3,708 matches
-
cu prețuri acceptabile și un ambient discret și liniștit. - De acord. Mergem la restaurant ... Am intrat în baie și mi-am schimbat hainele de oraș cu cele de casă. Din nefericire, pantalonii îmi fuseseră stropiți de un nesimțit aflat la volanul unei mașini sport care - ne-ținând cont de groapa cu noroi pe lângă care treceam agale către casă - trecu în viteză pe lângă mine, pictându-mi cu pete mari de lut ud blugii personali. Am îmbrăcat halatul de casă și am deschis
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
opresc dacă asta dorești, dar mai ușor că patinează, a răspuns el privind-o la fiecare două secunde prin oglindă. Cu frână de motor, mașina s-a oprit după aproape o sută de metri, pe dreapta. El a rămas la volan ca înțepenit, examinând-o atent prin oglindă. Ea căuta înfrigurată prin poșetă. Mâinile îi tremurau de frică. A găsit telefonul, dar a renunțat. "Dacă-i dau banii, cred că se rezolvă așa". - Cât mă costă până aici? El a privit
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
metalic. Nici un rezultat. Bărbatul mai avea câțiva pași până la porțile mari de metal. Amalia s-a repezit peste scaunele din față. Încă nu știa ce să facă... Abia atunci a sesizat că motorul era în funcțiune. A pus mâna pe volan și a început să-l miște. Nu știa să conducă, dar a văzut cum șoferii folosesc o manetă. S-a uitat spre poartă. I s-a părut că el este aplecat ori întunericul îi juca feste. De teamă, a zguduit
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
a început să-l miște. Nu știa să conducă, dar a văzut cum șoferii folosesc o manetă. S-a uitat spre poartă. I s-a părut că el este aplecat ori întunericul îi juca feste. De teamă, a zguduit iar volanul cu putere, căutând cu privirea maneta la care gândise. A simțit că mașina s-a pus în mișcare. S-a speriat și a prins volanul cu amândouă mâinile. L-a mișcat câte puțin într-o parte și alta până s-
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
părut că el este aplecat ori întunericul îi juca feste. De teamă, a zguduit iar volanul cu putere, căutând cu privirea maneta la care gândise. A simțit că mașina s-a pus în mișcare. S-a speriat și a prins volanul cu amândouă mâinile. L-a mișcat câte puțin într-o parte și alta până s-a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i-a dictat să-și proptească picioarele puternic în podea și să-și rezeme capul, apăsat
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
într-o parte și alta până s-a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i-a dictat să-și proptească picioarele puternic în podea și să-și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le-a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai bine de-o palmă în gaura înghețată din beton. Când mașina
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cu brațele întinse lateral. Porțile au cedat și s-au îndoit ușor către afară, prinse de tabla îndoită a măștii față și a capotei motorului. Amalia a simțit izbitura fără să vadă nimic. Închisese ochii. O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s-a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să-l scoată din strânsoare
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsau pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe săturate, sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă, stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
nu e așa!” “Mașină bună, i-o laud eu, are motor nou!” “Aș, îmi răspunde el, acu toarce, acu face fasoane! Ca femeia văduvă, până-i afli toate melicurile!” Îar tăcurăm, urcam niște serpentine abrupte și șoferul era atent la volanul lui. Se zăreau pe fereastră stânci prăpăstioase, hăuri adânci și coame de dealuri potolite cu câte-o stână spânzurată în vârful lor în care ardea o vatră de foc. Pe parbriz, jos la bord, șoferul își lipise o colecție de
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
am mai văzut-o, mâine o să tragem un chef, mamă, mamă!” “Ai nu mă-nnebuniți că trag și eu pe dreapta și vă treziți cu mine-n casă!” Mi-ar face plăcere!” “Copii aveți?- continua el șirul întrebărilor, învârtind roata volanului și alternând faza mare cu faza mică, acolo unde sunt copii e și fericire!” “Da, am și copii!” “Conform decretului?”- se strâmbă el la mine. “Nu tocmai...dar mai e timp!” “Așa e, domnu’șef, copilu și necazu nu știi
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
nu am nici funcții, ... Nici prieteni...nici dușmani. LA CĂSĂTORIE Fetele nu-s mofturoase, Vor puține, pot să zic: Cont în bancă, vile, case Și-un Ferrari. Mai nimic! ȘOFERIȚA VALOROASĂ Tare scumpă mi-e nevasta, Mai ales, că la volan Din viteză,luna asta, M-a lăsat fără un ban... --------------------------------- Gențiana GROZA Cluj-Napoca martie 2016 Referință Bibliografică: Gențiana GROZA - GENȚIGRAME PRIETENEȘTI / Gențiana Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
GENŢIGRAME PRIETENEŞTI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380390_a_381719]
-
lui, erau îmbrăcați în treninguri albe cu dugi roșii, încălțați cu Addidași albi cu cu dungi albastre. Erau numai buni de tăvălit prin vâltoarea aceea a prafului deslănțuit de bezmeticul ăla care gonea cu o țigară înfiptă între buze, hâțâind volanul când în stânga când în dreapta ca să- i sperie pe pupăcioși. Mai încet, băi besmeticule , tu nu vezi ce praf faci, se auzea de undeva de lângă un gard vocea înnecăcioasă a unchiului Gică. Se așezase atâta praf pe treningul lui, pe
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
mai vor de la mine, ce să-i mai fac amărâtului ăluia care m-a accidentat? Faptul este consumat și nu am nici o pretenție. A venit la mine la spital să se disculpe, începuse lucrul la trei dimineața și adormise la volan. Putea să-mi omoare copilul, putea să mă omoare pe mine, dar sigur că Dumnezeu a avut alte planuri cu noi și am scăpat. Nu pot decât să-i mulțumesc Celui de Sus că suntem în viață, abia mi-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
mai vor de la mine, ce să-i mai fac amărâtului ăluia care m-a accidentat? Faptul este consumat și nu am nici o pretenție. A venit la mine la spital să se disculpe, începuse lucrul la trei dimineața și adormise la volan. Putea să-mi omoare copilul, putea să mă omoare pe mine, dar sigur că Dumnezeu a avut alte planuri cu noi și am scăpat. Nu pot decât să-i mulțumesc Celui de Sus că suntem în viață, abia mi-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
internațional «Dan Spătaru», unde a oferit un recital excepțional alături de orchestra Ionel Tudor, dovedind că nu și-a pierdut nimic din forma de altădată. Vine destul de des la București, unde «trage» la vărul ei Dan, care o însoțește pretutindeni la volanul automobilului său «vintage». Acum doi ani, Pompilia m-a sunat și m-a invitat s-o însoțesc într-o vizită la marea noastră compozitoare Camelia Dăscălescu, care-i fusese profesoară. Au fost ore fabuloase la această mare doamnă a cîntecului
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
scrumul cu degetul arătător de la mâna stângă. Lasă să i se vadă ceasul suflat în aur, dar și ghiulul, greu, având inscripționat, nu foarte reușit, un cap de leu. Salută pe cei care-l salută, ridicând un singur deget de pe volan. La fete le face cu ochiul... Din când în când scuipă pe stradă. Se ferește, totuși, să fie văzut. Îi sună telefonul. Îl scoate din buzunarul de la pantalon. L-a învățat un gorobete să-l folosească. Digetale!, cum spune el
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
APROAPE În casa mea cu ferestre albastre Și cu acoperișu-n două ape Se-mbujorează mușcate în glastre Și-ating cu mâna cerul, de aproape. Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
APROAPE În casa mea cu ferestre albastre Și cu acoperișu-n două ape Se-mbujorează mușcate în glastre Și-ating cu mâna cerul, de aproape. Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
bara din față zăpada din fața ei! In urma mea, rămânea o cărare lată și adâncă în zăpada groasă de mai bine de jumătate de metru: Montero, era ca un tăvălug mare alb, înghețat, venind parcă de pe o altă lume! La volan, concentrat la maximum, țineam direcția înainte și abia vedeam prin parbrizul pe care ștergătoarele înghețate, nu-l mai puteau curăța: Am condus în acest infern mai bine de o oră când brusc, ninsoarea s-a oprit și puteam vedea acum
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
am lăsat arma pe scaun să o protejez de apă și am coborât din mașină. Zăpada îmi trecea de genunchi iar roțile la mașină nu se mai vedeau! După ce am curățat ștergătoarele și eram gata să urc din nou la volan, am simțit că era timpul să-mi golesc și eu rezervorul personal, după atâtea ore de condus, atâta emoție și cafea băută! Am făcut câțiva pași prin zăpada moale, până la marginea șoselei, chiar lângă tufișuri, pregătindu-mă să-mi deschid
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
așa fără armă cum eram, nu mă lăsam terminat prea ușor, de animalul înfometat: Ne-am fi luptat cu siguranță și aveam în buzunar briceagul, pe care mi-l dăduse Gim la plecare! Ningea încet și m-am urcat la volan complet revenit din șoc: După câteva minute, am sunat-o pe Otilia și i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat: M-a ascultat cu sufletul la gură, fără să mă întrerupă și sigur, nu-i venea să creadă
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
Eram în legătură cu Otilia și la un moment dat, pe la ora zece, undeva în apropierea orașului Omaha, i-am spus că trebuie să mă opresc, să dorm undeva, pentru că simțeam asta tot mai puternic. Imi era teamă, să nu adorm la volan: știam că șoferii obosiți din cauza condusului în timpul nopții, adorm la volan în special dimineața, când răsare soarele! Mie, nu mi se întâmplase niciodată, așa ceva, dar am fost uneori foarte aproape de asemenea, situații! Acum, simțeam că sunt la capătul rezistenței mele
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
undeva în apropierea orașului Omaha, i-am spus că trebuie să mă opresc, să dorm undeva, pentru că simțeam asta tot mai puternic. Imi era teamă, să nu adorm la volan: știam că șoferii obosiți din cauza condusului în timpul nopții, adorm la volan în special dimineața, când răsare soarele! Mie, nu mi se întâmplase niciodată, așa ceva, dar am fost uneori foarte aproape de asemenea, situații! Acum, simțeam că sunt la capătul rezistenței mele fizice, după tot ce mi se întâmplase în cursul nopții: Otilia
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
de gânduri și de multe alte întrebări, încă fără răspuns. Ajuns la mașină, m-am întors spre bătrâna care mă urmărea cu privirea și i-am făcut cu mâna: Mi-a răspuns și ea la fel! Tulburat, am urcat la volan și am condus pe străzi până la prima parcare, unde m-am oprit, ca să-mi așez singur, în tăcere gândurile: Aveam multe de făcut, dar mai întâi trebuia să-l sun pe Marty managerul, ca să-mi rețină fostul meu apartament, apoi
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
Mulțumesc mult. Marty. - Nici o problemă John, întoarce-te! Condu cu mare grijă, Okay? - Okay Marty, mulțumesc! Am verificat apoi mașina, să văd dacă totul era în ordine cu roțile: Montero era ca de obicei, gata de drum! Am urcat la volan: Alți treimii cinci sute de kilometri mă așteptau pe drumul de întoarcere, spre California! Când am plecat din Chicago era același frig, zăpadă și o ceață densă de iarnă, prin care abia de se vedea puțin soarele. A trebuit să
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]