3,145 matches
-
ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții erau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut”, mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numit club pentru domni, se află la doar cîteva străzi distanță de hotel, așa că Wakefield decide să o ia pe jos pînă acolo, cu capul gol prin ploaie, să vadă cum mai merge greva stripteuzelor. O tipă pătrățoasă cu codițe vopsite În negru și tatuaje pe pectorali păzește ușa. — Delegat sau protestatar? — Cap sau pajură? răspunde Wakefield, apoi se vede pe sine prin ochii femeii. Un tip arogant, Între două vîrste, cu față lungă, ochi triști, bine ras, fără tatuaje. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu bani! Și-am muncit timp de doi ani de zile, furat, în șantier de sărbători spălatul parbrizelor... de la un furat de Paști. Exact de Înălțare. Am furat un butoi de 220 cu d-aia de spălat, soluție d-asta, vopsea d-asta. Îl dai ca varul pe pereți... așa... Am uitat cum se numește. Și furam tot ce trebuia. Ăștia mă forța mai mult să fur. Pentru că la început, când m-am luat cu ei, mai mă înnodam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
camera copilului și hăinuțe, dar neîndrăznind să cumpăr nimic, superstițioasa de mine, și așteptînd să cumpăr primul costumaș pentru bebeluș pînă după ce mă Întorc de la maternitate. Dar, după ce am făcut cam tot ce se putea, cînd toți pereții au fost vopsiți și toată mobila a fost rearanjată, iar eu Încă mai am energie de risipit, Dan sugerează o petrecere de casă nouă. Recunoaștem amîndoi că e cam tîrziu pentru asta, dar cumpărarea apartamentului a durat mai mult decît anticipaserăm, căci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că, fiind de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos sau în picioare era la fel de înalt. Poate că de-asta longobarzii îi ziceau arga lagi, „coapsă nedemnă“. Era îmbrăcat în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de lucruri de pus la punct. — O, da, răspund, spuse. Băiatul Îi puse telefonul lângă urechea umedă - astfel Încât ea nici măcar nu trebuia să se miște. La picioarele ei, manichiurista, care-i ținea mâna abandonată În poală, continuă impasibilă să-i vopsească unghiile. Cu atenția unui artist aplecat asupra unei miniaturi, aplica vopseaua În ovalul unghiei - o umbră de sidef foarte șic, transparentă, aproape invizibilă. — Agenția imobiliară Gabetti, spuse o voce necunoscută. Ne-ați sunat cu puțin timp În urmă În legătură cu apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aspre Îi ajungeau până pe gulerul cămășii. Câteva fire de păr rare, patetice. — Nu, răspunse Zero, e părul meu. Părul: singurul lucru pe care-l moștenise de la tatăl său, singurul simbol al Înrudirii lor de sânge. Creț, aspru, sârmos. Și-l vopsise violet pentru că nu voia să-l aibă ca tatăl său. — Dumneavoastră credeți că un judecător sau curtea juraților ar putea lua În seamă un reprezentant al legii cu părul violet? insistă Ferrante, pe punctul de a-și pierde răbdarea. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dispărând În adâncitura sânilor. Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
goale ridicate În aer și râdeau - căci fetele, chiar și cele drăguțe, au tălpile urâte. Picioarele Valentinei sunt incredibil de lungi - cu degete scheletice - căci va fi foarte Înaltă: a trecut deja de un metru șaptezeci și trei. Apoi Își vopseau unghiile cu ojă albastră. Alteori stăteau cocoțate pe gărduleț, În fața institutului Miriei, care studia la Turistm, pe strada Panisperna, sau coborau pe Corso și mergeau să asculte noile apariții de la mesageriile muzicale. Petreceau ore Întregi În megastore cu căștile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de somn de prințesă adormită, exact ca la desenele animate, și se transforma Într-un soi de zână: Începea să iasă cu cineva. Petrecea ore Întregi În baie decolorându-și părul cu loțiuni vegetale pe care le cumpăra de la plafar, vopsindu-și unghiile, depilându-se cu ceară hidrosolubilă pe care și-o lipea peste tot, și probându-și toate hainele din valiză. Când, În cele din urmă, ieșea, el și Valentina pândeau de la fereastră să-l vadă pe bărbatul care meritase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asculta urările de succes ale acesteia. Eu mă simt atât de singură, Îi spuse Emma. Când o revăzu, singurul lucru pe care i-l spuse fu: Te-ai făcut blondă! Emma nici nu-și mai amintea când Începuse să-și vopsească părul. Nu-ți place? Îl Întrebă Îngrijorată și hotărâtă brusc să devină din nou brunetă. Ce contează? răspunse Antonio, ție trebuie să-ți placă. Ce mult s-a schimbat, Își spuse ea Înduioșată. În toamna aceea se frecventaseră pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iarbă mare și l-a ondulat pe frunte, ținându-l o noapte întreagă răsucit pe cârpe. Ș-a pus pe la tâmple și pe la subraț o picătură de miere amestecată cu ierburi descântate, și-a frecat buzele cu hrean, le-a vopsit, începând o cutiuță nouă de cremă amestecată cu Phytolacca Decandra. În zorii zilele de 22 aprilie, arăta ca o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru, cu fața albă și buzele foarte roșii. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în restaurante și pe la cafenele, unde schimba bijuterii, bani, marfă fină, de furat. Seara mergeau pe la petreceri, la prieteni de-ai lui, ori într-o garsonieră de la Piața Alba-Iulia, unde s-au și iubit prima oară. Era o încăpere mică, vopsită în alb, pe care Cristi și-o cumpărase pe numele lui, cu banii aduși de prin străinătate. Nu le spusese nici fraților lui, știau doar el, maică-sa și Giulia. În garsoniera asta albă era un pat mare, ce ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plină febră a cititului, de parcă n-ar fi fost cu o catastrofă pe capul ei. Cam atunci s-a întâlnit cu Eliza, pe care n-o mai văzuse de un an. Era și ea schimbată, ca și fratele ei, își vopsise părul roșcat și era îmbrăcată ca o paparudă, cu fustă de mușama roșie, scurtă și parcă violentată de șoldurile mari, încât arăta mai degrabă ca un gogoșar decât ca o fustă. Întâlnirea cu ea, chiar și în halul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care Zogru a cunoscut-o bine. O chema Zamfira și era o femeie care privea lumea de jos în sus, dar nu cu umilință, ci analitic și tăcut. Ea a reparat casa, care se crăpase la un cutremur, și-a vopsit-o în galben. În urma ei, a rămas un băiat în casă. Era un ins plăpând și îndatoritor cu toată lumea. El a mai cumpărat teren și a mărit curtea în așa fel încât avea acum intrare prin două străzi. A continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce-a murit, copiii lui au vândut casa unui urmaș al lui Iscru. Acesta era Dinicu Stănescu, proprietarul unei manufacturi de hârtie, din Fundeni. El a reconstruit casa și a înălțat-o cu un etaj, boltindu-i și cerdacul. A vopsit-o în alb și a făcut o grădină de leandri, cu alei pietruite și felinare. În 1830 a murit, iar în urma lui a rămas doar o fetiță de zece ani. Fabrica a dat faliment, iar tutorii fetiței au vândut casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pătrunzătoare și aspre care anunță nașterile, morțile și evenimentele care compun viața femeii mature. La apusul soarelui, în prima zi cu lună nouă, când toate femeile au început să sângereze, au pictat cu henna unghiile și tălpile Rahelei. I-au vopsit pleoapele cu galben și i-au adus toate brățările, pietrele prețioase, bijuteriile pe care le-au găsit, i-au împodobit gleznele, degetele și încheieturile mâinilor. I-au pus pe cap vălul cu broderia cea mai fină și au condus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în lumina apusului. Spre vest, stânci roșietice încadrau o vale verde, presărată cu temple pictate în culori strălucitoare, de care erau agățate flamuri verzi și aurii. Pe malul de răsărit erau case mari, dar și temple și clădiri mai mici vopsite cu alb, toate strălucind în ape rozalii și aurii în lumina soarelui care se retrăgea în spatele falezei de la apus. Am văzut corturi albe puse pe acoperișuri și m-am întrebat dacă nu cumva exista o rasă separată de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întins la loc, dar n-am mai putut închide ochii în acea noapte. În curând, prin ferestrele care ajungeau aproape până la tavan, a început să se strecoare lumină. Când razele răsăritului au umplut camera, am început să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă o grămadă de pânzeturi împăturite, despre care mai târziu am aflat că erau prosoape de baie. Fiecare suprafață era vopsită sau pictată în culori strălucitoare. Nu-mi găseam locul lângă toate aceste lucruri minunate, și totuși aceasta era singura mea casă. În acele prime săptămâini n-am prea fost conștientă de copilul pe care îl purtam. Corpul meu nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care mi-era drumul. În timp ce mergeam, trăgeam cu ochiul prin ușile caselor și zâmbeam la copiii în pielea goală care se jucau în țărână. Am început să observ diferențe între o casă și alta; flori plantate ici și colo, praguri vopsite în roșu sau verde, bănci puse lângă porți. M-am simțit ca o fetiță din nou, cu ochii deschiși către scene noi, fără nici o treabă de făcut. Lângă fântână, am ajuns din urmă o femeie însărcinată care mergea clătindindu-se în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai că asta nu era la fel de puternică, mi-am și dat seama ce era, două camioane se apropiau foarte repede de terenul de sport, de departe se vedea că sunt vopsite în verde și au prelate de camuflaj, noi stăteam și ne uitam cum se apropie și frânează, oprindu-se chiar în fața noastră a coborât, un soldat a venit la noi și ne-a întrebat ce căutăm acolo, Janika s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
două excavatoare s-au oprit în mijlocul terenului, huruiau din greu, aerul s-a umplut de un fum albăstrui, puturos, șoferii au oprit motoarele simultan, s-a făcut o liniște deplină, am tăcut și noi, ne-am adunat în jurul excavatoarelor, erau vopsite în galben, iar pe alocuri ieșea la iveală rugina, numai dinții cupelor luceau vag. Atunci unul dintre șoferi a coborât, a stat o clipă locului, s-a uitat la Prodan cel Mare, fugalamine, i-a zis. Prodan s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]