1,711 matches
-
la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului: ce putem face pentru țara care trecea prin vâltoare cu capul la fund și pe care abia nădăjduiam să o scoatem leșinată pe malul pustiu de viitura apelor. De aici planuri de acțiuni mari și adânci. Partid al ordinei, ligă a dreptății, reviste, gazete și alte organe active care ca varga magilor căutau să trăznească și să tămăduiască în același timp, toate se amestecau, se tulburau, se
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
-ți aminte: e fiu lu ghiuju Cárdenas, ăla cu gherocu cenușiu, care, fincă Înoată ca câinele, da și-a păzit pipa dă porțelan care o ține dă podoabă În bot, tomna mi-a salvat viața când cu a mai nouă viitură pă Maldonado. Julio, băiețașu Îndoliat, cu faruri de-ți vine să-i pui telmometru și care mandea Îți garantesc că m-am vizionat cu iele bănuitor pă veridic din pricina la grandiroba lui sărăcăcioasă și aeru lui dă morcov prăpădit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu topoare care păstrau forma evului de piatră: lungi și înguste. În tabăra aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ceva european: împărțiți pe divizii, francezi, valoni, flamanzi și olandezi, mulți norvegieni, danezi, chiar și suedezi neutri luptau aici ca voluntari pe frontul de răsărit într-o bătălie de apărare care, așa se spunea, avea să salveze Apusul de viitura bolșevică. Așadar, destule pretexte. Și, cu toate astea, timp de decenii întregi am refuzat să recunosc cuvântul și litera dublă. Ceea ce acceptasem în mândria stupidă a anilor mei tineri am vrut să trec sub tăcere după război, dintr-o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Führerului, s-a literaturizat lexical în asemenea măsură încât, dintr-o germană incandescent heideggeriană - „nimicul nimicește fără a fi expus ca atare“ - și din limba alcătuită, bolovănos, din substantive, cultivată de comandamentul general, a luat naștere un amalgam a cărui viitură deviată a măturat din cale tot ceea ce realitatea găsea în materie de obiecții meschine: „În conformitate cu ordinul Führer-ului, se aștepta ca a douăzeci și cincea divizie de tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum, însă, de când se terminase cu Adolf, la fel și cu ceilalți ștabi, Goebbels și Himmler și restul, sau când alții fuseseră umflați, ca Göring, era din nou nevoie de noi. „Păi da, experiența noastră de front ca bastion împotriva viiturii roșii. Noi știm ce-nseamnă să te pui cu Ivan, mai ales iarna. Americanii habar nu au de asta.“ „Fără mine. Io mă topesc înainte de asta. Doi ani lângă Leningrad, p-ormă mlaștinile Pripjet, la urmă pe Oder, ajunge!“ Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-atâtea nevoi. O, Doamne, auzi-ne și ne poartă nouă grija zilei de mâine Suntem speriați de viituri și, știi despre noi, că n-o să avem nici de pâine; Fă Doamne, un izvor de liniști și soare Să cuprindă pământul de suflete ce se lungesc înspre zare. Ferește-ne pe noi și scapă ne de atâtea ploi, Noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu prea ne dau semnale că există. Adam: Literatura S.F. vorbește de roboți cu față umană; au coduri și programe independente, se încarcă singuri cu energie, alții o fac pe pompierii, dau alarma și sting focul. Alții anunță inundațiile și viiturile apelor. Deci, roboții pot fi paznici buni. Unii roboți sunt și buni cărăuși; un robot poate căra pănă la 150 kg păine, apă sau zăpadă cu o viteză de 77 km pe oră, poate urca pe scări greutăți sau să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Munceam, trăiam departe, dar gândurile erau acasă și nu reușeam să simt viața acolo unde eram și la timpul prezent. Gândurile mele nu mă lăsau efectiv să-mi savurez viața de moment pentru că veneau ca un torent continuu, așa cum vin viiturile și spală tot în calea lor, este greu să faci față acestui torent puternic și la un moment dat obosești și te îmbolnăvești, apare acel stres oxidativ care îți distruge celulele una după alta într-un ritm demențial. Tot ce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din urbea ei, copiii străzii îi duc de mâncare, îi țin companie și o ocrotesc când are crize de panică. Din când în când, Zinzin se uită înspăimântată sub ea, începe să urce tot mai sus și țipă că vin viiturile, țipă într-una. Atunci i se întunecă privirile, începe să tremure și e gata-gata să-și dea drumul de sus. În acel moment, copiii fac cerc în jurul ei și încep să cânte. După o vreme femeia adoarme, iar copiii au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în noi, după prăbușirea în puhoaie a colegului nostru, a șăguit Zicând: măi, Străilaș, dacă ți-ai îndrepta benoaclele tale de african spre apa aceasta vrăjmașă și ai făcea ca leii-paraleii, cei cu gurile căscate, din Țara ta, precis că viitura s-ar speria și ar da să se retragă urgent Iar tot atunci, au apărut, cu tot cu mirosul lor asfixiant, gazele de la pușcătura din front și eu am luat furtunul care ne alimenta cu aer la sondă și deschizând aerul am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un fel și altul de altfel, a năzuit singur și, după exemplul lui, ne-am îndemnat și noi, ceilalți, să facem un dig cu lăzi de probe de la sondă și cu lăzi de trasgel, dar în zadar că, atunci o viitură mai mare și-a umflat grumazul, berbecindu-se, cu bușteni, în încercarea noastră de zidire și spulberând astfel toată munca noastră Iar noi ne-am ferit atunci pe instalația sondei și cam după vreo jumătate de zi, retrăgându-se și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în curmeziș pe galerie și demontând conducta de apă, am înșirat-o pe burlane, să încercăm a face pod, pe care să ne putem sustrage din această urâcioasă temniță Și când am ajuns la capătul nișei, s-a umflat altă viitură de apă, care iarăși ne-a alungat pe instalația sondei și iarăși, după o vreme a cărei durată nu se mai știe, spinarea cea neagră a Apei s-a mai molcomit Și când din vătămătoarea noastră lume, ne-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apă și mergând pe ele, să răzbată, până la noi, să ne salveze Iar când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș altă viitură, cu care, cât de voie, cât mai mult de nevoie, s-au afundat în hruba necazului și Pamfil Duran și Manuil Fragă, cât înotând, cât ținându-se de bușteni, cum au putut, până când au fost salvați de noi, mai sărmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale asupritorilor, cât și prăbușirea totalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de curentul care nu iartă pe nimeni, am fost în mijlocul „viiturii” și fără să știe prea multă lume, miam notat, ca un observator cinstit, tot ceea ce am văzut. Am fost și am rămas convins că literatura care rămâne este una de natură documentară, un fel de radiografie a societății prin care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
viețile ‐ odgon întins între fregată și ponton, în care, prin furtuni, nu este chip să ni se‐ ascundă boaba de nisip. Urcăm în amintiri ori coborâm, Dăm de veninu‐ aceluiași tărâm de fericire ‐ închisă în săruturi, ca‐peste‐ o floare viituri de fluturi. Nu‐ i mai ajunge sufletului, nu, Să zică: ție, tine, te și tu ... LINIȘTE Marea agoniza, sufletu‐n mine asemeni... Te‐ am strigat și nimeni n‐a răspuns, te‐ am strigat și nimeni n‐a răspuns, te‐ am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ne-au învins ploile Nu suntem în orașul ploilor totale, Dar, totuși, ne simțim ca -ntr-un infern, Deși, ne-apasă gândul ca o vertebră-n stern Ne facem azi, iluzii și vise capitale. Ne-au năpădit din alte galaxii Și viituri, dar și un șir de neglijențe Mai vrem ca-n Evul Mediu indulgențe Să ne absolve Domnul de prostii. De umbre și vedenii câte-n lună, Dar, apele vin peste noi în valuri, Și parcă râurile-s fără maluri, Plutind
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
trecea. Dar mă apropiam prea repede de torent! Ceva nu merge cum am plănuit! Să fi istovit bătrânul prea tare prin asaltul asupra minții sale? Dacă m-am condamnat astfel? El nu va îndrăzni să coboare atât de mult înspre viitură. Data trecută abia a avut putere să mă prindă! Oare... Nu! Da! Mai încet! Mai rapid! Am procedat bine! Gând idiot! Ce naib... Minunat! Gândurile se luptau între ele, iar eu eram un observator neputincios care nu făcea altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acei domni „cu fețele lor de europeni“ pe care haitele de legionari îi lăsaseră ciuruiți de gloanțe, cu trupurile profanate pe caldarâm. O viață lungă are avantajul de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu scoarțe, cu cruci, cu rădăcini, cu... Mă uit la televizor și-l văd pe Saddam Hussein cu ștreangul mai gros ca gâtul, mă uit la ochii lui, care, privindu-și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
La găzărie - se zice - chiar Pitpalacul i-a pus pe copii să umble cu focul. După ce, prevestitor, potrivise ornicul să bată. Crimă, dacă lucrurile au stat așa. De inundație cică auzise de la un drumeț: spusese că dinspre munte se pornise viitură mare, ce tot creștea. Și iar a făcut orologiul să sune numai bine. Cu ploaia - bravo lui! - a nimerit-o. Despre lăcuste se spune că aflase tot de la un străin, intrat in atelier pentru a-și repara ceasul. Povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fete, Bina și Efrat. Simon avusese cinci fii de la îngrozitoarea Ialutu, pe care Gera și-o amintea ca pe o femeie certăreață cu respirația urât mirositoare. Mai avusese un fiu cu o femeie din Salem, dar acela nimerise într-o viitură și murise înecat. - Mama zice că s-a sinucis de fapt, a zis Gera în șoaptă. Bărbatul de acolo e Merari, a mai zis. Minunea cu el e că e un om de treabă, deși s-a născut din Levi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
al primăriei seamănă cu botul girafei... Îl perpelea băștinașii pe depozit, dar minune încă la sânul lor nu se ivea... Dinamitau putreziții stăvilarul, pe motiv că li se păruse că pârâul aducea cu coada jivinei... Dar singura mulțumire era că viitura ce-o provocase târa jumătate din case din sat direct în Bulgaria, că altă împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând lovituri înfundate, cu hoiturile lor micuțe, în zidurile spătarului Mimăcaru și în cele ale fonfăitului paharnic Nicolache... Era de mirare cum nici un tablagiu, securist sau vreun băgător de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă treizeci de ani. Părea un sistem fără concurență, încă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
partea nevorbită a gurii și făgăduințele ochilor, care promiteau totdeauna mai mult decât ar fi putut înlesni. Sebas, care în tinerețe avusese atâtea femei, ca orice bărbat de succes, dintr-odată adora o absență, amânarea unei fericiri tulburate și dezastrele viiturilor ei în inimă. El slăbise, ei îi tremurau mâinile - nu știau dacă e iubire împărtășită, ori frică, ori patimă. El, măcar, se mișca prin lume, vorbea cu alții. Ghazal doar se ducea la toaleta femeilor și se prefăcea că se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]