1,945 matches
-
se năzări că încăperea și bolțile culoarelor de marmură ale etajului întreg reluară șoapta ei într-o succesiune de neverosimile ecouri, la fel cu tonalitățile de jos ale unui registru de orgă. De surprindere, aproape că-i scăpă paharul de whisky pe tablaua argintată. Întrebă, cât se poate de contrariat: N-ai mai făcut... sex până acum? Drept orice răspuns la întrebare, Melanie imită gestul acela celebru al lui Salvatore Adamo, la interpretarea melodiei Vous permettez, monsieur? când, într-o franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să facem ca iepurașii, zise ea, printre aprigi gâfâieli. Nu mai băură decât o carafă de whisky, pe care o consumară în doi, cu deplină camaraderie, dar făcură cum propusese Melanie: ca iepurașii! Apoi, procedară precum hamsterii și poneii, precum buburuzele și cărăbușii, revenind, într-un târziu, la minotauri și la alte specii mitologice. Minunându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcea iremediabil parte din aceeași categorie, umblând de colo-acolo, împingând cu coatele, să se tuflească în scaunul cel mai bun. Socoti că are timp berechet să admire iureșul navei în năvala norilor și îi comandă stewardesei un pahar de whisky și o cafea. Pus pe reverie, cu paharul dinainte, își zise că uite-așa, am să mă văd în avion, plecând spre Ierusalim, spre Pământul Sfânt, pelerin cu toiagul în mână și cu veșmânt aspru de sac, pentru iertarea păcatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marele dar al Sărbătorilor Crăciunului, intenționând să dedice Cerului strădania și jertfa neobișnuită și imensă a abstinenței sale. Pe drept cuvânt și cu temei neîndoielnic, toți se mirau că Vladimir nu se lăsa înfrânt nici de limpezimea, faima și finețea whiskyului, nici de plinul bărdacelor cu vinuri galbene de Odobești, nici de castroanele cu răcituri de curcan sau de aroma sarmalelor făcute de Zoe, așa cum se înveleau ele pe Valea Siretului: în foi de varză murată, cu umplutură de carne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pândă, așteptând, cu răbdare, ca lui Vladimir să i se vindece și să i se cicatrizeze ulcerările pornirilor contra păcatelor și elanurile de înfrânare de la cele rele, îl recuperă din mlaștina caznelor și a schingiurilor abstinenței, amintindu-i că un whisky și o ciorbă de burtă nemaipomenită nu dăunează nimănui și că niște ciorbagii sosiți din Turcia fac furori în restaurantele selecte din orașul lor. Cică tur-caleții ăștia prepară un ke-bab de-ți lasă gura apă, măi Vladi-mire. Cântărind lucrurile, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cântărind lucrurile, după ce văzu simptomul întoarcerii oii pierdute, Nae Calaican îi făcu invitația lui tradițională: Cât o să mai amânăm plecarea, măi Vla-dimire? Tre' să rupem mâța, că nu-i chip! De atunci, timp de câteva săptămâni, se văzură la un whisky și la un kebab, în fiecare după-amiază. Dealtfel, Nae Calaican avea acea virtute rară de a fi dostoievskian fără să fi citit vreo carte care aparține acelui mare romancier al dezastrului sufletesc, marcând unele puncte cu întrebarea: Cum vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
induce o categorie mai largă de impresii, cu însușiri susceptibile de suavitate, care conferă grație misterioasă topografiei Țărilor române, adevărate și râvnite fructe de aur, goldane pline de farmec. Copleșit, Nae Calaican privi cu o neprefăcută nostalgie în fundul paharului de whisky, zicând, ca și cum ar fi fost pe cale de a fi descifrat o ghicitoare: Măi Vladi-mire, tu le cam ai cu astea: am impresia că tu știi și toa-ca din cer, măi... Așa se întâmplă că într-un rând, la restaurantul Bucovina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
între corpusculi-i imateriali șopti sfios tânăra poetă cu grumazul prelung, împodobit de zulufii noptateci, ce ședea, ca de obicei, ascunsă după șemineul de smalț zmeuriu, construit la mijloc de living. Eu zic, se hazardă soțul Fernandei, care de la un whisky în sus își dădea drumul la limbă, că bărbatul în cauză vede lumina ca pe o locomotivă de mare putere, duduind cu toate farurile aprinse. Nu înțeleg, Profesore, ce vreți să obțineți, interogându-ne astfel pe noi răbufni ofuscat directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care erau foarte bine înfipți. În domeniu. Cu turci, bulgari, ruși... nu conta. Aveam niște șoferi pe autocar care-mi aduceau marfă și eu, la rândul meu, le dădeam diverse obiecte care aveau ei nevoie. Păi, luam de la ei țigări, whisky și cafea, în general. Începuseră să intre în ’90 în toamnă și erau foarte rare buticurile. Numai că acum, până în ’91, așa, a fost marfă originală. Deci totul era original. Când fumai o țigară Camel sau Marlboro, simțeai o calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
MODELE ȚIRIAC ȘI NĂSTASE. PROFESORI FAVORIȚIDOI PROFESORI DE MATEMATICĂ ȘI O PROFESOARĂ DE GERMANĂ(FOTOMODEL). MATERIIPLĂCUTEMATEMATICA, FIZICĂ, GEOGRAFIE, ISTORIE, BIOLOGIE, REZISTENȚA MATERIALELOR. MATERII NEPLĂCUTE-DESEN, LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, FILOZOFIA, ECONOMIA POLITICĂ SOCIALISTĂ, MARXISM-LENINISMUL. 1972PRIMA IUBIRE 1974-1978 FAC BIȘNIȚĂ CU ȚIGĂRI, WHISKY, COSMETICE ȘI REUȘESC SĂ MĂ ÎNTREȚIN ȘI SĂ TERMIN LICEUL. 1978 IAU BACALAUREATUL ȘI INTRU LA ASE. 1978-1979 STAGIU MILITAR (GALAȚI ȘI MEDGIDIA)-LA INTENDENȚĂ-9 LUNI 1980-1988 RENUNȚ LA FACULTATE. MĂ ANGAJAZ RECEPȚIONER LA HOTEL DOROBANȚI 1988INTRU ÎNTR-UN COPAC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu mai mănânci? N-a răspuns. — Gaston. Se întoarse spre Tomoe și zâmbi trist. — Ce s-a întâmplat, Gas? l-a întrebat îngrijorat Takamori, punând jos sticla de whisky din care tocmai își turnase în pahar. — Câine-san, răspunse Gaston arătând spre farfuria lui, vrea să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de noapte și încălțat cu pantofii lui vechi, însoțit de potaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu avea intenții ascunse sau, din contra, toate astea corespundeau unui plan bine calculat din partea lui. Data următoare, m-a dus Într-un bar din Roppongi frecventat, se pare, de multe personalități din lumea publicității. A comandat mai Întâi un whisky single malt, probabil pentru că devenise băutura preferată a tuturor eroilor din filmele japoneze. Am băut destul de mult și am Început deodată să mă simt deprimată. Oare nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să renunț la viață? Mă Îmbătasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu simțeam nimic. Îmi simțeam doar corpul amorțit din cauza efectelor combinate ale vinului unguresc, ale șnapsului, ale whisky-ului, și mă scăldam Într-un fel de toropeală care părea, totuși, să-mi alunge dezamăgirea de a nu simți vreo excitație sexuală. Era ca și cum un vid Își făcea loc În mine absorbind toată băutura pe care o Îngurgitasem. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o piesă de epocă, și În tot timpul ăsta nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de pe chipul ei. — Dar de ce mă priviți așa fix? Mă faceți să roșesc! Nu vreți mai bine să beți ceva? E În frigider bere sau whisky, dacă preferați. Eu nu beau deloc alcool, așa că o să-mi iau un ceai. Vă rog să vă serviți. Eram și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fața ta că nu mai voiai să ai de-a face cu societatea civilizată, erai imediat primit cu brațele deschise. Bărbatul scund de lângă mine mă privea fix, ducând la gură, la intervale regulate, mai precis o dată pe minut, sticla de whisky pe care o ținea În mână. Nu mai văzusem nicăieri marca aceea. — Bei și tu? mă Întrebă cu o voce răgușită, băgându-mi brusc sticla sub ochi. Nu prea suna a engleză. Avea o cicatrice urâtă pe Încheietura mâinii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta nu din cauză că mă obișnuisem cu ele sau că le acceptam. De Îndată ce nu mai aveai putere să te miști, golanii Îți spărgeau dinții și te forțau să le faci sex oral, Îți spărgeau din senin capul cu o sticlă de whisky, nu te mai opreai din tremurat din cauza frigului și a foamei și nu-ți mai puteai controla vezica, Îți țiuiau urechile și Începeai să auzi voci Încontinuu. Toate acestea par Înspăimântătoare numai când te gândești la ele, când ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în costum de plajă, șapcă Che Guevara, prosopul împăturit în 6 sub cap. Bronzul de munte face bine la circulație domnișoara, mereu pe drumuri. În week-end nimeni nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră o ladă de bere într-o camionetă de livrări. La o săptămână după aceea, o sticlă de whisky într-o ricșă. Apoi și mai multă bere. Apoi și mai mult rom. Cu niște fețe întuncate și pline de hotărâre, cu ochi sălbatici, lichizi, alergau în salturi uriașe ca să iasă în calea oricărui autobuz care sosea, a oricărui scuter-ricșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scobitură greu-de-ținut-minte era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky cu sifon aproape în fiecare seară. Maimuțele astea trebuiau ținute la distanță cu orice preț! Țâșnind afară din baie într-un mod pe care era sigur că avea să-l regrete mai târziu, puse din nou telefonul în priză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
seama a că nu elaboraseră nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată-l acolo, râzând așa cum făcea doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
îndreptat spre o tavă enormă cu băuturi. — Ce doriți să beți, domnilor? Am absolut orice. Becker izbucni într-un râs zgomotos: — Asta e sigur, zise el. Am zâmbit forțat. Becker începea să mă enerveze rău de tot. Am cerut un whisky, iar când Evona mi-a dat paharul, degetele ei reci le-au atins pe-ale mele. Luă o gură din propria-i băutură, ca și cum ar fi fost un medicament cu gust neplăcut, care trebuia dat repede pe gât, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
flăcări. — Strânge-mă în brațe. O îmbrățișez și caut liniște cu nasul ascuns în părul ei. Ce o să mă fac cu ea? Vântul alungă departe de tot ceea ce credeam că vreau. Sunt un mizerabil la plimbare prin viață. Beau un whisky, vântul se potolește și îmi îngăduie să ajung până la divan, să mă așez. Elsa se ghemuiește la capătul celălalt, își pune o pernă la spate. Discul s-a terminat, dar ea l-a pus din nou și muzica aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
colțul acela întunecat, un nenorocit mă primea, mă călăuzea. Pe strada udă pe care el visa și unde visam și eu acum, lipit de damful acela de viață, căreia nu-i aparținea nimic, departe de casa mea cu parchet și whisky. Pentru mine așa era dragostea, orfană și lipită de piele, dragostea nevoii extreme, când destinului i se face milă de noi și ne dăruiește un biberon. Vrei să bei? A scos de sub cartoane o sticlă de vin și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
publică în avanpremieră începutul noului thriller al lui Silas Flannery. Marana o lămurește că publicarea într-o revistă a primului capitol este semnalul că scriitorul irlandez e gata să accepte contracte cu firmele interesate să figureze în roman: mărci de whisky sau șampanie, modele de mașini, localități turistice. „Se pare că imaginația lui e cu atât mai stimulată, cu cât primește mai multe comenzi publicitare.“ Femeia e dezamăgită: este o cititoare pasionată a lui Silas Flannery. - Prefer romanele care comunică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]