436,616 matches
-
Beniuc", răspund, mi-a spus, înainte de 23 august 1944, că "a avea înseamnă a fura" și, combătîndu-mi părerea că viața de toate zilele a omului obișnuit, - a omului, tocmai, care vine în vedere cînd transformările sociale forțate, - nu poate fi viață plăcută fără de asigurarea unui confort material, Beniuc repeta: "a avea!... să ai!... ce să ai?! ce-i aia a avea?! Nmeni nu trebuie să aibă nimic!!"". Epoca înscrie în șirul "realizărilor" sale necontenit "mărețe" o cruntă prigoană împotriva scriitorilor care
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
presimțire rea. L-am întrebat dacă la Bacău - oraș cu oameni politicoși - așa se cheamă tragerea pe dreapta. Vorbeam la telefon. Nici el nu știa prea bine cu mera cu directoratul lui onorific, dar, om senin, trecut prin multicele în viață, Sergiu are o intuiție care nu-l prea înșeală. Mi-a reproșat cumsecade că mă gîndesc la rele și m-a anunțat că noua directoare a revistei e Carmen. Apoi, pe neprevenite - în contul unei vechi prietenii - zice: Ia vorbește
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
la Ateneu, cu Sergiu Adam pe post de maestru de ceremonii. Am o rubrică de sport la această revistă - nu mai pot după ea! -, dar și dacă n-aș avea-o, tot m-ar lega de Ateneu cîteva întîmplări din viață. Prima, poate cea mai importantă, s-a întîmplat în 1981. Ia nevastă-mea a doua repartiție, adică ne uitam amîndoi pe hartă unde s-o ia, doctoriță stagiară. Scosese în acel an Ministerul Sănătății la concurs niște locuri prin dispensare
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
a face din cunoașterea răului o știință la care se poate ajunge prin mijloace dialectice, speculative. Prin Variațiuni pe tema răului, Lucian-Claudiu Amoran nu cade în această ispită pentru că povestirile sale sunt mai mult niște deschideri de diafragmă fotografică spre viață, fără pretenții hermeneutice (poate și din cauza formației de jurnalist). Cu acest ultim volum de povestiri, tânărul scriitor face cel de-al treilea pas de la debutul său literar din paginile revistei Flacăra, cu nuvela Un principiu sfânt (1994). Între timp, a
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
Flacăra, cu nuvela Un principiu sfânt (1994). Între timp, a experimentat construcții epice mai elaborate prin romanele Deriva (1997) și În gol (1999). Cele 18 "variațiuni" sunt de fapt niște incursiuni într-o existență care este zugrăvită în culori terne. Viața nu are un sens, nu poate fi înțeleasă, căci pilonii ei de bază, binele și răul, frumosul și urâtul, minciuna și adevărul sunt "noțiuni golite de semnificație" (Eternul triumf al binelui). Destinul nu poate fi ales, ci el te alege
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul pe care-l urâse cel mai mult în viață. Cosciugul ieftin și prost lucrat era prea îngust și prea scund, suficient să "zdrelească nasul cadavrului într-un mod dezgustător". Tragicul existenței este deci mai mult o experiență a limitelor, a imposibilității transcenderii lor. Nu întâmplător am adus vorba de
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
Eugen Șerbănescu Recent a apărut o carte ciudată. Autorul, Răsvan Popescu, un fost purtător de cuvânt, prezintă cu pretenție de veridicitate fapte, atitudini, dialoguri din vremea când lucra la Televiziune, la Guvern și apoi la Preșdinție, implicând personalități ale vieții publice. Pe pagina de gardă este anunțat genul în care autorul a dorit să se exprime: jurnal. Cum i-a venit ideea? Simțea de mult nevoia unui proiect literar serios. Anume, acela de a scrie "o carte, una singură, despre
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
această multiplă ipostaziere, încearcă să mascheze resortul intim care îl mână - exact reglarea conturilor (unele imaginare și ele), dar nu cu el însuși, ci cu aceia care l-au pus în inferioritate. Conturi pe care nu le-a rezolvat în viața reală și le rezolvă (ar vrea el) în carte. ("Când scriu, aproape că trăiesc a doua oară." - pag. 42). Totuși recunoaște: "Nici pe hârtie nu sunt în stare: dau din aripi, mă salt un metru, cad înapoi..." - pag. 296. Ajunge
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
carte?! Asta să însemne "scriitor"?! Răsvan Popescu nu perifrazează aceste dialoguri, întâlniri etc., cum ar fi mai firesc. El are pretenția să le redea ad litteram, creînd astfel personaje noi, pe care le vinde cu alura și numele celor din viața reală. Ei nu vorbesc cu vocile lor, ci cu vocea autorului, ei fac gesturile impuse de autor, trec prin situații nu neapărat așa cum s-a petrecut în realitate, ci cum vrea autorul. Formulări de genul: "Să fie vreo legătură între
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
prezența unei încercări frauduloase de a smulge bani și publicitate prin exploatarea imaginii publice - deformate și mistificate de către autor - a unor personalități politice, culturale, jurnalistice etc. Forma folosită: delațiunea. Dacă acest "jurnal" n-ar conține cancanuri asociate unor personalități ale vieții publice, ar zăcea pe tarabe. Curățit de afirmațiile imunde la aderesa acestor personalități, jurnalul ar muri într-o anonimitate deplină. Însă problema de fond este alta. Între cartea lui Răsvan Popescu și recentele evoluții amendate de Consiliul Național al Audiovizualului
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
Expoziția Universală. Casele sunt mai îngrijite ca în Guanajuato, se simte bunăstarea în mașini, în clădiri, în hainele oamenilor. În librării, descoperim cu emoție ultimul roman al scriitorului columbian Gabriel García Márquez: Vivir para contarla ("Să trăiești ca să-ți povestești viața"). Aflăm că s-a stabilit în Mexic, unde și locuiește de câțiva ani, că duce o viață discretă, că a plecat definitiv din Columbia, unde ar fi fost amenințat cu moartea. Teatrul care ne găzduiește singura reprezentație, pe 15 octombrie
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
hainele oamenilor. În librării, descoperim cu emoție ultimul roman al scriitorului columbian Gabriel García Márquez: Vivir para contarla ("Să trăiești ca să-ți povestești viața"). Aflăm că s-a stabilit în Mexic, unde și locuiește de câțiva ani, că duce o viață discretă, că a plecat definitiv din Columbia, unde ar fi fost amenințat cu moartea. Teatrul care ne găzduiește singura reprezentație, pe 15 octombrie, se numește Teatro Mexicano del Seguro Social. Regăsim imaginea finală, cu chioșcul cald luminat și cei nouă
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
de calitate, frumos tocmai prin simplitatea sa". Intr-adevăr, monorima poemelor arabe a fost deseori comparată cu deșerturile și chiar ascultarea ritmurilor acestor poeme evocă mersul cămilelor prin deșert și al aștrilor pe cer. Vechiul spirit beduin impregnează totul, inclusiv viața politică. Un șofer, de pildă, oprește camionul ca să-i cumpere călătorului, de la o băcănie dintr-un sat, autocolante cu Assad, pe care le dăruiește cu entuziasm. "Cultul personalității i se părea ceva natural, de parcă Siria nu era o țară, ci
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
Cioculescu pe care generațiile postbelice l-au frecventat mai des. *Și TOMIS are altă înfățișare. Și altă conducere. Numărul pe octombrie e plin de ecourile Festivalului "Zile și Nopți de Literatură" din 20-24 septembrie de la Neptun. Urăm colegilor noștri o viață lungă în noile straie publicistice. *ACADEMIA CAȚAVENCU editează, cu sprijinul Fundației Anonimul, publicația lunară intitulată DECI. În numărul 2 (bine conceput, ca și primul), dăm de o Listă a lui Pleșu. Nu, nu Pleșu de la C.N.S.A.S. Așa că lista nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
și fac carieră sub lumina reflectoarelor, decenii de-a rândul, până când mor de cauze naturale, în fotoliul de acasă. Există însă și oameni a căror modestie și a căror decență îi împiedică să iasă la rampă, și pe care toamna vieții îi surprinde cu câteva povestiri publicate, ici-colo, în vreo revistă de avangardă, fără a fi adunate vreodată într-un volum de debut. Purtați de meandrele vieții, cariera literară îi interesează prea puțin, deși dovedesc, în domeniu, o reală valoare. Cazul
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
și a căror decență îi împiedică să iasă la rampă, și pe care toamna vieții îi surprinde cu câteva povestiri publicate, ici-colo, în vreo revistă de avangardă, fără a fi adunate vreodată într-un volum de debut. Purtați de meandrele vieții, cariera literară îi interesează prea puțin, deși dovedesc, în domeniu, o reală valoare. Cazul unui Emil Paraschivoiu, care, deși a publicat scurte piese de teatru încă din Desant '83, a debutat în volum abia anul trecut (Cine mă trece strada
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
cel puțin, cu un ochi la pânzele marilor pictori (în acel caz, Vélasquez), inventând un joc inteligent, un omagiu adus atât picturii cât și literaturii. Epicul nu există, abia deslușim câteva situații cât să înțelegem ce și cum. Scenele de viață se suprapun perfect sau, poate, sunt (re)construite pornind de la câte un tablou a cărui logică artistică o urmează întocmai. Metafora scrisului Iolandei Malamen se ascunde în jocul dintre nuanța sugestivă și cuvintele înșirate la infinit transgresând cu ajutorul memoriei și
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
tablou a cărui logică artistică o urmează întocmai. Metafora scrisului Iolandei Malamen se ascunde în jocul dintre nuanța sugestivă și cuvintele înșirate la infinit transgresând cu ajutorul memoriei și al imaginației staticul scenei încremenite pentru totdeauna pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți într-o singură și suficientă scenă în culoare. Viața eroinei din Casa Verdi atinge inevitabil stări și
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
încremenite pentru totdeauna pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți într-o singură și suficientă scenă în culoare. Viața eroinei din Casa Verdi atinge inevitabil stări și momente (sur)prinse în culori de Cezanne, Manet sau Monet, orele grele de balet își găsesc corespondentul pictural în Degas (un tablou a lui Degas se intitulează chiar Balerina verde), nebunia de la
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
păruit incitant să văd aventura propusă de doi artiști importanți ca regizorul Victor Ioan Frunză și scenografa Adriana Grand plecînd de la basmul Făt Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu și cel al lui Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrînțe și viață fără de moarte. Accentul cade pe fantastic și pe elementele ce-l pun în valoare. În locul păpușilor sau marionetelor, apar de data asta măști, de tot felul, create de Adriana Grand, pe care actorii le mînuiesc cu grijă, încercînd să construiască
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
să rostească nici-un cuvînt pentru că iubita lui s-a năpustit cu reproșurile: "Ți-am spus de o mie de ori, dragă, că n-avem ce să căutăm la teatru. Ai auzit ce se întîmplă? Să nu mă mai cari în viața ta în locurile alea blestemate unde mă plictisesc de moarte." Dar n-a tresărit la cuvîntul moarte, ci doar la plictiseală. M-a șocat, mai apoi, că fraza aberantă emisă printre produse comerciale de tot felul a devenit un leit-motiv
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
bine nopți în șir. Am privit mult mai concret toată tragedia și i-am simțit acut dimensiunile și pentru că, repet, locul desfășurării ei a fost un teatru. Îmi petrec ore și ore în felurite teatre de aici sau de aiurea, viața mea este legată de ceea ce se petrece pe scenă, de discuțiile cu prietenii mei regizori, actori sau scenografi, traversez țara sau continentele în lung și-n lat pentru a vedea spectacole și mi se pare că nu se poate trăi
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
scene filmate în interiorul teatrului, chiar de ceceni, ca să-și justifice în ochii superiorilor atacul, credibilitatea și reușita lui. Cît de fragilă sau, dimpotrivă, puternică, solidă este granița ce marchează hotarul între realitate și ficțiune? Ce fel de coincidențe ne amestecă viețile odată cu diurnul și nocturnul? Pe scenă se aflau soldați. Personaje. Era unul dintre momentele spectacolului. Se aude o împușcătură și alt soldat apare, agresiv, din culise, cerîndu-le protagoniștilor, cu mitraliera îndreptată spre ei, să coboare în sală. Unul dintre actori
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
montarea Norway. Today de Igor Bauersima, în traducerea lui Victor Scoradeț. Dramaturgul, născut în 1964 la Praga, a plecat de la un fapt real pe care a încercat să-l studieze cu lupa. În 9 februarie 2001, un băiat săturat de viață caută pe Internet confrați cu aceleași gînduri. După zece zile, o tînără și un tînăr se sinucid sărind, împreună, de pe o stînca, de la 600 de metri altitudine. Ce se întîmplă cu ei în acest interval, ce experimentează, teribilist, în fond
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
vedetă internațională, sau continuați să fiți același carioca 1) de totdeauna? R: În opinia mea, orice om trece printr-un proces asemănător celui al unui vulcan. Masa se acumulează, iar la suprafață nu se transformă nimic. Omul se întreabă: oare viața mea va fi mereu așa? Dar la un moment dat apar simptomele erupției. Dacă el este inteligent, va lăsa lava să țâșnească din străfunduri și să transforme peisajul din jur. Dacă este prost, va căuta să controleze explozia; de atunci
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]