracu’ v-ați adunat atîția craioveni aici? zice el. Acum o să mă bat cu voi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut deci din umilințe caraghioase care pînă la urmă devin o rutină. Toate astea În timp ce discutăm anumite lucruri despre blugi sau mărci de haine al căror nume e capătul Îndepărtat al funiei pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alții ca el... Un prost, n-a Înțeles nimic din ce citise și spusese timișoreanul, din ce vorbiserăm. Realmente era tare de cap, o ținea pe-a lui, chestia cu „mobilizarea“... Apoi am trăncănit despre tot felul de chestii... un veteran din București ne-a povestit despre un prieten care a murit În București, făcea armata la o unitate de transmisiuni și au primit un ordin să meargă să apere o poștă ori o fabrică de pîine sau nu se știe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Început să dea un program care se cheamă Via satelit (muzică și show-uri americane). Probabil că după ce trec cele două săptămîni de gardă o să-mi pară rău. Probabil că În baterie mă așteaptă un pluton de execuție, probabil că veteranii abia așteaptă să le vină o jucărie nouă, să-și exercite dreptul inalienabil de a-și bate joc. Dragă prietene (care din ei?)... Mai am fix un an de armată. Un an? Octombrie, noiembrie decembrie, ianuarie - au trecut patru luni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
regulilor acestui colț de paradis - asta Însemnînd că În unele seri a trebuit să dansezi tango În dormitor cu vreunul din răcani, În timp ce alți răcani imitau o formație de muzică ce-și producea sunetul instrumentelor cu propria gură, spre delirul veteranilor. Ai să vezi cum ți-ai jucat șansele, prin toată această Încîlceală de oameni (care vede În tine altceva decît ceea ce ești), așa că Într-o seară ai ajuns să-i transformi șoferului comandantului (nu uita că e căpetenia scîrbelor, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care Cristian a Început să le aducă din excursiile lui de curier al unității În orașul Caracal, În care, după cum s-a spus, comerțul capitalist Înflorește cu o viteză de bun augur. Ai să-l vezi pe unul din veterani, după o cină clasică la lumînări, cu meniuri care includ vînat, trufandale și vin franțuzesc, În fața televizorului (care acum nu se mai stinge nici cînd emisia Încetează) din care vin știri despre lumea exterioară, făcînd o criză de nervi - tacîmuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e același? Sau nu e, dar arată ca și cum ar fi. E același? CÎmpul. CÎmp cît vezi cu ochii. CÎmp. CÎÎÎÎÎmp. Și ce face trenul? În cîmp. Stă. Stă? Nu, nu stă. Dar nici nu merge. Unde-l duce trenuuuu’ pe veteran, se aude un zbieret din vagonul cu soldați. Acasăăă. Hai liberareee! Îi răspund zbierînd ceilalți. Ba nu, nu-l duce, acum stă. În cîmp. Un cîmp, două cîmpuri. Sau doi cîmpi. Stă? Sau merge? Sau ce mă-sa face? Asta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sa face? Asta se Întîmpla puțin mai devreme, Înainte ca soarele să apună. Acum cîmpul e un cer plin de stele, prin care trenul se mișcă cu o viteză uluitoare, zici că stă. — Îl duce-n pizda mă-sii pe veteran, Îl aud pe Ovi supărat, Într-un tîrziu, tu nu vezi că abia se mișcă? Dacă o ține așa, ajungem la Constanța bătrîni. Nu știu de ce, dar lui nu-i convine situația În care ne găsim. SÎntem amîndoi și santinele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chipul nostalgic al lui Călin, privind cîmpul care se deplasa lent. Apoi o mînă l-a tras Înăuntru și a Închis fereastra și din interior au izbucnit rîsete și zbierete. PÎnă la urmă... mai bine afumat decît batjocorit Înăuntru de veterani, Într-o Înghesuială mai sufocantă decît fumul de cărbuni. Apoi, prin ușa foarte puțin deschisă a compartimentului nostru, m-a lătrat Patrana: — ’Re-al dracu’, te face ăștea fruntah, băî! Uflă-n grătar ăî fîrăe cărbunii. Mi s-a părut că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În permisie, pentru că sînt foarte aproape de casă, pentru că tragerile au ieșit bine, pentru că, pînă la urmă, sînt niște tipi ca lumea și meritau. Iar veteranii au plecat să joace fotbal cu ofițerii pe baza sportivă. SÎntem noi, cei șase craioveni de la Bateria a 2- a, plus Rică, de la Bateria a 3-a. Pe Rică Îl știu de la chefurile din vremea liceului, era În gașca celor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
perioada care ne-a mai rămas din armată, deci am mai avea patru luni. O veste bună, dar care din păcate nu se distribuie egal. Pentru că vestea spune că armata se va scurta Începînd cu ciclul nostru de recrutare, așa că veteranii sînt turbați, fac ședințe dese la locul de fumat, se pare că au de gînd să facă o răzmeriță, să facă un protest, să facă ceva, pentru a fi și ei incluși În această poveste. Și ei vor să plece
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În tăcere, apoi Cristian ține să-mi elucideze misterele realităților militare. Băi băiatule, tu nu te-ai prins că armata e bardaf? Pentru că nu mai au efective. S-au folosit electoral de ea, au trimis acasă un ciclu de soldați, veteranii noștri, mai repede decît prevedea planificarea lor și, pînă le vine următorul, adică pînă ne vin nouă răcani... nu mai au oameni nici măcar la bucătărie, să curețe cartofii. Fiecare soldat contează. Mă mir că ți-a dat drumul... În gară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e pilot, nu știai? — Mișto, habar n-aveam. O să-l caut cînd mă Întorc. Altceva. — Cătălin a fost și el În permisie, se pare că se distrează În armată. — Normal că se distrează, e terist, n-are pe cap niște veterani și În plus, la toamnă, se duce la facultate. Chestia ne pune pe gînduri cîteva clipe. Andi Îmi spune că el se pregătește să dea din nou examenul la facultatea la care a fost respins. — Tu ce faci cînd vii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cea mai mare parte postexilice. Rămâne de demonstrat dacă și până la ce punct acești istoriografi au păstrat textele antice (în orice caz în afara contextului lor originar). d) Această chestiune iese la iveală îndeosebi în cărțile lui Samuel și ale Regilor. Veteranii deportării se întorceau în patrie răzleț, în grupuri mici (nucleul important al populației, mai târziu numit „diasporă” babiloniană, a ales să rămână în Babilon unde își reconstruise propria viață economică) și se vedeau în fața unei țări distruse, semi-abandonate, în care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
reacții și contexte similare. Miller et al. (1988) definesc "contagiunea emoțională" ca proces afectiv prin care un individ observând reacțiile emoționale ale unei alte persoane, dezvoltă răspunsuri paralele cu emoțiile manifeste sau anticipate ale acesteia. "Efectele de proximitate" ale partenerelor veteranilor de război, consecințele traumei la nivel generațional sau "criza familiei" victimelor violului sunt câteva dintre reacțiile învecinate surprinse în literatura de specialitate. De altfel, chiar conceptul de stres posttraumatic a fost lărgit pentru a cuprinde răspunsurile afective ale persoanelor semnificative
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
incidentul traumatic în secția de urgențe. Totuși, cadrele medicale din eșantionul de față par a avea o simptomatologie intruzivă și de evitare încă mai accentuată. Mealer et al. (2007) explicau ratele similare ale simptomatologiei traumatice obținute de asistenții medicali și veteranii războiului din Vietnam ce nu au luat parte în lupte, arătând că unele dintre sarcinile cadrelor medicale presupun îngrijirea cadavrelor și asistarea victimelor traumatizate la fel ca și în război. Scala de satisfacție a compasiunii arată, de asemenea, rezultate îngrijorătoare
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
descărcare a pozelor din camera digitală, utilizați un adaptor de priză. 9. Chiar și la o utilizare intensivă, 500-1.000 cicluri de încărcare-descărcare înseamnă cel puțin doi ani fără griji dar cu economii substanțiale. Către sfârșitul perioadei de viață a veteranul dvs. set de acumulatori, veți obține tot mai puține poze pe un ciclu de încărcare. Este timpul să vă gândiți la achiziția unui nou set de acumulatori. 10. Niciodată nu amestecați acumulatori mai noi cu cei mai vechi; acumulatorul cel
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
Iar cu medicamentele necompensate e jale. Dar nu-i nimic. Cu mânjii, cu hergheliile noastre cu aripi vom alerga pe mai departe și mult mai sus în stima celor din Apus. Trăiască Lupta pentru Pace !” “Domnilor, vă vorbește un doctor veteran navetist cu o înde-lungată experiență în creșterea, îngrijirea și înmulțirea vacilor de lapte. Nenumărate vaci mi-au trecut prin mână. Și iată că a apărut ca un Ducipal, cum spunea domnu redactor Tourbatu la care noi ținem foarte mult ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]