2,248 matches
-
istorie, cum au fost distruse și cum s-au regenerat fantastic de repede și bine Germania și Japonia după al doilea război mondial. La urma urmei, l-ar fi făcut mai atrăgător și față de fete, gândea, în timp cel învăluia viclean și plin de încântare ideea seducătoare de a fi admirat și râvnit de sexul opus. Descoperi în acest terapeut persoana care îi trebuia lui și se hotărî să nu-l mai scoată din viața sa. După un îndelung moment de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
-vă un moment, pe doamna și pe d-ta, pentru a mă adresa Chinezilor mei. V'o jur că am făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de profesor cu ce-i egal volumul cubului, Costică a răspuns prompt: Depinde de cub.40 O fascinație locutorie asemănătoare exercită și simpaticul bărbier Mișu Fumuriu, personajul nuvelei P.N.V. din ciclul Nuvele bărbierești al lui Victor Papilian. Respectivul descendent al vicleanului Figaro amintește instantaneu de spiritualul Mitică, strămoșul său autohton, prin cameleonismul replicilor și prin șarmul neprețuitelor sale "găselnițe" de tipul: "Coane, să te rază frizerul, să te ducă șoferul și să te iubească vădana de treizeci de ani [...] Așa suntem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avut deja, întoarcerea la coana Tinca reprezentând singura soluție după un traseu inițiatic marcat de succesive dezamăgiri: de la frumoasa proprietăreasă care îl jecmănea sistematic supunându-l unui regim alimentar și termic insuportabil și inuman, la doamnele respectabile ce se dovedesc viclene codoașe, la autodeclarate "fete inocente", în realitate ingrate și perverse, la pensionari care din plictiseală trăncănesc ore în șir, la părinți hapsâni dispuși la șantaj pentru a-și căpătui odraslele etc. Astfel încât, așa cum "eroii" lui Caragiale din respectiva schiță, își
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se stinge încet. Râsul slăbește strânsoarea și trupul frumosului animal se destinde, blana îi străbătută de un fior, apoi rămâne nemișcat. Fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-a ridicat să asculte zvonurile pădurii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îți puteai astâmpăra foamea o vreme. Ascunzătoarea jderului era greu accesibilă pentru lupi. Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un salt larg și dădu de niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
necujătat... da‟ pe urmă‟ți pare rău... Ești bun la sufletu, și uiți răpidi mânia“! - Lasă, lasă prostiile iestea... că le știu, ești o șarlatancă. - Ho, bată-te Doamne, că hâtru mai ești, frumosule! zise ea privindu-l cu ochi vicleni, arătându-și dinții ca de iapă. - Hai, hai... pleacă‟n colo!.... și o împinse suduind-o printre dinți. Dar, oacheșa nu-l slăbi deloc. - Nu sudui, flăcăule, că faș‟ pacat! ..Ai pierdut dă mititel pă cineva drag... nu l-ai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
toate aceste deșertăciuni lumești. Dumnezeu ne vorbește de toate, mai puneți frâu la toate și vă apropiați de Dumnezeu și Cuvântul Lui. Noi grăbim Apocalipsa, aducem mânia Lui Dumnezeu peste noi și urmașii noștri. Hai să mai lăsăm moda asta vicleană că-i a celui rău moda nu a Lui Dumnezeu. El e smerit, simplu și plin de bunătate și iubire și ne vrea pe toți să fim copii Lui că El ne-a răscumpărat cu scump Sângele Lui și a
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
și plin de bunătate și iubire și ne vrea pe toți să fim copii Lui că El ne-a răscumpărat cu scump Sângele Lui și a Lui suntem. Nu ai noștri și facem tot ce ne trece prin minte că vicleanul ne strecoară fel de fel de gânduri și idei. Fugăriți-le, nu le primiți căci ele fac cuib înmulțindu-le. Acum când scriu aceste rânduri mă gândesc și la Marele Duhovnic care azi 20 iunie 2013, ora 12 este înmormântarea
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Iași. „Nu mă pot pune împotriva sorții!” hotârî diacul Radu. „Ș-apoi, dacă mă sprijină și hatmanul, izbânda-i sigură” se gândi el mai înțelept. Domnitorul n avea habar de ce se petrecea în încăperile curții domnești, fiind tulburat de ticluirile vicleanului Nicodim, care-l împingea spre un război cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla clucerului Iordache, slugerul Ilie, care începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o să joci la nuntă! se făli Mihai. Am de gând să plec să-mi caut un rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a îndemnat, răspunse mai puțin hotărât băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul ajungea la poteca care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute, amintindu-și de anii mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ieșit dintr-o junglă în prima seară a istoriei. Adulmecând vântul, s-a întors spre stele, iar uimirea l-a transformat. Cu trupul, aparține, încă, mitului, dar pare pregătit să dea târcoale istoriei, ca unei prăzi, dacă nu cumva, mai vicleană decât el, istoria îi va sări în spate. Treptat, pădurea acaparează sculpturile. Cineva aprinde o lanternă. La lumina ei, jaguarul de piatră apare feroce și surprins. mit și istorie În Grecia e inutil să faci un drum spre Olimp. Muntele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un genunchi osos între pulpe și-i arăta triumfător clepsidra. Mereu fecioara era înjunghiată și însămînțată de către moarte, de moartea vicleană, abominabilă, care e sexul. "N-avea grijă, că tot într-un pat ajunge și ea..." Da, toate aveau să ajungă într-un pat, un pat nupțial, dar care n-avea să fie decât, travestit, catafalcul. Mă plimbam cu mâinile în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Daniel! dar părintele Varava n-are cum să-l audă, Dar dragostea de Dumnezeu? mă întreabă cu abilitate părintele abia mișcându-și buzele în barba stufoasă, și zâmbetul meu piere ofilit sub ploaia acidă a cuvintelor sale, credeam, continuă el viclean, că vrei să-mi vorbești de dragostea și credința în Dumnezeu, Credea în felul său, mă las eu naiv prins în capcana vorbelor sale, prea târziu acum să-mi mai retrag, Nu există decât un singur fel de a crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mașinile apar negre, ca pisicile, numărul? Fiat? cer și alte detalii, deși sunt convins că nu vom găsi nici o mașină în noaptea asta și ne vom întoarce amândoi în atelierul, Citroen?! nu i-am reținut numărul preocupat de gândurile-mi viclene, Trebuie să ajung acasă în seara asta! trebuința aceasta este a ei și tremurul din glas îmi dovedește că, De ce, mă întreb în sinea mea, dacă soțul tău tot e plecat la Frankfurt, Am lăsat-o sub un felinar uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în grija instinctivă cu care o altă femeie trage nerăbdătoare o mână de copil, e acum în dorința cu care un tânăr înlănțuie mijlocul conturat de cureaua de piele de la pantalonii unei fete, sare fără s-o ajung în privirea vicleană cu care negustorul de vechituri face hatârul unui bărbat cu barbă de a-i vinde ceva mai ieftin, o râvnită pipă, n-o ajung nici când trece în grabă peste sânii voluptuos conturați din tricoul unei negrese, se oprește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu câțiva centimetri decât mine, dar trupul lui de mijlocaș începea să se fleșcăiască. Nasul îi era borcănat și turtit, urechile clăpăuge, bărbia strâmbă, dinții micuți și ciobiți. Koenig avea o moacă de tâmpit, Vogel avea o mutră de om viclean și amândoi păreau ai dracu’. Koenig chicoti: — A mărturisit. Și porcărelele pe care le făcea cu puștii, și jafurile. Fritzie zice că o să fim citați cu toții pe ordinea de zi. Îmi întinse mâna și mă lăudă: — Ne-ai oferit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici locul, nici momentul potrivit pentru așa ceva. Ce-ar fi să ne ducem să ne uităm la casetele alea de la pază? Să vedem dacă e ceva care-a scăpat. — Tu ești șeful, Îi răspunse ea, aruncându-i un mic zâmbet viclean. Logan Încerca să se concentreze asupra muncii În timp ce mergeau către spital, Îndreptându-se către postul agentului de pază. Numai că nu prea reușea. — Știi, Își adună În cele din urmă curajul pentru a-i spune când ajunseră la lift, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
obiect din bronz, ca ăsta, ar fi fost mutat din locul lui, nimeni n-ar fi putut să i-o ascundă. Râse și Gajus, cu o docilitate nătângă - și, râzând, știa că se juca cu moartea. Moartea îi dădea târcoale, vicleană, atentă și nevăzută, așa cum crocodilii din Nilus spionau, cu ochii abia ieșiți la suprafața apei, gazelele lipsite de griji care veneau să se adape. Privi ochii bibliotecarului, opacizați de cataractă, și își reluă lectura, nemișcat, cu bărbia sprijinită în pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după atâtea asasinate, ruda cea mai apropiată a Mașterei la Roma era tânărul Gajus. Avea optsprezece ani, iar jocul dur al puterii îi impuse să declame orația funebră. Avea să fie prima lui apariție în public, îi spuseră cu respect, vicleni, funcționarii de la palat, iar el se întrebă ce ordine primiseră, care erau planurile. Unii adăugară, cu o adorație ambiguă, că mureau de curiozitate să-l audă, fiindcă el era fiul miticului Germanicus și al Agrippinei, nepoata lui Augustus. El își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
planurile ei mureau odată cu ea, dar el, puiul de leu, era viu. Disimula însă toate acestea într-o ingenuă demnitate, în fața senatorilor, preoților și magistraților care știau mult mai multe decât el despre povestea sângeroasă a familiei sale și care, vicleni și experimentați, încercau să ghicească, pe când el vorbea, ce se ascundea în spatele inocenței lui inofensive. Avea să aibă ocazia să studieze tăcerea și atenția senatorilor, dar în acea zi nimeni nu-și închipuia așa ceva. Se poticni de vreo două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
procesele de la Capri; din nou simți că i se strânge stomacul. — Înțeleg, Roma e departe, spuse el. Vârsta lui tânără îi era de ajutor, ca și faima de naiv pe care și-o crease în casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele de abordaj și îl ucid cu lovituri de vâslă. Ochii tânărului de deschiseră larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apropie. Gajus încercă să-i prindă privirea. Nu reuși; era ascunsă în spatele pleoapelor umflate. La rându-i, împăratul simțea cam același lucru; tânărul care supraviețuise uciderii familiei sale era de neînțeles: ori era prost și inconștient, ori era puternic și viclean. În ambele cazuri - se gândise împăratul în timpul nopții - băiatul reprezenta singurul instrument posibil pentru strategiile lui. Fiindcă erau absolut necesare niște strategii noi acum, când Tiberius îmbătrânea. „Cei șase sute de lupi care se adună în Curie“, senatorii, vedeau cum conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făgăduiești că atunci când vei ajunge acolo... — Îți făgăduiesc, spuse Gajus Caesar susținându-i privirea. Nimic nu-i trădă gândul: imperium-ul era al lui, de drept și prin sânge, al lui și nu al altcuiva, nu i-l dăruia nimeni. Vulgarul, vicleanul, violentul Macro credea că a inventat intriga, își închipuia că va pune mâna - pe la spatele lui - pe puterea reală, credea că aveau să-l domine, el cu pretorienii, iar soția lui cu hârjonelile acelea de bordel. În schimb, încheie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pricepere și mersese în profunzime, încât partidul de populares nu avea să-și mai revină vreodată. Și nu avea să aibă parte nici de istorici care să vorbească onest despre asta. Acum erau imposibil de evitat capcanele pe care optimates, vicleni, le puneau în calea tânărului Împărat. Toți erau mai în vârstă decât el și mai iscusiți în tainele labirinturilor puterii, văzuseră și luptaseră în vremuri pe care el le cunoștea doar din povești. Proveneau din familii vechi, bătălii faimoase, traficuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]