1,940 matches
-
propriu-zis și biserica „Sfântul Gheorghe”, și un fost han de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu transformări în secolul al XX-lea. Se mai află tot la Ciorogârla o mănăstire numită "Ciorogârla-Samurcășești", deoarece a fost înălțată, în anul 1808, de vornicul Constantin Samurcaș și soția acestuia, Zoe, pe moșia ce o avea pe aceste locuri; ea cuprinde biserica cu hramurile „Sfânta Treime”, „Cuvioasa Paraschiva” și „Adormirea Maicii Domnului”. În satul Dârvari se află și biserica „Adormirea Maicii Domnului”, datând din a
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]
-
trimiseseră în Transilvania pe un aventurier italian, Aloisio Gritti, să facă ordine. Voievodul transilvănean Ștefan Mailat și nobilii țării l-au silit să se închidă în Mediaș. Petru Rareș, primind poruncă de la sultan să-l elibereze, l-a trimis pe vornicul Huru. Acesta, în loc să-l ajute, l-a ispitit pe Gritti să iasă din cetate și l-a dat pe mâna dușmanilor. Aceștia l-au ucis pe loc, iar fiilor săi, duși în Moldova, Rareș le-a pregătit aceeași soartă. Turcii
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
rânduri, cete de nomazi, sosiți din stepă, mărturie materială a acestui fapt servind cele 18 movile funerare.” În 1610, răzeșii din valea Răutului, rând pe rând își vând moșiile lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție și pe timpul domnitorilor Ștefan Tomșa și Radu Mihnea. La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar Graziani originar din Bihać (Bosnia). Costea Bucioc este unul
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Mihnea. La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar Graziani originar din Bihać (Bosnia). Costea Bucioc este unul dintre cei mai influenți boieri. Iată ce ne scrie Miron Costin despre acesta: „"era mai capu atunce Bucioc, vornicul mare de Țara de Jios"”. Prima măsură a noului domn a fost înăbușirea în sânge a unei revolte a țăranilor orheieni. Fiind pus la tron cu scopul de a stăvili acțiunile regatului Poloniei de a își întinde hotarele dincolo de Nistru
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
războiului, dar este prins de tătari și tras în țeapă de către comandantul oștirii turcești Schinder pașa în septembrie 1620. După prima versiune, comuna Vărvăreuca a fost atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieți, posesia marelui vornic Bucioc ne spune Vladimir Nicu. Însă, după o altă versiune, comuna este întemeiată în 1819. Fiind situată pe malul drept al Răutului, Vărvăreuca s-a pomenit în ținutul Iași cu centrul la Bălți. Atestat în 1859 și având deja 85
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
de fiecare, plus câte patru asesori sau comisari, aleși de nobilime și confirmați de namestnicul țarului în regiunea Basarabia. S-au păstrat și ocoalele, cu câte un ocolaș în frunte, iar în satele funcțiile administrative și polițienești erau executate de vornici." La scurt timp după moartea lui Alexandru I, urmașul său, țarul Nicolai I (1825-1855), introduce un sistem de restricții politice și naționale. În 1828, așezământul a fost abrogat. La propunerea prințului Voronțov, conducerea Basarabiei trece în mâna guvernatorului. În fruntea
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
în stânga intrării) și familia regelui Carol I (în dreapta intrării). În fresca din stânga intrării sunt pictați Ștefan cel Mare, Doamna Maria Voichița, Doamna Evdochia de Kiev (numele său este ortografiat greșit ca Eudoxie Doamna) , Bogdan al III-lea, Doamna Anastasia și vornicul Ioan Tăutu. În fresca din dreapta intrării sunt pictați regele Carol I, regina Elisabeta, principesa Maria, principele moștenitor Ferdinand (viitorul rege Ferdinand I), principesa Maria (viitoarea regină Maria), principesa Elisabeta și principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea). Copiii regali
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
și anume logofătul Stroici, Nicoară Prăjescu, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea erau împotriva lui, știind că noul domn lua locul lui Mihail Movila în lupta dintre poloni și otomani. Partida filopolonă și antiotomană din Moldova, în frunte cu paharnicul Bucuioc și vornicul Nistor Ureche, s-au refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn. În vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ștefan Potocki și Constantin Movila intra în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba să foștii căpitani ai
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
Transilvaniei, cât și faptul că Miron Barnovschi era văzut cu suspiciune de către turci, datorită apropierii sale de Polonia. La începutul anului 1633, tronul Moldovei era ocupat de Alexandru Ilias, care a fost înlăturat de o revoltă boiereasca, declanșată de marele vornic Vasile Lupu, nu fără amestecul lui Miron Barnovschi, în care principalul sfătuitor al domnului,Alexandru Ilias, Constantin Baptiste Vevelli a fost ucis de mulțime. Boierii l-au rechemat pe Miron Barnovschi, pe care l-au reales că domn; pentru a
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte, și-a dezvoltat talentul de vorbitor și scriitor și a deprins limbile slavonă, latină și greacă. Pe locul schitului, vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de "Varlaam". Fiind bun
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
1654, după moartea marelui voievod, într-un act emis de Constantin Șerban se spune că „[...]Matei voievod, după ce a zidit domnia sa mănăstire acolo la Brebu, el a fost hotărnicit toată moșia Brebului cu 12 boieri și cu jupanul Preda mare vornic și a propit moșia megieșilor, de a pus pe toți megieșii în mijlocul pădurii și le-a aprins casele ca să nu se mai întoarcă[...]” ("apud" Ștefan Andreescu, „”, în "Glasul Bisericii", nr. 1-2, 1968). De asemenea, prin acest act se dă înapoi
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
nordul Republicii Moldova, și centru administrativ al raionului omonim. Se află situat pe traseul internațional Odesa-Chișinău-Brest . Orașul apare pentru prima dată, cu numele de "Viadinți", în gramota domnului Moldovei Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, conform cărei el a repartizat vornicului Cupcici pământuri pentru așezarea satelor. Dezvoltarea intensă a economiei a contribuit la creșterea numărului populației. Dacă la începutul sec. XIX numărul gospodăriilor era de 87, apoi la începutul sec. XX - 670 și 3450 de locuitori. Majoritatea populației era de origine
Edineț () [Corola-website/Science/297799_a_299128]
-
provocată cu ocazia turnirelor organizate în Andenne. Un anume Engoran, țăran din satul Jallez (Gosnes, Condroz), a adus la târg o vacă furată de la Rigaud de Ciney. Acesta, recunoscându-și vita, s-a plâns celui care îndeplinea funcția de "bailli" (vornic) în Condroz, Jean de Halloy. Cum Andanne era în afara jurisdicției condruzene, țăranului hoț i s-a propus să ducă vaca înapoi pentru a evita nașterea unui conflict; în caz contrar urma să fie arestat în momentul în care depășea granița
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
unui conflict; în caz contrar urma să fie arestat în momentul în care depășea granița către Condroz, pe drumul spre casă. Engoran a făcut așa cum a fost sfătuit, însă la intrarea în Condroz a fost prins pe câmp de oamenii vornicului și spânzurat într-un pom. Jean de Gosnes, senior de care aparținea Engoran, l-a atacat pe de Halloy pentru a răzbuna moartea țăranului, dar și pentru că dorea să acapareze funcția de vornic peste Condroz. Prin urmare, a devastat câteva
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
a fost prins pe câmp de oamenii vornicului și spânzurat într-un pom. Jean de Gosnes, senior de care aparținea Engoran, l-a atacat pe de Halloy pentru a răzbuna moartea țăranului, dar și pentru că dorea să acapareze funcția de vornic peste Condroz. Prin urmare, a devastat câteva sate din Ciney. De Halloy a ripostat prompt, incendiind satul Jallez. De Gosnes i-a adus de partea sa pe seniorii din Beaufort și din Fallais, ambii frați ai săi; în schimb, de
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
(n. 23 aprilie 1872, București - d. 1 aprilie 1952, București) a fost un istoric de artă român, membru corespondent (1938) al Academiei Române. Provine dintr-o veche familie de mici boieri, mai precis este un descendent al vornicului Constantin Samurcaș, care a ctitorit Mănăstirea Samurcășești, prin mama sa Elena, care s-a căsătorit cu Toma Tzigara, de origine albaneză. Urmează studiile liceale la București. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichități, condus de Grigore Tocilescu
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
Inițial, prima colecție de Istorie naturală a fost expusă în cadrul ""Museului Național din Bucuresci"" înființat în 1834, în sălile Colegiului Sf. Sava, prin porunca nr. 142 a voievodului Țării Românești în anii 1834-1842 : Alexandru Ghica, din inițiativa fratelui domnitorului, ""marele vornic al trebilor dinlauntru"" (ministru de interne), banul Mihalache Ghica. Acesta a dăruit Muzeului (printre altele) o colecție de 150 de minerale, 213 cochilii de moluște, numeroase fosile și felurite animale naturalizate. Trei ani mai târziu, un croat supus al imperiului
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
ele. Apoi au fugit prin păduri pentru a se adăposti. Mănăstirea a fost prădată de tătari, ea rămânând în ruină timp de aproape 40 ani. După mai bine de o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc, soția sa, Candachia și fiica lor, Tudosca (prima soție a lui Vasile Lupu), a pus la dispoziție averea sa pentru refacerea complexului mănăstiresc, adăugând vechii biserici (după cum stă scris în inscripția pusă de el
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
cu caractere slavone, având următorul cuprins: ""Cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început acest pridvor și cu stăruință s-a zidit în numele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, cu zidirea și cu ordinul dumnealui Costea Băcioc, mare vornic al Țării de Jos și cu principesa Candachia și s-a început a se zidi în zilele bine credinciosului domnitor Io Constantin Moghilă voievod la anul 1611 iunie 7 zile și cu voia lui Dumnezeu s-a săvârșit în zilele
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
din moaștele Sfântului Nicolae, o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de Biserica Ortodoxă Greacă. Biserica a fost ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș și extinsă în perioada 1611-1617 de către vornicul Costea Băcioc. Este de remarcat decorația picturală a bisericii, datorită fidelității cu care pictorul din 1827 a reușit să reînnoiască pe alocuri modelele originare. S-au păstrat astfel în absida altatului scene din viața "Sfintei Fecioare Maria "și "Împărtășirea Apostolilor
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
obținerea tronului Moldovei de către fratele voievodului Petru Șchiopul în 1574. Pentru a marca momentul, la Săpățeni (localitate în apropiere de Focșani) se organizează o impresionantă petrecere la care au luat parte cei doi voievozi cu boierii lor. Profitând de moment, vornicul Dumbrava, în fruntea unei armate de boieri moldoveni însărcinați să își prezinte omagiile, se alătură domnitorului Moldovei proaspăt mazilit, Ioan Vodă cel Viteaz și ia cu asalt zona. În lipsa unei armate consistente, Alexandru al II-lea și fratele său sunt
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
supraviețuire își află moartea eroica Albu din Golești, rudă domnului, a cărui piatră tombala de la Mănăstirea Vieroș relatează pe larg evenimentul. Voievodul muntean este obligat să se retragă la Târgul de Floci unde organizează contra-ofensiva; o armată condusă de Dragomir vornicul, Mitrea comisul, Bratu paharnicul și Ioan pârcălabul înfrânge cetele moldovene ale lui Ioan Vodă cel Cumplit și cuceresc Bucureștiul. Pretendentul adus pe tron este prins și executat, capul lui fiind țintuit pe poarta palatului domnesc. Scenă, nu tocmai plăcută, este
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
Udriște marele vistier din Mărgineni și vărului lor primar Vintilă comisul satele Viișoara și Tiha (probabil Tiia, sat astăzi dispărut, situat în apropierea localității Saelele) din Teleorman, „[...]pentru că le-au fost vechi și drepte ocine, dedine, de la bunicul lor Badea vornic, ci au fost pierdute de Bădica ce s-a ridicat domn” . Conform a ceea ce rezultă din acest act se poate trage concluzia că „Bădica ce s-a ridicat domn” era rudă apropiată cu Familia Craioveștilor, prin Badea vornic (poate chiar
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
lor Badea vornic, ci au fost pierdute de Bădica ce s-a ridicat domn” . Conform a ceea ce rezultă din acest act se poate trage concluzia că „Bădica ce s-a ridicat domn” era rudă apropiată cu Familia Craioveștilor, prin Badea vornic (poate chiar fiu al acestuia, sau chiar el însuși), bunicul dinspre mamă a celor trei boieri din Mărgineni pomeniți, dar și moștenitor, sau împroprietărit de Neagoe Basarab cu satul Viișoara, proprietate personală a domnitorului, care figurează printre daniile acestuia către
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]