1,839 matches
-
inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una, în funcție de mișcarea soarelui. Castelul părea că viețuiește, ca o dihanie la poalele dealului, permițându-și răgaz doar în nopțile fără lună. Conform legendelor din ținut, castelul rezistase atâta amar de vreme împrumutând magic puterea și eternitatea soarelui. Ogiva intrării se termina într-un blazon închipuind o mână
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și constat că e mare lucru să fii un remarcabil bucătar, precum „Măria-sa Boul”, din volumul în discuție. Titlul e incitant, cu o adresă și o țintă directă, raportat la o epocă nu prea îndepărtată, când, tuturor celor ce viețuiam pe meleagurile mioritice, ni se impuneau anumite meniuri delicate, preparate tuturor din „capete, gâturi și gheare (scurmace) de pui și chiar râturi și picioare de porc de la genunchi în jos”. Și noi, „fericiții de atunci”, ne băteam ore în șir
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de pe teritoriul țării. Fiu-său, Dorel, căpitan de infanterie, fu epurat. Se retrase și acela, tot aici, tatăl făcând pe administratorul, iar fiul, pe contabilul. O duseră binișor, niște ani, fiind puțin cunoscuți de lume, neieșind la suprafața apei, ci, viețuind, ca niște mărunți șalăuași, puțin sub Învelișul valurilor, unde-și puteau asigura și hrana, dar, și protecția societății, În fața mărimilor trecătoare ale acesteia. Au dus-o, de azi pe mâine, ca niște autentici infimi mafioți. Trebuie să mai spun, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
întîmplările pline de haz din viața istețului școlar-negustor Mogîldea. Cum?! Era cu putință oare ca acest iubit poet să moară? Nu ne venea să credem. ― Să nu uitați, copii, vorbi mai departe nea Tomiță: Vlahuță a fost prieten și a viețuit ani și ani alături de cei mai de seamă scriitori români... L-a cunoscut îndeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea și Caragiale au fost nedespărțiții 1ui prieteni. A tăcut câteva clipe, apoi a adăugat: ― M-am gândit că ar fi frumos din partea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fie bărbat, voi fi bărbat. E simplu ca bună ziua! Apoi mai sunt și necesitățile legate de societate. Dacă e necesar, de pildă, pentru societate să fiu În același timp și bărbat, și femeie, mă voi conforma dorințelor societății În care viețuiesc și mă voi manifesta În același timp și ca bărbat, și ca femeie, ceea ce, dacă o luăm așa, nu e chiar foarte neplăcut. - Și cum vă Înmulțiți? Întrebă Mașa, cu sfială În glas. Nu cumva prin ouă? chicoti ea, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri viețuise Într-o altă galaxie? „Să nu ai alți dumnezei În afară de mine“, suna cea de-a doua poruncă. Existau cumva și alți dumnezei În afară de unul singur? De cine se temea Domnul, nu cumva tocmai de astfel de creaturi cum e acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind, nici n-o interesau. Pentru ea tot ce spunea Extraterestrul era vorbărie goală. „Probabil vrea să mă Îmbrobodească. Cum e posibil, Își spuse ea, ca un singur suflet să viețuiască În două sau mai multe trupuri ce se mișcă În locuri diferite? Sau cum pot ocupa mai multe trupuri același loc În spațiu? Ceea ce-mi spune această arătare e rodul unei minți bolnave, care urmărește să-și transfere boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lumea ar fi alcătuită numai din femei, ar fi mai bine? Și așa planeta voastră lasă În urma ei o dâră de zgomote În spațiu. Gândește-te numai câte cuvinte rostesc Într-o zi cele circa șase miliarde de guri ce viețuiesc pe planetă, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt de esență feminină! Nu e ușor să asculți acest concert de voci ce orăcăie Întruna. Dacă locul bărbaților ar fi umplut de femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care nu se va mai întâmpla niciodată. Dar aceasta este o altă poveste și lui Corto, cu ochii la șoimul ce nu părăsește văzduhul de deasupra câmpului de bătălie, i se face dor de deșertul în care Cush și Shamael viețuiesc în preajma spiritelor și ceva din mireasma Africii ajunge până la el. Da, poate că acesta este semnul pe care l-a așteptat atâta vreme. Veștile din Africa sunt la fel de tulburi ca și cele din Spania. Undeva, dincolo de marginile imperiilor, mullahul pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sărăcie și mai lucie cu ajutorul unui preot bogat din Fârțănești. Nu mai încăpea de bunicu. Și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani. Casă grea, condiții de viețuit pe măsură. Nenea Ion, Jan, cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pier dut în noianul de nevoi al familiei. Și era iarnă grea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai bine zis, scara ce duce spre adevărata mântuire. Scara se afla În el, rezemată de un zid prăbușit În bezna de nepătruns. Bezna nu-l Îndepărta Însă pe Oliver de la misiunea care-i fusese Încredințată de Însuși Tatăl ce viețuia În neantul de deasupra, ce se reflecta În bezna așternută dedesubt. Acesta, coborând pe scară, Îi poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Întretaie cu cele ale timpului trecut pentru a alcătui o buclă a viitorului, În care simțurile percep lumea după o cu totul altă logică, la prima vedere aberantă. În fond, medita Noimann, realitatea În care ne e dat să viețuim de multe ori se dovedește a fi mult mai absurdă decît irealitatea ce se află În vecinătatea ei. La drept vorbind, gîndea medicul, realitatea conține Încorporată În ea o doză puternică de irealitate, care-i conferă o dimensiune supraomenească, imprimînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda să parcurgă același drum? Care era diferența dintre eu și un alt eu? De ce spiritele nu pot migra din timp În timp dintr-un trup În altul, pentru a se Înțelege și a se armoniza, și se limitează să viețuiască doar Într-un sigur lăcaș, care, oricât de larg și generos ar fi, nu le poate conferi decât un anumit mod de a percepe realitatea? Cum ar putea Înțelege bărbatul femeia și femeia bărbatul odată ce-și Închipuie că simțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Apa era bună doar pentru acvariu, unde Înotau cei doi pești, dar și acolo, pentru a-i Întări esența, Noimann era nevoit să adauge votcă sau coniac Alexandrion. Peștele mare Îl Înghite pe cel mic sau viceversa. Universul În care viețuia doctorul Noimann evolua după legi cu totul stranii. Aici formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deasupra căruia izvorau două splendide picioare, ce se Înălțau până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești, Lilith?” Cărămizile zidite În serai cu zeci de Încoronate țeste erau deseori Încornorate. Noimann nu era singurul bărbat din lume Înșelat de nevastă. Alături de el viețuiau și alți, dispersați În aerul pe care-l inhala acum În piept. O gaură e făcută ca să fie umplută cu ceva. Și cu cât o umpli, cu atât gaura simte nevoia să fie umplută și mai mult. Dacă bagi degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în permanentă scădere. Egoism Dintre cei ce au masa încărcată mereu cu bucate, puțini se gândesc și la cei flămânzi. Teamă Bogatul se teme de sărăcie și alcoolicul de trezire. Vreme și vremuri Ca pământeni, cu vremea capricioasă și trecătoare viețuim Și sub vremurile, în veacuri schimbătoare, dăinuim. Singurătate Sănătate Boală Dependență Sănătatea fiecăruia dintre noi depinde de sănătatea Naturii, de calitatea alimentelor pe care le consumăm și de puritatea aerului pe care îl respirăm. Viitor Veghind la sănătatea planetei asigurăm
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
părinți săraci cu duhul este puțin probabil să rezulte urmași cu potențialități intelectuale deosebite. Armonie Se pare că armonia și tihna sufletească în viața de familie se întâlnește mai rar la trăitorii în belșug și mai adesea la cei ce viețuiesc în condiții obișnuite. Zestre biologică Zestrea ereditară nu este drămuită în mod egal tuturor descendenților aceluiași cuplu. Dimensiunile și natura dotărilor native depind de hazardul biologic al fiecărui urmaș. Moștenitori Bătrânii luptă să-și apere sănătatea și să-și prelungească
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
într-o bună zi, nu prea îndepărtată, se va dezvălui o parte din adevăr. Dar acesta n-a fost singurul meu vis. Îmi doream, tot copil fiind, să-mi fac o casă mică undeva, în vârf de munte și să viețuiesc acolo singură, singurică. Cred că am moștenit câte ceva și din înclinația unui sihastru, nu degeaba îl chema pe tata Macarie. Acum intuiesc că fiecare om are „însingurările” sale, are dorința, poate inconștientă, de a căuta ceva pierdut, ceva știut și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
-ți cu drujba viziunea și vino lîngă mine!" ― așa-mi vorbi zgîrciul limbii Împanglicat și plin de clopoței. Încîntat cu oglinzile lui, cu păpușile sale mincinoase, am strîns atîta sudoare la Încheieturile mîinii cît să-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate- ale tarotului
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de seară, la căminul cultural, pentru a asculta, în fum rece și rânced de tutun prost, pufăit cu râvnă, cuvântările ținute de tovarășul de la centru. Lui nu-i plăceau conferințele despre agricultură și despre belșugul nemăsurat al țăranilor sovietici, care viețuiau fericiți în Marea vecină și pretenă, undeva, mai la miazănoapte, de Marea Neagră (cum, tămădăii 'mă-sii, trăiesc ăia în Marea Vecină?; se vede treaba, că or fi având plute mari și bine legate? Ori vapoare din alea, care merg, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să văd dacă nu e congelată, am simțit carnea fierbinte și dureroasă și parcă înțepenind Așa că m-am urcat încetișor pe scară să mă încălzesc și ajungând la geamblac, am pipăit, nimerindu-l pe Pamfil Duran, care se trăsese să viețuiască în vizuina cugetului său, ca ariciul în bârlogaș și scuturându-l ușurel i-am zis că: măi frate, fă-mi și mie un loc, să mă încălzesc, că mă ustură la inimă! Iar el, înghesuindu-se, m-a primit alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vechimii sale, Cristina și ai ei abia mai suportau asaltul de bric-à-brac, sterpiciunea bolovanilor de zid, vraiștea de șarampoaie și de alte grinzi putrede, geometria aleatorie a tocurilor de uși smulse și de ferestre betege, această realitate separată, în care viețuia familia sa și care se surpa implacabil, ca într-o implozie încetinită, din care orașul fusese exilat de victoria dărâmăturilor. Panouri mari, proclamând Șantier în lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tolerate ideologic de autoritățile vremii cu simboluri creștine, mascate abil în argint. Ținutul acesta, de la periferia timpului și totuși contemporan, izvodise un folclor nefiresc, puhav, debil și lânced, aidoma bureților aceia pucioși, care cresc în margini de smârcuri din pădure, viețuind în umbra umedă și devenind solubili de vii, în lumina soarelui, nemairămânând din ei decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești și balade scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor, în pilda falselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și în alte academii din acestea, mameluci ai Cauzei. Ai Cauzei de culoarea epilepsiei, în care el credea cu tărie și, pe care, în trufia lui nemăsurată, se pregătea să o slujească neabătut și pe un timp mai îndelungat decât viețuiesc țestoasele marine. Soitarii Cauzei, căliții mameluci (activiști, sindicaliști, teroriști) trebuia să rupă nasul Occidentului, să tragă de urechi Europa, Asia, America, să apropie de viitor duhoarea crimei și să săvârșească miruirea groazei și disperării. Aducându-i în Carpați, pe banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]