3,544 matches
-
academică dominantă în epocă, care asimila pur și simplu tablourile simboliste unei "mâzgălituri" de copil (Jacques Lethève, Impressionistes et symbolistes devant la presse, Colin, Paris, 1959). Prestigiul creatorului Statutul artistului este tot o chestiune de imagine, cum precizează definiția lui Weber: prestigiul și considerația socială merg mână în mână cu statutul socioeconomic. Elementele simbolice și identitățile materiale sunt conectate între ele. Nu există nici o identitate profesională care să nu caute să se traducă în simboluri expresive; la fel, nici un simbol recunoscut
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
exprimarea singularității și realizarea de sine. El asociază această reprezentare celei a intelectualului: producător de sens, creator de simboluri, acesta este figura unei vieți libere sub domnia imaginarului; el creează, fără să fie alienat sau înlănțuit de fetișismul mărfii. Și Weber vede în intelectual un producător de sens, "cel care vrea să dea sens lumii". Identificarea și reprezentarea artiștilor în Profesiile și categoriile socioprofesionale Deosebit de relevant este să urmărim locul și poziția afectate simbolic artiștilor în munca de categorizare statistică: de la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe supunerea extraordinară față de valoarea exemplară a artistului creator se difuzează, prin capilaritate, în toate straturile profesiilor culturale. Prin comparație cu celelalte profesii și celelalte sfere sociale, această charismă le conferă specificitatea. Aici, inspirându-ne din sociologia religiilor a lui Weber, vrem să nuanțăm această afirmație arătând că, printr-o mișcare de jos în sus, charisma creatorului este, la rândul ei, atinsă de "rutinizarea" celorlalte profesii culturale, din momentul în care se pune problema transmiterii sale, cât este vorba de instituționalizarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
această afirmație arătând că, printr-o mișcare de jos în sus, charisma creatorului este, la rândul ei, atinsă de "rutinizarea" celorlalte profesii culturale, din momentul în care se pune problema transmiterii sale, cât este vorba de instituționalizarea și permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sa; el își trage legitimitatea din propriul fond, independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție care "banalizează" domeniul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție care "banalizează" domeniul religios introducând în el logica economică și raționalitatea birocratică: "Rutinizarea este eliminarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
introducând în el logica economică și raționalitatea birocratică: "Rutinizarea este eliminarea caracterului străin de economie pe care-l prezintă charisma; este adaptarea ei la formele fiscale (financiare) ale acoperirii nevoilor și la condițiile unei economii de impozite și taxe". Max Weber, 1995, p. 333. Trei figuri ideal-tipice se desprind din studiul lui: • magicianul: funcția lui este de a stabili legătura cu sacrul și de a manipula credințele ca să le facă eficace printr-un ansamblu de semne "misterioase"; • profetul (pro-fari): el se
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
însoțește; păzește ortodoxia dogmei și mediază cu sacrul. Reprezentant al lui Dumnezeu, el este în slujba organizației bisericii sale, pe care o adună în jurul evlavioșilor și credincioșilor săi. Rutinizare, cotidianizare, naturalizare Jean-Pierre Grossein, noul traducător în franceză al operei lui Weber, ridică o problemă terminologică în jurul cuvântului "rutinizare" a charismei, provenit din vechea traducere a volumului Economie și societate (de Dampierre, Freund et alii, 1971). El îi preferă termenul "cotidianizare", din dublul motiv că noțiunea de "rutină" are defectul de a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
provenit din vechea traducere a volumului Economie și societate (de Dampierre, Freund et alii, 1971). El îi preferă termenul "cotidianizare", din dublul motiv că noțiunea de "rutină" are defectul de a adăuga o tonalitate peiorativă, complet străină de spiritul lui Weber, pentru care ea ar trebui să exprime doar procesul de banalizare a excepționalului. Deși ținem cont de această remarcă privitoare la spirit, vom admite că nu pot fi schimbate, în cadrul a una sau două cărți, uzanțele stabilite de generații (Weber
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Weber, pentru care ea ar trebui să exprime doar procesul de banalizare a excepționalului. Deși ținem cont de această remarcă privitoare la spirit, vom admite că nu pot fi schimbate, în cadrul a una sau două cărți, uzanțele stabilite de generații (Weber, 1996). Pierre Bourdieu arată că eficacitatea acestui proces este de a "naturaliza" dimensiunile cele mai excepționale ale "socialului", înscriindu-le în cotidian și încorporându-le (sub formă de habitus, de hexis corporal sau de etos de clasă). • Rutinizare și raționalizare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de "rituri religioase și liturgice" către "riturile profane", care le banalizează și le rutinizează în afara oricărei liturgici sacre (Goffman, 1974, și Rivière, 1995), charisma unui singur om a migrat dinspre puterea religioasă, militară și politică spre toate celelalte domenii simbolice. Weber notează că rutinizarea echivalează cu raționalizarea sau că aceasta din urmă este forma generală prin care rutinizarea cuprinde religiosul, economicul, artisticul, politicul: funcțiile de excepție, figurile exemplare, idealurile legendare sfârșesc prin a se disipa în banalitatea competențelor, sta-tuturilor și rolurilor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cel al integrării. Căile rutinizării Producția industrială de bunuri culturale presupune specializarea, care marchează superioritatea organizării (profesionale și birocratice) asupra charismei. De unde întrebarea: ce căi urmează rutinizarea în domeniul profesiilor culturale specializate? Și în această privință trebuie să trimitem la Weber (1995, vol. I, pp. 332 și urm. și Weber, 1959, a doua conferință despre politică). În esență, dominația charismatică ajunge să-și schimbe caracterul. Fie se tradiționalizează, fie se raționalizează (sau se legalizează). Motivele acestei evoluții țin de interese identificate
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
culturale presupune specializarea, care marchează superioritatea organizării (profesionale și birocratice) asupra charismei. De unde întrebarea: ce căi urmează rutinizarea în domeniul profesiilor culturale specializate? Și în această privință trebuie să trimitem la Weber (1995, vol. I, pp. 332 și urm. și Weber, 1959, a doua conferință despre politică). În esență, dominația charismatică ajunge să-și schimbe caracterul. Fie se tradiționalizează, fie se raționalizează (sau se legalizează). Motivele acestei evoluții țin de interese identificate clar: interesul ideal sau material al direcției administrative de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Asociația Internațională a Criticilor de Artă), care reunește din 1948 criticii profesioniști din toate domeniile culturale, având ca misiune să le apere interesele. Raționalizarea economică Putere anti-economică (prin ignorare, indiferență sau ostilitate), charisma nu trăiește decât din "câștiguri ocazionale instabile" (Weber, 1995). Încălcarea legilor de schimb, ignorarea conflictelor de interese și indiferența față de condițiile de existență a pieței structurează perfect reprezentarea pe care artistul și-o face despre sine și pe care și-o fac ceilalți despre el, după modelul conducătorului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se lustruiesc pe ei) și un lobbying presant al patronatului; introducerea unei asigurări sociale pentru artiști, din 1964; derogările fiscale multiple (pe taxele de ocupare a atelierelor, un TVA diminuat), care sunt semne incontestabile ale rutinizării, cum sublinia, foarte corect, Weber; dezvoltarea unui corp de funcționari în cultură (inspectori de creație, consilieri pentru arte plastice, muzică, dans și teatru, delegați generali), care a apărut în anii 1980 (Moulin, 1992). Artiștii sunt asigurați sociali ca toți ceilalți... Casa Artiștilor (pe strada Berryer
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociale, dar și prin accesul generalizat al tuturor la cultură și în special prin accesul lumii muncitorești la diversitatea aptitudinilor și practicilor amatoare (René Kaes, Janine Larrue, Paul-Henri Chombart de Lauwe, Joffre Dumazedier, Richard Hoggart, Michel Verret, Olivier Schwartz, Florence Weber au studiat bogăția loisir-urilor populare, inventivitatea formelor acestora). Sunt legitimate practicile de masă (televiziune, preț unic al cărții, CD netaxate), sunt susținute artele străzii, sunt valorizate artele populare (ecomuzee). Această politică depășește chiar și cadrul național și constituie o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
definim caracterul "politic" al unei grupări doar prin mijlocul ridicat, eventual, la înălțimea unui scop în sine care-i este propriu, dar care-i este cu siguranță specific și indispensabil din punctul de vedere al esenței sale, adică violența". Max Weber, 1995, p. 98. În definitiv, politica trebuie înțeleasă ca un aparat de putere care "instrumentalizează" cultura, care "fagocitează" arta pentru propriile-i scopuri, în "interesul intereselor sale", dacă putem spune așa. Universalizarea este aici o viclenie. Cultura este un mijloc
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Paris-plajă"... • Controlul cunoștințelor și gusturilor O ipoteză ar fi aceea că statul atotputernic ar tinde treptat să "pună mâna" și pe politica culturii. Învățământul este matricea culturii sau, dacă vrem, aceasta este generalizarea cunoștințelor transmise prin învățământ. Pe urmele lui Weber, un ansamblu de cercetători juriști, sociologi și istorici au dezvoltat acest punct. Istoricul de artă Francis Haskell arată că expozițiile de pictură reprezintă un mijloc de a controla gustul. Controlul reacțiilor publicului merge mână-n mână cu formarea unui gust
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
distribuirea de diplome (arhitectul este "DPLG", diplomat al guvernului), la calificarea statutelor, la atribuirea gradelor. Din punctul de vedere al titularului, rolul statului este de a le garanta acestora validitatea și generalitatea, precum și durata. Nu are doar "monopolul violenței legitime" (Weber), ci îl deține, în același timp, și pe acela al consacrării legitime. Aici, decizia și alegerea politice ne plasează în zona proceselor și a operațiilor, adică a patrimoniului pe cale de constituire prin acțiunea statului. Trei timpi și trei dispozitive sunt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o serie de sentimente care intră într-un contract strâns cu anumite idei religioase [...] precum acea idee originală [...] a datoriei profesionale, o datorie pe care fiecare ar trebui s-o simtă și o simte față de conținutul activității sale "profesionale"...". Max Weber, 1967, pp. 49-51, 212, 225. Într-adevăr, a capitaliza înseamnă a recunoaște bunurile și a le acumula. Înseamnă a le dobândi (a le strânge) în anumite condiții juridice și sociale date și după mecanisme economice precise. La simpla proprietate capitalul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lor (număr minim de creații). În schimbul acestor "produse", ei furnizează "resurse" (Urfalino și Friedberg, 1984). Raționalitatea actorilor într-un univers nesigur Sociologii culturii care se reclamă de la această paradigmă preiau concepțiile economice și se referă la sociologia comprehensivă a lui Weber. Ei au, în consecință, tendința să considere că majoritatea agenților acționează într-un spirit de raționalitate: confruntați cu un univers instabil (valori puțin stabilizate, poziții schimbătoare, importanța renumelui și a notorietății, elemente trecătoare așadar), aceștia sunt preocupați să reducă incertitudinile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
constituie programul central al lui Bourdieu în societățile precapitaliste, tot în afara logicii "dar din dar" și a calculului rațional. Modelul religios Țările occidentale au impus treptat spiritul de calcul (niciodată nu se insistă prea mult pe influența lui Marx și Weber în această reprezentare a istoriei). Unele sectoare ale societății s-au protejat în moduri diferite în fața acestui control al logicii comerciale: câmpurile religios, științific, dar și birocratic sau artistic. Pornind de la lectura aprofundată a sociologiei religiei a lui Weber, Bourdieu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și Weber în această reprezentare a istoriei). Unele sectoare ale societății s-au protejat în moduri diferite în fața acestui control al logicii comerciale: câmpurile religios, științific, dar și birocratic sau artistic. Pornind de la lectura aprofundată a sociologiei religiei a lui Weber, Bourdieu își dezvoltă teoria autonomizării culturii în țările industrializate (Bourdieu, 1971). După el, universul religios se supune acelorași principii ca și economia precapitalistă: este o formă transfigurată a organizării domestice (cu schimburi fraterne); regăsim aici ofranda, serviciul benevol și sacrificiul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cultural se caracterizează prin faptul că este un produs ca și celelalte, având, în plus, o credință care trebuie ea însăși produsă. De aceea, unul dintre puținele puncte în care politica culturală poate acționa este credința". Noțiunea de luptă la Weber și la Bourdieu " Nu este posibil să se elimine din viața culturală conceptul de luptă. Se pot modifica mijloacele de luptă, obiectul acesteia sau chiar orientarea sa fundamentală sau adversarii, dar ea însăși nu poate fi suprimată [...]. Lupta se manifestă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
relațiilor sociale, oricare ar fi natura lor, trebuie întotdeauna și fără excepție să o examinăm din următoarea perspectivă: cărui tip de om îi oferă ea cele mai mari șanse de dominare prin jocul factorilor subiectivi și obiectivi ai selecției?" Max Weber, 1992, pp. 402-403. "Ani de zile am făcut o sociologie a culturii care se oprea la momentul întrebării [esențiale]: dar cum este produsă nevoia de produs? [...] Dacă specificul producțiilor culturale este că trebuie produsă credința în valoarea produsului, iar un
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]