1,687 matches
-
ceea ce părea a fi miezul tare ironic, ludic, (hiper)textualizant al poeticii optzeciste, Nichita Danilov a putut evolua, dimpotrivă, pe un teren în care s-a detașat cu o limpiditate de invidiat. Acesta apare ca un spațiu al simbolicului și vizionarului, al metafizicului filtrat doar uneori printr-o grilă parodică de cea mai bună calitate. Nimic derizoriu ori foarte puțin din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor neliniști existențiale (Odată cu timpul și apa) sau de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de volumul Poziția aștrilor (E.P.L., București, 1967), problema fundamentală a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se vede obligat să mărturisească sotto voce "că sunt acel biet cățel/ dând târcoale copacului vast al cunoașterii". În fapt, la fel cum în universul care i se revelează sunt inscripționate semnele unei fertile coincidentia oppositorum, codul atitudinal al acestui vizionar însumează o serie de contrarii (umilință și orgoliu suprem, naturalețe și emfază, austeritate și ostentație ori, în termenii poetului: "bunul scut al durerii", "durere grațioasă") care așază adesea poezia lui Dan Laurențiu sub semnul oximoronului, văzut ca figură totalizantă. Aceleași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o absorbție reciprocă a poporului și a călăuzei sale pe care o dezvăluie și această formulă: Führerul vorbește și acționează nu numai pentru popor și în locul poporului, ci fiind poporul însuși. În el poporul își vede propriul său chip"26. Vizionarul, conducătorul profetic nu mai apare deci ca simplu reprezentant, ca simplu executant al voinței generale. El încarnează această voință și o face în sensul religios al termenului: o încarnează întru totul ca dimensiune socială, o încarnează întru totul ca destin
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe "unitatea unei doctrine comune". "Din punct de vedere pozitivist, scrie Comte, orice problemă a omului constă în constituirea unității persoanei sale și a celei sociale prin subordonarea continuă a egoismului față de altruism." Același lucru îl spun aproape toți marii vizionari politici de la începutul secolului. "O societate ai cărei membri se opun unii altora e pe cale a se destrăma", afirmă Saint-Simon7'. "Egoismul stăpînește întreaga societate, continuă Enfantin, deoarece comuniunea, adică unitatea întru credință nu mai există." Și Fourier, la rîndul său
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
într-o colecție de profil (Hortensia Papadat-Bengescu interpretată de..., 1976) - o critică a criticii oportună (chiar dacă mascată de timidități și dependențe). Materia e structurată în șase secțiuni, ierarhizând temele cele mai preocupante pentru exegeți: Structura artistică, O creatoare de tip vizionar, o creatoare din familia artiștilor plăsmuitori, Creație și analiză, O „poetică” a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
considerat că forțele divine vin de sus, dintr-o lume de deasupra noastră, dintr-o "supralume". Lupasco atribuie chiar numele de "suprarealism" acestei credințe. Dar, pentru Lupasco, cazul lui Dali arată întreaga importanță a "sublumii" cuantice. Dali ar fi un vizionar ce captează mișcarea cuantică, creația continuă și anihilarea formelor punînd față în față entități insolite, fără nici un corespondent în propria noastră lume, dar care sunt totuși reale în propria lor lume. Iată de ce Lupasco propune termenul de "subrealism" pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Comunității Europene de Apărare și rezistența franceză față de orice abandonare a suveranității, s-a repliat asupra nucleului economic. Mistica europeană nu are alți sfinți propovăduitori în afara experților parlamentarismului (Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Paul Henri Spaak) și a unui tehnocrat vizionar (Jean Monnet). Ideea federației europene nu înflorește decît la periferia Genevei, odată cu profeția lui Denis de Rougemont. Vocabularul care se europenizează este întîi de toate tehno-economic. Euro-viziunea apare, firește, în 1953, însă este dedicată campionatelor, ceremoniilor și spectacolelor grandioase. Noțiunile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
luptăm împotriva nimicirii noastre. Deposedarea Amenințarea care plutește asupra noastră este deopotrivă difuză, incertă și inedită. Este difuză pentru că nu există nici cristalizare, nici amplificare progresivă a amenințării, spre deosebire de perioada 1935-1939 (și chiar și atunci, mulți observatori cu reputație de vizionari nu au crezut nici în expansionismul nazist, nici în posibilitatea unui război). Este incertă pentru că nu putem estima realitatea, gravitatea, probabilitatea, improbabilitatea, iminența pericolului aservirii sau conflictului nuclear, ca să nu mai vorbim de pericolele care țin de evenimente aleatorii care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în luptă, sub semnul aceleiași încrederi în mai binele social. J. Michelet a știut să observe aceasta în conduita numeroșilor tineri vaniți la studii în metropola de pe Sena. Atenția analistei se îndreaptă deopotrivă spre V. Hugo, E. Quinet, Proudhon: un vizionar, un liberal și un anarhist, toți trei definind cumva atitudinea franceză față de viitor. Ce era de făcut? Interogația lui Cernîșevski, fie și sub formă românească, era semnificativă pentru fervoarea optimistă a unei întregi categorii de militanți ai progresului, de apostoli
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
specialiști" în arta prezicerii nu doresc decât să cunoască adevărul. Ei vor să știe dacă au sau nu șanse de reușită în acțiunile lor. În spațiul tibetan, de pildă, practicile divinatorii sunt întreprinse de către ghicitori obișnuiți, dar și de către călugări vizionari, Lama. Aceștia din urmă opun cunoașterii acceptate intelectual, "a cuvintelor sau a rezultatelor experienței altora"188, pe cea a unei "înțelegeri și revelații perfecte, roade ale unei îmbrățișări personale directe a obiectului cunoașterii"189. Cunoașterea este, deci, totuna cu deținerea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
În tradiția tibetană mo desemnează o practică divinatorie, iar cel care se ocupă de ghicit este un mopa. Totuși, un mopa nu încearcă să practice divinația ridicând-o la rangul de înaltă elevație spirituală, așa cum se întâmplă în cazul preoților "vizionari". 28 Alexandu cel Mare frecventa adesea Templul lui Apollo pentru a o întâlni pe celebra Pythia, pe care o consulta în deciziile importante. Mult mai aproape de noi este exemplul președintelui Mitterand și al confidentei și sfătuitoarei sale Madame Le Soleil
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
registre estetice. Programul romantismului românesc (M. Kogălniceanu, „Introducțiune“ - Dacia lite rară, 1840) pledează pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
binele. Noi valențe în educația secolului XXI, București, Editura Sigma. Gray, John. (2009). Câini de paie. Gânduri despre oameni și alte animale, București, Editura Humanitas. Gray, Dave/Brown, Sunni și Macanufo, James. (2012). Gamestorming: carte de jocuripentru inovatori, nonconformiști și vizionari, Pitești, Editura Paralela 45. Guthrie, W.K.C. (1999). Sofiștii, București, Editura Humanitas. Harvey, David. (2002). Condiția postmodernității, Timișoara, Editura Amarcord. Heidegger, Martin. (1988). "Doctrina lui Platon despre adevăr", în Repere pe drumul gândirii, București, Editura Politică. Jaeger, Werner. (2000). Paideia
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și vieții ființei spiritualizate: eroul victorios al miturilor. Simbolizarea se concentrează în final în simbolul unei pămîntene (în mitul creștin, Maria), care, "fecundată" simbolic de spirit (sub forma unui nor), dă naștere unui om mic. complet purificat (încarnare a spiritului), vizionar al lunii. Ancorat în planul realității, "fiul omului", adică omul real (fiul lui Adam), este totodată pe plan simbolic "fiul lui Dumnezeu". Este extrem de important să nu confundăm cele două planuri. Supranumele lui, "lumina lumii", indică faptul că el reprezintă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
predicții atât individual-ontologice (ale post-/transumanului învingând îmbătrânirea, boala, suferința și moarteaă, cât și colectiv-sociale (un post-/transuman capabil să-și împărtășească experiențele în noi registre, cum ar fi schimbul direct de amintiri sau de sentimenteă. Acest tip de radicalism vizionar depășește însă cadrele actuale ale fizicii, metafizicii, eticii și social-politici, forțează limitele bunului-simț uman și condițiile umanității, pășind pe teritoriul imaginației și al ficțiunii (în special științifico-fantasticeă populat de entități și specii post-/transumane felurite. Principiile transumanismului sunt transpuse adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
intruziunii tehnologiilor în toate domeniile vieții, drept un militant care ia atitudine critică radicală, abordând implicațiile teletehnologiilor cu îngrijorare existențială. Avertismentele sale devin uneori extremiste din dorința de a lua o poziție activistă, de a opune rezistență ideologiei entuziaste a vizionarilor tehnologiei. Chiar dacă, în apărarea umanismului ontologic și etic, discursul lui Virilio capătă accente persuasive lipsite de moderație și de aplicabilitate analitică, demersul său de analiză critică a „peisajului” tehnologic actual ridică probleme importante și chestionează optimismul nefundamentat practic al unor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
scăldate în albastrul purității și înțelepciunii divine. Cerul și pământul se împreună în vârful muntelui, unul se reflectă în celălalt, își face reciproc „semne”, de vreme ce unui brad căzut cu trosnete prelungi îi corespunde moartea unei stele în înalturi. Pentru poetul vizionar, terestrul, biologicul, socialul nu sunt decât aspectele fenomenologice ale universului privit pe latură categorială. Nicolae Labiș știa, asemenea vechilor înțelepți, că la alcătuirea lumii stau câteva elemente primordiale: pământul, apa, aerul și focul din metamorfoza nesfârșită a cărora au luat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Bibliotecii Române din Freiburg, cât și altora, răspândiți pe alte meridiane: Mircea Eliade (Pentru o bibliografie a pribegiei, 1953, Preistoria unui motiv folcloric românesc, 1954), Alexandru Busuioceanu (Caietele spaniole. Pictorul Pătrașcu, 1953), N. I. Herescu (Apărarea limbii române, 1953, Nicolae Iorga, vizionarul, 1955, Cronica latină, 1957), D. C. Amzăr („Elegia română”, o poezie necunoscută de la 1840, 1953, Românii în enciclopediile străine, 1953, Sfântul Petru în tradițiile poporului român, 1954) ș.a. Este vizibil că, în această perioadă, textele publicate nu aveau o legătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285932_a_287261]
-
sfîrșitul secolului Vl î.e.n. Mithra era o divinitate secundară mai jos decît cei șapte arhangheli ai lui Ahura - Mazda, fiind trimis la munca de colhoz la fel ca toate divinitățile naturii din cultura vechi-lor populații ariene din Persia de către profetul vizionar și plin de revelații. Dar el a fost totuși perceput de populație ca o divinitate ce protejează sufletele celor drepți și tot el le ajută să se înalțe în lumea de lumină. În Babilon, Șamaș era un zeu al dreptății
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
un roman cu acțiune vie, palpitantă, cu personaje clasic conturate, de la detectivi la profeți, roman ce nu-și refuză scene de maximă violență, anchete brutale, violuri, crime și, în același timp, prefirat subtil cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului vizionar de care se arătase mânat pentru a izbuti să împlânte, cu o vigoare epică puțin obișnuită, în această țesătură un personaj pur halucinatoriu, de o unică identitate în literatura română.” Personajul „halucinatoriu” este tânărul Paul Sucuturdean, care trăiește la hotarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Mateiu Caragiale se petrecea un fenomen de confuzie ereditară, caracteristică multor indivizi de pe acest pămînt, care, neputîndu-și determina arborele genealogic, se pierd în ipoteze adănci ca niște visuri nebune. Cu un cuvînt, Mateiu Caragiale, acest Despot-vodă al contemplației, era un vizionar, care dăduse expresie în firea lui acelui turbure zăcămînt al sufletelor multor cetățeni din pragul Orientului. [...] Iarna deschidea ușa cu mănuși de piele de Suedia, sub cuvînt că nu poate suporta fierul rece pe mînă. În poezii de o factură
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei... eminesciene, cu învolburări stilistice prețioase („Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
lui Bologa, din ordinul discret al lui Von Karg. Petre îl cruță și îi dă drumul să se ducă cu Dumnezeu dincolo, la inamic, dar Bologa nu stă să mai întrebe nimic - aflând că Petre l- a executat pe socialistul vizionar pacifist Müller, îl expediază în linia întâi, unde acesta moare repede. Acest păcat grav, nesăbuință criminală, modifică ecuația morală în care Rebreanu l- a pus pe Bologa. Dacă operațiile propagandistice pe care le-am identificat până acum, deși semnificative, nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cel al găsirii lui Dumnezeu, Titus Popovici face din „bunul creștin cu frică de Dumnezeu”, cum îl numește Andronic Cantacuzino pe Mihai, un activist PCR cu munci de răspundere. A doua mistificare este prezentarea insistentă a lui Mihai Viteazul ca vizionar al Unirii tuturor românilor, căreia îi subordona totul. Selim Pașa îl întreabă mereu : „Nu înțeleg, de ce vrei tu domnia acestei țări amărâte ?”, mama lui pricepe târziu marele gând ascuns al lui Mihai Titus, acuzându-l pe nedrept. Or, orice analiză
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]