1,558 matches
-
1950 vine la București pentru a studia la Conservatorul "Ciprian Porumbescu” pedagogie și dirijat coral cu alte mari nume ale învățământului muzical românesc: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Șerfezi. După absolvire, în 1952 este angajat ca dirijor și înființează Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care îl conduce până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele vocal-simfonice și cele
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Editura “Scrisul Românesc” 16. Regele Învins, 2001, versuri, București, Colecția “Orizonturi Lirice”, prefață de Tudor Palladi, referințe critice de Ovidiu Ghidirmic, Victor Teleucă, Serafim Belicov, Ion Borșevici, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Grigore Grigorescu, Gheorghe Vodă, Nicolae Dabija, Dragoș Vicol, Editura “Eminescu” 17. Demisionarea din Umilință, 2003, Eseuri din Mahalaua Nebunilor, Chișinău, postfața de autor, Editura “ABC” 18. Nafura deșertăciunii, 2002, antologie de sonete, Chișinău, prefață de Tudor Palladi, Editura “ABC 19. Miracolul tristeții se amînă, cartea 1, 2002, antologie
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
(n. 6 iulie 1920, Cacica, județul Suceava - d. 22 decembrie 1981, București) a fost un poet, prozator și dramaturg român. Era fiul plutonierului Emilian Vicol și al soției acestuia, Veronica (născută Coșuțchi). A copilărit la Iacobeni, Dorna Candrenilor și Volovăț. A urmat clasele primare la Dorna Candrenilor, apoi a început gimnaziul la Volovăț. Și-a dorit de mic copil să îmbrățișeze cariera militară. S-a
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
regimului democrat”. De asemenea, cerea interzicerea obiceiului tradițional Malanca prin care erau satirizați veneticii, alterarea moravurilor și înstrăinarea datinilor, afirmând că acest obicei vechi ar cultiva șovinismul și antisemitismul. În numărul din 7 octombrie 1948 al ziarului "Lupta Poporului", Dragoș Vicol propunea ca Malanca să-i satirizeze pe chiaburii hrăpăreți care „fură munca celui sărac”. A murit la 22 decembrie 1981, în București, și a fost înmormântat în curtea bisericii din Sadova. I s-a conferit post-mortem titlul de cetățean de
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
înmormântat în curtea bisericii din Sadova. I s-a conferit post-mortem titlul de cetățean de onoare al comunei Sadova (1999), iar Bibliotecii comunale i s-a acordat, prin Hotărârea Consiliului Local Sadova din aprilie 2002, denumirea de Biblioteca comunală „Dragoș Vicol”. Dragoș Vicol a debutat în 1939 (pe când era încă elev) cu proza poematică „Iarna rădăuțeană” în revista "Suceava", iar editorial în 1940 cu volumul de versuri "Muguri", intitulat după numele cenaclului literar al liceului. A colaborat în decursul timpului la
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
curtea bisericii din Sadova. I s-a conferit post-mortem titlul de cetățean de onoare al comunei Sadova (1999), iar Bibliotecii comunale i s-a acordat, prin Hotărârea Consiliului Local Sadova din aprilie 2002, denumirea de Biblioteca comunală „Dragoș Vicol”. Dragoș Vicol a debutat în 1939 (pe când era încă elev) cu proza poematică „Iarna rădăuțeană” în revista "Suceava", iar editorial în 1940 cu volumul de versuri "Muguri", intitulat după numele cenaclului literar al liceului. A colaborat în decursul timpului la revistele "Bucovina
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
de călătorie prin Țara de Sus", "În întâmpinarea soarelui", "Buchet în august", "Dulcile și uneori ciudatele aventuri ale unui reporter"), versuri și proză pentru copii ("A venit un pui de om...", "O poveste cu povești"). Opera literară a lui Dragoș Vicol are o structură fundamental lirică. Scriitorul folosește metafora de influență folclorică în descrierea plaiurilor sale natale și a oamenilor din munții Bucovinei. Prospețimea metaforei este alterată însă în anii '50-'60, sub imperativul comenzii politice, într-un patetism convențional. Volumele
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
dragoste în versuri adresate „patriei socialiste” și Partidului Comunist. Orizontul liric se limpezește odată cu trecerea timpului, iar scriitorul își manifestă sentimentele patriotice și elogiază trecutul țării în volumele "Ctitorie în albastru" (1972) și "Voievod de stea" (1973). Proza lui Dragoș Vicol evocă anii de război și transformările social-politice petrecute în România postbelică. Romanele publicate în anii ’50 au un caracter proletcultist precum dilogia formată din romanele "Valea Fierului" (1953; distins cu Premiul de Stat al RPR) și "În munții de miază-noapte
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]