2,768 matches
-
să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de dragoste... Eliza... Trei perne sub cap și țigările pe măsuța de alături, ca să-ți rămână spiritul absolut liber de corp și de griji, și lectura catalogului, cu toată atenția, ca să nu treci cu vederea nici o carte - se poate imagina voluptate mai esențială? Dicționarul - pentru momentele când spiritul vrea să ia contact mai concret cu lumea realităților în sine. După un instrument de teslărie, o pasăre (uneori ai și figura alături; păsările din dicționare au întotdeauna mutra mirată și comică), apoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate cele douăsprezece semne ale cadranului. Apoi am rugat-o să-mi facă grația să primească în dar jucăria miraculoasă. După refuzuri din ce în ce mai atenuate: - Dar dacă are să-ți pară rău pe urmă? Să-mi pară rău... Ea nu știe ce voluptate este a dărui unei femei, a-i da, a o face, prin actul acesta simbolic, puțin a ta. Adinioarea, când rătăceam în dreptul casei ei ca să fiu mai aproape de dânsa, a închis geamurile și a dat storul în jos, ca să se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a accepta, dar și de a refuza serviciul unei femei m-au silit să mă împotrivesc, atingerea cu ea, prin ușoara smucitură a pălăriei, șocul fizic dintre noi m-a făcut să-i simt în mine ființa, să am voluptatea voinței ei impusă voinței mele. De altfel, de mult s-a schimbat raportul de forțe dintre noi. De când nu mai pot avea nici o îndoială că știe - și știe că eu știu că "știe" - mi-am pierdut toată libertatea de spirit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pes-te număr, mi-a refuzat-o și mi-a interzis să mă "tocmesc" (dar mai pe urmă, văzîndu-mă prea "nenorocit", mi-a acordat o țigară de favoare). Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte!) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate! Azi i-am dat o consultație medicală... Se lovise la un picior, și doamna M..., pentru care lumea e o posibilitate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
două țigări deodată, spre mirarea și indignarea Adelei: - Asta, fiindcă mi-ai promis că ai să fumezi mai puțin? Am primit cu cinism admonestarea. Nu-i puteam spune că mă despăgubesc de jertfa făcută ochilor ei frumoși, nici renunța la voluptatea nicotinei. Când am plecat, realitatea și-a luat revanșa cu zgomotele trăsurii hârbuite și cu iureșul universal al priveliștii. La crâșma din Oșlobeni n-am găsit decât una din cele două evreice tinere. Dar mai gravă decât lipsa unei jumătăți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu părul galben, cu o ușoară asimetrie a gurii când zâmbește poate da fericirea. Fiorul pe care mi-l dă cuvântul "Adela". (Cînd am găsit într-un catalog numele ei, m-am oprit ca în fața unui eveniment rar.) Senzația de voluptate, provocată de cuvântul "Ea", când o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru că, fiind contradictoriul lui "El", și atât de femeiesc prin fizionomia lui, dimorfismul gramatical proclamă cu putere dimorfismul sexual, concentrează întreaga conștiință asupra femeii, până la halucinație. Persistența imaginii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, "unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă, așadar mai dorită; ca tot atâtea văluri pe care să le arunce de pe ea pentru tine, ori să i le sfâșii tu, cu voluptatea sadică de a o dezbrăca de "civilizație". Dacă aceea care a fost Ana de Austria 1 n-ar fi fost drapată în inaccesibilitatea ei de regină, Georges Villiers de Buckingham 2 n-ar fi decretat blocusul Angliei, numai pentru siguranța
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
propria-i creație, dominat de aceasta. Deznodământul era previzibil și din mai vechea teorie a "supunerii față de realitate" și fusese anticipat pe parcursul romanului prin acel recunoscut apetit de sclavie: "m-a făcut să-i simt în mine ființa, să am voluptatea voinței ei impusă voinței mele. ă...î. Mi s-a impus și m-a supus în toate felurile."; și în alt loc: "Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în mine ființa, să am voluptatea voinței ei impusă voinței mele. ă...î. Mi s-a impus și m-a supus în toate felurile."; și în alt loc: "Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate!" În urma acestui act "posesiv", Emil Codrescu rămâne strivit sub apăsarea propriei "realizări" erotice. Imaginea dispare ("I-am chemat imaginea, dar imaginea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse energic în pumni la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus." (p. 49, s. n.). Voluptățile sale sunt de ordin intelectual, fără să fie însă grave, ca în vacanță: lecturi din ziar, cataloage de cărți, un dicționar, Viețile și doctrinele filozofilor, celebra carte a lui Diogenes Laertios, exact numită de naratorul personaj un "repertoriu de cancanuri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu. Totul este predestinat. Așa că întîmplarea din roman nu trădează vreun gust artistic îndoielnic. În iubire se poartă rezervat și delicat, cu o rafinată voluptate, interesat de experiențe psihologice. Dragostea pare să aibă și un aer experimental, de joc superior. Doar târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până atunci, pasiunea sa se consumă cerebral, ca un pretext al simțirii și hermeneuticii. Intelectualul are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plăcerea te rog primește din partea mea, această mică atenție...!” Luată prin surprindere Atena, scoase o exclamație de admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se ridică dela masă, Îmbrățișindu-l. Își introduse capul ei de păpușe În mijlocul buchetului, savurându-i cu voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc, ai onorat această onomastică zi, depășind toate așteptările...!” Tony Pavone era evident emoționat. Încerca să-și aleaga cuvintele dar, abea reușea să rostească unele sugrumat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amoralismului (toți suntem o apă și-un pământ) ca justificare a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea cu care concepeau dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care ne deșteptam, în lumea în care dacă am fi dat curs instinctului de conservare, trebuia să ne prostim ca să îi putem prosti pe cei mai tineri ca noi, au intervenit alții oameni care ne-au făcut să amușinăm cu voluptate înspre filosofie. Grünbergii, ea și el (Cornelia și Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de ochii ei verzi-strălucitori și foarte expresivi, incapabili să ascundă ceva. 27 septembrie Surprise, surprise! Ieri pe la 11 p.m., cum zic ei, au venit Adina cu Dragoș. Pe la 1 după miezul nopții continuam să fim la magazine, unde Dragoș descoperea voluptatea marilor sale de toamnă. Dragoș, „ratonul” nu intră niciodată în panică, mai ales în America. El are o teorie simplă și liniștitoare: dacă eu am o problemă, atunci de bună seamă că au avut-o și alți o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mămică. Doar Cristina mai calcă pe aici cam o dată sau de două ori pe săptămână, o jumătate de ceas, când mă aduce acasă miercurea sau lunea. Când vine Cristina, fumează 3-5 țigări scurt și miroase și mai plăcut. Doamne, multă voluptate se asociază în mintea mea cu țigările! Cred că aș putea să scriu o epopee întreagă despre toate gesturile de viață însoțite de țigări. Și mă văd în pericol să o iau de la capăt. Atunci încep să pun cealaltă placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
teorii politice feministe vestice, slavă Domnului, și nici nu e rău deloc. Da’ acu-i acum cu partea deșertică pe comunism și est. Ieri am stat numai în casă, am lucrat intens, am gătit și, mai pe seară, am trăit voluptatea perversă și contemplativă a butonării pe mai multe canale, cam peste 50 (din greșeală, că eu am cerut basics). Trec peste faptul că mi se par cam plicticoase în masă. Asta nu e rău, înseamnă doar că va fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zecile de insecte ce se înmulțesc. Apa va deveni mâloasă și lină. Ușile se vor umfla și va fi imposibil să fie închise odată ce au fost deschise sau deschise odată ce au fost închise. Sporii și mucegaiul se vor întide cu voluptate, iar armatele de ciuperci se vor strânge în dulapul de sub chiuvetă. Încercând să o facă și pe Kulfi părtașă la bucuria lor, vecinii o asigurară că fiul ei era predestinat măririi și că lumea cea mare, de dincolo de Shahkot, aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
obișnuit, dorința nu joacă nici un rol. E vorba doar de forță, de autoimpunere, de violență - de regulă, fraierii ăștia nu sunt în stare să ducă la bun sfârșit ce au început. Dar în cazul unui viol comis în timpul unei întâlniri, voluptatea joacă rolul principal. Făcu o pauză, dar reîncepu brusc: oricum, lui Day Lightbowne i-a făcut-o psihiatrul ei ferfeniță, așa că a ieșit de pe scenă. Eu zic să rămânem la Caduta, moșule. E perfectă pentru noi. Ia gândește-te. Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
finalul cinei, am avut impresia că are de gând să se urce pe scaun și să-mi facă semne. —James își face un bine, observă Simon Grenville - nu-i puteam spune „Minorul“, suna prea stupid - în timp ce respectivul se înfigea cu voluptate într-o farfurie plină ochi cu măruntaie maronii și suculente. Nu e revoltător? spuse Suki veselă. Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam și mă uitam năuc la lumina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
arate colții. Unele sângerări suspecte, precum azi-dimineață, dar care nu mă impresionează, care nu mă alarmează și pe care le las, și pe ele, la voia lor și a întâmplării. Mă arunc orbește, știu, în Moarte. O fac cu o voluptate a nepăsării. Îi spun Nelei că mi s-a recomandat, în urmă cu douăzeci de ani, să scot sânge din mine. Că n-am vrut să o fac din teamă și pentru că știam că, oricum, globulele roșii se refac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi scriu memoriile, ordonând aceste șiruri. Observ cum doar se naște textul scris de demult din astfel de coborâri pe Bulevard fără vreo țintă. Nu vorbesc locurile, cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul imaginilor din oglinzi, înecându-se una în alta, răsfrângându-se una din alta, risipindu-se și adunându-se în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]