1,709 matches
-
malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă... Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lesne de manevrat, unelte moderne, folosite de localnici la efectuarea unor lucrări agricole. Către ziuă dispăreau, cu ele, încărcate în aceleași mijloace de transport, cu care ziua mimau desenarea viitoarele presupuse agende turistice. Retragerea, în câte o pădure. Acolo, pregătirea vietăților si a obiectelor pentru valorificare. Valorificarea urma în cadrul târgurilor, bâlciurilor și al altor locuri potrivite. Încasările erau împărțite frățește, între toți participanții la mangleli. Totul, până se terminau localitățile din județul respectiv. Apoi, se trecea la altul. Fostul Erou al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
găinari au vrut să dea lovitura și la fântânăreasă. Cocoșul, însă, de toate cele patru ori, când a fost atacat,a scăpat cu bătutul din aripi și cu zburatul, pe vârful casei celei noi, din mijlocul curții. De teamă, frumoasa vietate, nici nu mai coborâse, de acolo, de mai multe zile și nopți. Bătrâna a încercat să-l recupereze, fără efectul dorit, însă. L-a chemat, l-a strigat, l-a rugat, l-a ademenit cu mâncare, dar, totul a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
decis, și le-a comunicat, pretendenților, decizia luată. Vă predau leoaica, dacă respectați condiția pe care v-o pun. S o auzim. Îi găsiți, animalului, adăpost și habitat sigur, ca să poată trăi, în continuare, așa cum i se cere unei asemenea vietăți. Da, s-au învoit mai multe persoane. și târgul s-a făcut. L-a durut pe Silistrul Silistrului, despărțirea de cea cu care împărțise micul țarc, timp de cinci săptămâni. Dar tristețea a coborât, repede, în uitare. Silistrul Silistrului și-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care se iubesc prin cimitire. CÎnd rostești numele unui mort, imaginea chipului său Îți apare mereu În aceeași ipostază, de parcă din toate fotografiile cu el nu mai găsești decît una singură. Daniel, un copil palid, cu o căciulă rusească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio, cînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
epic, la a emite cuvinte despre ceea ce văd toți și așteaptă de cînd și-au descoperit graiul să le fie mereu confirmat. Cred că vocația unisonului, lipsa capacității de a ne plictisi naște În noi o gravă perversitate - sîntem niște vietăți exclusiviste; nu ne acceptăm decît prin repetabilitate, și care este elementul cel mai dotat pentru garantarea repetabilității, cel mai limitat În excepțiile lui, dacă nu cuvîntul? Ce consolatoare stabilitate. Nu, fără Îndoială, am pierdut partida pentru că nu știu să povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Djerzinski locuia pe strada Frémicourt de vreo zece ani; se obișnuise cu locul, cartierul era liniștit. În 1993, simțise nevoia unei companii, să fie Întâmpinat de cineva, seara, când revenea acasă. Alegerea lui se oprise la un canar alb, o vietate sperioasă. Canarul cânta, mai ales dimineața; cu toate astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
carnagiu care este natura animală, singura urmă de devotament și de altruism era reprezentată de dragostea maternă, sau de un instinct de ocrotire, În fine, de ceva care pe nesimțite și treptat ducea la dragostea maternă. Femela de calmar, o vietate patetică de douăzeci de centimetri lungime, Îl ataca fără ezitare pe scafandrul care se apropia de ouăle ei. Treizeci de ani mai târziu, Michel ajungea din nou la aceeași concluzie: neîndoielnic, femeile sunt mai bune decât bărbații. Sunt mai afectuoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu școala, afară de cîrdul de gîște din curte, singura vietate a fost acolo Jugan. L-am întrebat cu cine aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins, iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează nimeni condica pe-aici? - Îndefinitiv, da
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu hrană pentru păsări în șorț cască gura. Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant, cu vacarm, care însă nu se aude din cauză că motorul mașinii face prea mult zgomot. Paricidul combinat cu suicid se dezumflă în ultimul moment, pentru că omul e prea laș ca să‑și pună capăt vieții înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a fost el mereu: un hoț nemaipomenit care așteaptă să vadă Încotro o iau lucrurile. Între timp, am devenit și eu la fel, Însă pe vremea aceea era mai simplu să ucid, și nu numai oameni: păsări, animale și orice vietate care mi se punea de-a curmezișul. Așadar, Într-o bună zi, ceilalți și-au pus În minte să mă ucidă și erau atât de mulți, Încât mi-am dat seama că era mai bine să fug, numai că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cald, iar Runa se apucă să vadă de beteșugurile lui Enkim. M-am apropiat din nou de marea cea mare și am băgat degetul În ea. Am gustat-o numai puțin, dar era la fel de sărată. Cu toate astea, am văzut vietăți prin ea. Pești. Erau mici și subțiri. Le-am spus asta tovarășilor mei, iar Runa s-a mai Îmbunat. Apa asta atât de sărată nu putea decât să facă bine rănii lui Enkim, așa că a spălat-o Îndelung. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un puf de pană pe o carte / La care scriu să o citească: cine-mi? Din nou, ca în cazul tuturor conștiințelor creatoare, poetul își exprimă, printr un laitmotiv,entuziasmul de a putea să-și transforme credințele, gândurile, fantezia în vietăți, cărțile, și, în același timp, resemnarea indusă de limitele firii: Cei vii transformă-n vietăți menirea / Credinței lor ci nu s-ajung cu firea. Modestia este virtutea spiritelor superioare, iar în volumul lui Ion Murgeanu, este exprimată explicit în repetate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Din nou, ca în cazul tuturor conștiințelor creatoare, poetul își exprimă, printr un laitmotiv,entuziasmul de a putea să-și transforme credințele, gândurile, fantezia în vietăți, cărțile, și, în același timp, resemnarea indusă de limitele firii: Cei vii transformă-n vietăți menirea / Credinței lor ci nu s-ajung cu firea. Modestia este virtutea spiritelor superioare, iar în volumul lui Ion Murgeanu, este exprimată explicit în repetate rânduri: Din nimic ce sunt mai tare m-am nimicit ori: Asta sunt, prietene, un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru femeile lor și pentru copii (pentru care fac brățări sau jucării, tot din ceea ce le oferă Delta), dar, treptat, și alte trăsături, între care aplecarea spre vis, în ambele sensuri ale cuvântului. Visurile și visele tuturor, oameni sau alte vietăți, mai ales acvatice, se învârt în același cerc, ceea ce garantează, pe de o parte, securitatea acestei lumi ezoterice, în mare parte, însă, în același timp, o izolează de cursul general al istoriei, accentuând impresia de atemporal menționată mai sus. Visele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai săracă), dar apocalipsa lui Rodion vine, mai ales, prin ființele care populează Delta, de pildă crapul care ar înghiți coliba sau i-ar interzice să mai viseze, cormoranul care ar devora, la rându-i, sat după sat etc., iar vietățile necuvântătoare ale locului sunt adesea antropomorfizate. Culoarea locală este creată descriptiv, dar și prin alte mijloace, între care nume ale locuitorilor (popa Afanasie, mica Afimia, Evdochia, Prohor etc.), în consonanță cu toponimia (Mahmudia, Maliuc, Gorgova, Sarichioi, Sfiștovca, Jurilovca etc.), prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie de vietăți fac pe călător să se creadă într-o țară cu totul depărtată. Mai întâi o mulțime de păsări-unele cu pene de o frumusețe pe care plugarul Bărăganului sau păstorul munților nici n-o bănuiește. Dar ceea ce uimește și mai mult
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din vorbire directă în vorbire indirectă. 4. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor s-a și sa. Ariciul Otilia Cazimir Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici,O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în măgheran o dată Ca subt îndemnul unei tainice porunci, Apoi a dispărut pe subt poiată.... Și nu l-am mai vazut de loc, de-atunci. Cerințe: 1. Găsiți cuvinte cu sens apropiat pentru:a explorat, obscur , ostil, ghimpii, veacuri, taină, vietate, posac 2. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor că-i și căi. 3. Transcrieți expresiile care v-au plăcut cel mai mult. Motivează alegerea. 4. Treceți versurile poeziei în proză. 5. Scrieți o compunere gramaticală în care să folosiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]