1,800 matches
-
argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se spunea talpa țării, vrem să fim reprezentați pe măsură, să nu ni se atingă nimeni de bătături, dați-ne ghete pentru marșuri victorioase cu nume românești «Clujana» de pildă, sau revoluționare ca «Flacăra Roșie».“ Directorii tremură și mai cad, redactorii șefi tremură și mai cad, pantofii escarpen sînt dați la topit și odele răsună prin munți și prin cîmpii și flamurile roșii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
veselă, cum ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a deplasat. Norii cirrus de la soare-răsare sunt niște generali Înfrânți, care fug cu steagurile și uniformele zdrențuite din calea cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al ferestrei s-ar mai zări printre ei. Tot mai departe, însă, în atelierul unde se împotrivea spaimei și disprețului celor ce trăiau vânduți plăcerilor mărunte. Ar aștepta, cu mâna tremurând pe gâtul umed, să audă urletul lui de fiară victorioasă. Ar alerga din marginea grădinii, până la dânsul. L-ar găsi țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit. Mânjit pe o barbă groasă, care ajungea până la ochi, murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne Învățase Gupal pe toți. - Le-am pus, le-am pus! M-am apropiat de el și i-am glăsuit În șoaptă, să nu ne audă oamenii de rând. Fie că Învingem, fie că suntem Înfrânți, tot noi vom fi victorioși. - Asta e bine, zise Barra, deși nu-mi dau seama cum de vor face cuvintele așa ceva. Mă rog. Nu eu sunt stăpânul vorbei. Ascultă, reluă el, iscoadele noastre au văzut azi-noapte cum Scept a primit câteva pâlcuri venite de la Miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și avînd sub ochi tot dansul de culori, mașini și mișcare ce se desfășura În piața din fața parcului, m-am oprit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care ne păruse atît de definitiv pierdută, Încît căpăta o ciudată aură de vis atunci cînd ne gîndeam la ea, se reîntorcea acum, sub strălucirea neașteptată a vieții și bucuriei și războiului, cu toată gama sa de culori pestrițe și victorioase. Și, pentru o clipă, am crezut că totul va fi așa cum a fost, că el nu va Îmbătrîni și nu va muri niciodată, ci va trăi veșnic, iar zilele de vară, livada și diminețile strălucitoare vor fi din nou ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecut prin cap să-l vînd. Mai bine fă dumneata prețul. CÎt dai pe el?“ „Știu eu“ - zice. „Ce părere ai de trei sute de dolari?“ Urmează o pauză Încărcată de o liniște vie, pe cînd Jim se reîntoarce În sfîrșit victorios spre cei care-l ascultă. — Bun! exclamă el apăsat și hotărît, aplecîndu-se În față, sprijinindu-și o mînă mare pe genunchi și Îndreptînd arătătorul de la mîna cealaltă spre cei de față. — Zi mai departe! spune Joe cu glas calm, prevestitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plus sau în minus, ca să creadă tot dobitocul că aici este de adevărat o mașinațiune curat dumnezeiască, nu o mânăreală oarecare a unui nepriceput. Și iată că vechea sărbătoare evreiască, în care se mănâncă miel și pască, a trecut gardul victorioasă și în tabăra creștinilor. Deci dacă nu mai adăugam oule roșii, numai cu mielul și pasca, puteam să zicem că suntem în tabăra vechilor izraeliți. Asta a fost tot! Și ca să nu credeți că sunt chiar un păgân adevărat, vă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și pe mâinile celor care împart pet-urile cu apă, se agită, se îmbrâncesc, își dau coate direct în gură sau în spină, își bagă reciproc degetele în ochi, se înjură, chiar și de cele sfinte, babele leșină, moșii hăulesc victorioși când apucă un pet cu apă, mai ceva decât la un trofeu olimpic. Și știți și voi dragii mei de ce? Magie. Ambele mulțimi doresc să aibă parte în această zi de magie. Cei de la Londra, vor ca măcar odată în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
victoria în alegeri a lui Mircea de la Rovine ar fi fost așa de zdrobitoare și turcii au fost făcuți atât de praf, încât nu se vedea spahiu cu spahiu și de aceea, ei nici nu au observat când Mircea cel victorios, a dat-o cotită și s-a retras urgent înspre părțile muntoase, împădurite pe atunci perfect cu foioase și cu brazi, care la viața lor încă nu cunoscuseră drujba. Deci analitic vorbind, după câte se vede din punct de vedere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea ridicând victorioasă pachetul deasupra capului: am recuperat cârnatul! He he, credeau că se joacă ei cu mine? Cu mine care am lucrat douăzeci de ani în alimentația publică, lângă televiziune? Păi nu la mine veneau toți coloneii și ștabii să le țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau nebuni să dea banii de cultură pe bilet. O lună de zile nu mai știa nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot! Mai face un pas. Trebuie să mă feresc, dar n-am cum... și tremur în continuare. O tobă minusculă trecută de-a curmezișul pieptului, îi întregește aspectul înfiorător de mic războinic ! Pe neașteptate, sare pe mine cu-n strigăt victorios, ca o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dispăruse în negurile cerului! Mașina porni din nou și femeia încurajată își scoase pardesiul contorsionându-se și icnind de efort în acel spațiu îngust, punându-și involuntar în evidență pieptul. Moliciunile trupului se expuneau rând pe rând, sânii îi tresăltau victorioși cum își dezbrăca mânecile pardesiului. Bărbatul nu a văzut mai mult decât știa dar a fost suficient... din oglinda retrovizoare o săgetă cu-o privire imprecis-pofticioasă; atracția ambiguă se împrăștie până la nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care îi admirau temperamentul, însă ca oricare tânăr de vârsta lui avea câteva secrete și îndoieli. Misterul de nedezlegat al fiecărui om poate apare când nu te aștepți, însă el nu-și făcea probleme; instinctual credea că este un conducător victorios și încă unul bun. Simțul al nu știu câtelea care ne face să ne apropiem de anumite persoane, de fizionomii și caractere, nu l-a înșelat nici de data asta. Era puțin obosit după demonstrația făcută în fața șoferului care i
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că bucătăria ta e tare curată. — Vin imediat să te ajut, am spus. Apreciez mult ce faci. Trebuie să te răsplătesc. — Spui prostii. — Ha! Găsisem tăietura de care aveam nevoie și am extras-o din cutie cu un mic strigăt victorios. Era triumful memoriei mele, printre altele. Am pus ziarul pe masă, deschis la pagina respectivă, am așezat lângă el tăietura și am citit cu atenție ambele articole. M-am încruntat și mai tare. Când Fiona intră cu una din plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
DTI, DMU, DSS, KLF, ERM și AEGWU NHSTA, 43% creștere, 64% scădere, 23,6% mult peste limită și 100-1 bar. Și asta e tot ce am avut de spus în această chestiune.“ După aceea, a ieșit din studio cu aerul victorios al unui om care cucerise în cele din urmă televiziuna. Și probabil că, într-un fel, chiar o cucerise. 6 octombrie 1987 În sfârșit, o altă întrunire în plen a Comisiei de revizuire - prima după victoria lui Margaret din iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dușmănoasă față de noua orânduire? Înseamnă! Toaibă a tăcut privind undeva deasupra capului anchetatorului. Află că știm tot. De ce ai vorbit în coantra colhozurilor din marea Uniune Sovietică? Am spus doar ce am văzut când eram pe front... Și luptai împotriva victorioasei Armate Roșii! După această afirmație, anchetatorul și-a făcut de lucru cu niște foi din dosar, fulgerându-l pe Toaibă cu o privire câinoasă. Apoi, cu un surâs ironic, a reluat vorba: Și ce ți-ai zis tu când a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tonalitatea vorbirii, și, Într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitînd de strategia și tactica victorioasă a ocupării timpului de către cei doi, de prezența benefic acaparatoare a acestora, mă leneveam visînd la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stînd - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii cînd la ei, cînd la mine, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la ieslea găinilor? se miră Errius. N-am pierdut destui oameni acolo, de câte ori ne-am dus să luăm provizii pentru trupe? — Să nu-mi spui că tocmai tu te temi de o ambuscadă. Ții minte din câte ambuscade am ieșit victorioși în Hispania Tarraconensis? Și apoi, să te duci după provizii e mai bine decât să stai închis în castru, nu? După puțină vreme, mergeau repede printre oamenii și carele adunate deja pe via principalis. Antonius privi spre cer, apoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Luna ne-a ajutat să învingem, zâmbi Antonius mișcându-și capul pe pernă. Pe chipul său se așternea paloarea morții. Închise ochii. Văzu câmpul de luptă acoperit de cadavre. Puține erau ale soldaților săi; cele mai multe erau ale dușmanilor. Auzi strigătele victorioase ale soldaților sirieni care, potrivit cultului lor, salutau soarele - zeul soare, Sol Invictus - ce răsărise și risipea negura. În clipa aceea, armata lui Antonius rupse rândurile inamice și începu măcelul. Supraviețuitorii fugiră spre Cremona, trecură de valul de pământ din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau rolul de a incita publicul în timpul jocurilor de gladiatori, făcându-l să participe activ la desfășurarea consecutio muneraria. Insula: clădire cu mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scriu pentru a le sugera și alte zgomote, la fel de percutante și Într-o perfectă armonie cu eructația inițiatică, cu progresul, cu undele electromagnetice radio: screamăt de bătrîn, vărsături echivoce, țîrÎitul tot mai anemic al urinei din polipii cancerosului, țîșnetul ei victorios după operație, din nou vărsătură, acum imperială, În subwoofer, plescăitul placentei pe tăviță, hîrÎitul bărbătesc În vederea adunării flegmei În gît urmat de scuipatul ei pe ușa liftului, scuipatul pe obraz, scuipatul În sîn, scuipatul ca modus vivendi, În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]