1,953 matches
-
deja sînt destule aici... — Crawford? (Am pășit Înăuntru și m-am strecurat pe lîngă bufetul masiv.) Credeam că s-ar putea să... — Dau foc la ceva? Nu azi, și nu aici. Vorbea În șoaptă și părea Într-o stare aproape visătoare și ruptă de realitate, ca un copil care descoperă Într-o bună zi mansarda secretă a casei. Se apucă să exploreze sertarele goale ale mesei de toaletă, cu buzele mișcîndu-i-se Într-o descriere neauzită a obiectelor imaginare găsite acolo. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nici un pas înainte, în ciuda timpu lui care a trecut. Mă uit la ceas cu un început de îngrijorare. — Trebuie să plec, zâmbesc eu cu stângăcie, altfel mă dau dispărută ai mei. Sunt plecată de aseară, totuși! Eduard dă din cap visător și se ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii acoperă tot cerul, până și aerul are o transparență pământie, neclară. Se lasă ceața. Am o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la desen. Era într-o seară când trecuse pe la ei o fată care îl iubea - îl adora, ce mai! - pe Edi. Edi întârziase, era - evident - cu Anda. Fata se așezase pe un scaun în sufragerie, picior peste picior, și privea visătoare pe geam, așteptând absentă și răbdă toare sosi rea lui Edi, făcând totală abstracție de Bobo, ca și cum nici n-ar fi fost prin preajmă. Bobo aprinse veioza și, aplecat asupra unei foi de hârtie, începuse să i deseneze chipul visător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
visătoare pe geam, așteptând absentă și răbdă toare sosi rea lui Edi, făcând totală abstracție de Bobo, ca și cum nici n-ar fi fost prin preajmă. Bobo aprinse veioza și, aplecat asupra unei foi de hârtie, începuse să i deseneze chipul visător, cu privirea îndepărtată. Când terminase portretul, se lăsase în se rarea cu totul. S-a apropiat de ea și i a întins desenul. — îți place? a întrebat-o, curios. Era prima dată când desenase de față cu cineva - cineva foarte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru prima dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese nele. Erau multe, zeci de desene, și fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Sfântul Vasile și pe gerul Bobotezei, cum trecea agale pe sub vechii tei cu ramuri împodobite de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară La Anka, unde o tânără și brunetă minoritate, în halat alb, îl servea, râzând, cu diverse antibiotice, atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gonflabil, care ar fi dat orice de pe lume, numai ca fata să-i acorde atenție. O atenție specială și, dacă se putea, exclusivă. Sprijinirea drăgălășeniei poate fi folositoare, fiindcă reușește să fortifice! Profesorul răsări dintre controverse indigeste, spunând remontat și visător: Dacă ați ști ce mi s-a întâmplat, dragii mei, confrați de călătorie! O, dacă ați ști și ați pricepe, dragii mei contemporani!... Ținându-și strâns pumnul mâinii stângi, îi privi cu ochi adumbriți de efortul reacomodării la prezentul temporal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
clasic, ca pe un dicționar, copiaserăm mult din cele existente pe piață dar, din când În când, introduceam cuvinte denumind lucruri pe care nu le visase nici unul dintre noi, alăturându-le și o explicație aberantă. De pildă la șmirglu anunțam visătorul că e foarte probabil să facă o intoxicație cu mușețel, la fluor, că e foarte aproape de scrierea unui roman de sertar, iar la afluent profețeam câștigarea unei excursii În Uzbekistan. Și așa mai departe, scrierea cărților prilejuindu-ne niște serate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zbucium pentru ea. Ar fi timpul să vină și zile fericite, a suferit destul. În glasul Amaliei se simte o sinceră compasiune. Tace pentru câteva clipe, lovind ușor cu unghia toarta cănii. Dragostea...oh, ce sentiment minunat! murmură ea, pipăind visătoare cu vârful degetelor de la mâna dreaptă inelarul gol, lipsit de podoaba verighetei. I-ai cunoscut, pe ei, atunci? Cum să nu. Mai puțin pe el, venea rar pe acolo. De fapt, l-am văzut o singură dată. Cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu aceeași grijă și dragoste ca și pe proprii ei copii. De aceea trebuie să o iubiți în continuare ca și până acum. Dar adevărata noastră mamă? Cum este? Și tatăl nostru? intervine timid Adela. Ochi mari albaștri, adânci și visători, privesc la ea cu o curiozitate abia reținută. Pe tatăl vostru nu l-am cunoscut așa cum ar fi meritat. Dar sunt sigur că v-a iubit enorm. Ca și mama voastră. Și ei unde sunt acum? Într-un loc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
micului bulevard (pentru prima dată auzii o asemenea Încărcătură adjectivală pentru un domeniu public), rosti: - Ce fericit trebuie să fiți: copacii, umbrarul acesta! Ana Își aprobă fiica, nu deslușii, dacă din automatism sau din convingere; fusese tăcută pînă atunci, era visătoare: cunoșteam perfect privirea aceea ușor pierdută, ce căuta să pară neutră, neschimbată de douăzeci de ani. Asta dovedește că oricîte ar trece peste noi, temeliile ne rămîn aceleași. Nici nu s-ar putea altfel. Deschisei poarta; doamna Pavel, care pîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte?” utilizează verbul "a se cufunda” într-o asociație neașteptată, pe care n-o întâlnim în limbajul curent. Acest verb are în context semnificațiile: "te-ai îndepărtat de realitate”, "ești visător”, "trăiești în sferele abstracte”, care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului, îl depășesc, dându-i valoare artistică, sugerând asociații multiple. Recunoaștem un scriitor după stilul său; lexicul, construcția frazei, arta narațiunii și a portretizării, lirismul sau obiectivitatea relatării faptelor
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători cari dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porții pentru a elibera pe creștini - în formă ― în fond însă pentru a cuceri întreg Imperiul otoman într-un mod care să poată fi înghițit, mai de voie, mai de nevoie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
s-anunță însă sentența, când comandorul temniței, care el însuși o îndrăgise pe Sofia, hotărăște că nu-l va mai lăsa liber, atunci Sofia îi cere scrisoarea înapoi. Mirabeau e fericit de aceasta și pleacă, ea citește singură scrisoarea, rămâne visătoare, o scapă din mâni, iar d. prezident intră atunci, o ridică și, cu această scrisoare în mână, [î]i propune un modus vivendi foarte rău. Ea i-o cere înapoi, el vrea să se răzgândească pîn-a doua zi și pleacă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de gras..." Adică?! Ce putea să-i facă? Rămăsei nedumerit asupra acestei enigme, dar nu pentru multă vreme. Bacaloglu continuă: "...Eu am fișe, domnu Calistrat, și deocamdată fișa dumitale e albă. (Și se legănă imperceptibil și se uită în zare visător.) E albă, domne, dar te observ! Fii atent!..." "Jjj, făcu grasu, du-te-n bida mă-tii cu fișele tale... Mă-tii nu i-ai făcut fișă?" "A murit demult biata doamnă Bacaloglu!", zise Vintilă, deodată atins de amintirea acelei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voi doi ați început să-l înjurați. Ei! Ce v-a făcut vouă omu-ăsta?! Întreb de curiozitate, fiindcă eu am fost foarte atent, nici n-a răspuns la prăpăstiile voastre, și acuma..." "E un om, domne, susură iar vocea parcă visătoare a lui Bacaloglu, cum să dai în el? Acuma nu mai e permis, domne, să-ți faci de cap! Caz de miliție, de condamnare!" "Trece-l pe fișă, zise grasul ironic, jjj, și-mi aruncă o privire de simpatie, repede
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ei! Nici eu! Bravo, dom' profesor!" Mergem și noi acasă?" zisei uitîndu-mă la ceas. Vintilă se uită și el în căldările goale. "Mergem!" zise. Și râzând, apucând sacul de var și căldările în care aruncarăm bidinelele, adăugă cu un regret visător și melancolic: "mai dă-i în''... Și ne despărțirăm... XX " Deci nevasta se înșeală și se păstrează", gândii deodată pe drum, surprins. Era o chestie aici, o soluție a blestematei chestiuni insolubile: ce faci când nu te mai iubește nevasta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fusese întreruptă... Și o voi face, îmi spusei, și viziunea unei singurătăți fertile, trăind într-o odaie în mijlocul cărților și caietelor mele, îmbogățit de experiența totală a timpului în care trăiam, aproape că mă ameți și începui să mă plimb visător și pașnic prin hol. În sfârșit, muntele de inerție care mă strivise și de sub greutatea căruia ea credea că n-o să mă mai eliberez niciodată mă părăsise, se dădea la o parte și inima îmi bătea iarăși cu puterea de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și să-l cruțe. Nici n-are de ce să-i pese." " Ieșiți afară că vă omor", șopti palidul. "Tu pe noi! exclamă ea parcă reflectând. Adică n-ajunge câte ne-ai făcut, vrei acum să ne omori!... Auzi, Puiule!" Devenise visătoare. Întinse mâna spre noptieră și trase încet sertarul. Vru să-l închidă la loc, dar se răzgândi, luă de-acolo ceasul, își desfăcu poșeta și îl aruncă înăuntru, după care o închise cu o puternică trosnitură. Fiindcă în clipele acelea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când o văzui intrând pe poartă, rămăsei uluit: așa era, cum spusese mama, cu același mers mlădios de odinioară, fără spinare adusă cum mi se păruse că avea când o văzusem ultima dată, chipul cu aceeași melancolie senină de fată visătoare și liniștită căruia acum absența speranței îi dădea parcă o bucurie adâncă a eliberării de o povară. Urcă sprintenă scara verandei și trecu pe lângă mine fără să-mi arunce vreo privire. Se îmbrăcase într-un taior negru, bine croit, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi-au spus că mă plătesc bine. Tocmai părăsisem șantierul și m-au rugat să merg cu ei în excursie pe litoral..." " Da?! spusei amorțit. Cu opt..." " Da, ce-ți închipui, erau cu soțiile..." "Care nu apar în fotografie", spusei visător. "Nu apar, au insistat să aibă o "amintire" de la "profesoara" lor... Hai să nu mai vorbim despre asta, e o prostie... Mama îmi face tot felul de figuri la care nu te aștepți, vorbește, spune tot, nu se poate abține
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Alan Dean Foster ALIENS Misiune de pedeapsă 1 Doi visători. Erau aproape asemănători, în ciuda unor diferențe evidente: unul mic, celălalt mai mare, sexe diferite. Gura primului visător era dotată cu un asortimant de canini, incisivi și molari, fapt ce nu lăsa nici o îndoială asupra statutului său de omnivor, în timp ce dentiția celui deal doilea nu era concepută decât pentru a mușca și sfâșia. Amândoi aparțineau rasei vânătorilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începea să geamă, iar inima se ambala. Ordinatorul însărcinat să vegheze asupră-i aidoma unui înger electronic, înregistra accelerarea activității cardiace și cobora temperatura corporală cu un grad, fără a mări debitul de tranchilizante în sistemul sangin. Gemetele se întrerupeau. Visătorul se calma și se lăsa moale în interiorul chesonului. Va mai trece un anumit timp până la revenirea coșmarului. Lângă ea, ființa sangunară reacționa la aceste răbufniri instinctuale prin mici mișcări convulsive, parcă sub influența neîmpăcatei sale vecine. Apoi se relaxa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în legătură cu fiecare. Imaginile reprezentau o situație de lucru (doi oameni lucrând la o mașină ), o situație de studiu (un băiat la un pupitru, cu o carte deschisă în față), o situație tată-copil (din TAT) și o situație a unui tânăr visător (TAT) . Istorioarele erau scrise răspunzându-se la următoarele întrebări: 1. Ce se întâmplă și cine sunt aceste personaje? 2. Cum s-a ajuns la această situație? 3. Ce gândesc persoanele, ce doresc ele? 4. Ce se va întâmpla? Ce vor
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
altfel mai târziu ai fi început să mă disprețuiești și tot n-am fi avut parte de fericire! Nu jura, căci nu cred! Și ce prostește ar fi ieșit!... Nu, mai bine să ne despărțim prietenește căci și eu sunt visătoare și n-ar merge! Crezi că eu n-am visat la dumneata? Ai dreptate, de mult te-am visat, încă de pe când locuiam la moșia lui, căci cinci ani am stat acolo singură-singurică; mă gândeam, mă lăsam furată de visuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]