5,438 matches
-
flori de lut În universul orelor străine Mă plâng pe mine, astru prefăcut Când cerul tău îl sânger în lumine Luceafăru-n oglindă a căzut Cu vraja versului să te-nsenine Mi-ai spus ca să cobor și am venit Aripile de oboseală zac Eu ți-am adus un pic de infinit, Cafeaua, trei felii de cozonac. Privind la luna lâncezind, trufașa, În ochiul ei din ceruri zămislit Noi vom plăti în versuri azi ispașa Pentru o clipă ce ne-a ispitit. (6) Georgeta
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
i-o provoacă oamenii. Primăvara, mai întîi îi fac apariția ghioceii. Este fascinantă forța lor de a se ivi de sub frunzele încă înghețate. E ca și cum noi, oamenii, ar trebui să ne naștem ridicînd pe umerii o tonă de cer. „Câinele zăcea în cușca strâmtă de lemn. Era un câine de talie mijlocie, a cărui înălțime nu depășea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, cântărea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de voinic; musculos, cu labe puternice, cu un
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
până dincolo de streașina ei, fără pâine, medicamente și lemne suficiente pentru foc, cu oala de ciorbă (în cazul fericit în care o au) vârâtă sub pat și acoperită cu scoarțe ca să nu înghețe bocnă sau, și mai rău, cu mortul zăcând în casă, în beznă, cu o singură lumânare chioară la cap și în deznădejde totală, pentru că, nu-i așa, lenea nu se poate plăti la nesfârșit de către poporul român. Și nu invers. Parcă trăim, fără voia noastră, un destin istoric
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
a săracului Lazăr - meditație ... Sfânta Evanghelie după Luca cap.16, vers. 19 - 31 19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. 20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, 21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. 22. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
și nicidecum spre slava Creatorului său. Așa este omul când toate ne merg bine, seul din noi, grăsimea, ne închid ermetic pe dinăuntru și nu ne mai pasă de necazurile altora, devenim cumplit de egoiști. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube". Cuvântul "un sărac" nu vrea să-l prezinte pe Lazăr ca și un om virtuos. Sărăcia nu este o virtute. Voi aminti puțin mai jos de ce în unele cazuri sărăcia nu poate fi considerată
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
dar au hrana trebuincioasă; alții sunt săraci, dar sănătoși - și una o ușurează pe cealaltă. Lazăr însă era și sărac și bolnav, în cel mai înalt grad. Era total părăsit, de toți, o părăsire cu atât mai amară, cu cât zăcea la poarta unui mare bogătaș, lângă acei bețivi și îmbuibați care chefuiau în toate zilele. Noi, de obicei, simțim parcă mai mare nenorocirea noastră, atunci când avem în fața ochilor norocirea altora. Cât de greu i-o fi fost lui Lazăr, să
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
mai aproape de coteț, deschidem potbagajul să scoatem sacul cu purcelușul în el... Am rămas toți cu gura căscată, ca la dentist, când îți scoate din greșeală o altă măsea, decât cea care te doare! Purcelul nostru”evadase” din sac și zăcea în mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid și, împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Toți eram înmărmuriți și nu știam ce să facem. Eram în jurul mașinii, parcă eram
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
vrut, în lumea de noroi, Să-ți faci Rai! - ce cutezanță! Acum dai totul înapoi Și pleci de-aici, cu pumnii goi, Pe un drum fără speranță. Ai vrut, lumea, să te-admire Că ești deștept și prea bogat. Acum zaci în nesimțire... Mâine vei fi amintire, Cu Iadul ești de-acum logat. Plânge-vor numai bancherii Că banii nu mai sunt în cont; Mâna darnică-a muierii Va plăti visul plăcerii, Căci moartea ta a fost un... pont! Sub crucea
MÂINE VEI FI AMINTIRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356432_a_357761]
-
simțit izbitura fără să vadă nimic. Închisese ochii. O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s‑a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să‑l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune în momentul impactului și mărea efectul groazei
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
iad... te omor... te omor... și eu... pe tine! Te... te aștept... cri... criminalule! au fost ulti-mele cuvinte ale lui Gavrilă, spuse cu greu, printre gemete și icnete. Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Ochii îi rămăseseră deschiși. Părea că încearcă să vadă femeia din mașină prin parbrizul ușor acoperit cu flori de gheață. Nu mai aveau puterea de a transmite nimic. Nici ură, nici regret. Acea
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
nu vrea, trebuie să meargă la serviciu”, și‑a zis femeia și a plecat la bucătărie hotărâtă să‑și aducă omul la culcare. - Bine, măi omule, vrei să te intoxici cu atâtea țigări fumate? Ai umplut scrumiera de chiștoace și zaci în fu-mul ăsta nenorocit de‑l tai cu cuțitul! a izbucnit Silvia de cum a intrat în bucătărie, repezindu‑se la fereastră. A deschis‑o larg și s‑a întors spre soțul ei hotărâtă să‑l mai certe puțin. A amuțit
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
2011 Toate Articolele Autorului Întreb toamnă Am sufletul plin de iubire dar din ochi, lacrimi stau să cadă oare toamnă mi-a dat în privire nostalgia rece de zăpadă? Gândurile privesc departe spre zările uitate de lume, doar pe jos zac împrăștiate vise risipite de vreme. Are rost printre frunze rupte și-ngalbenite de al toamnei hâr să caut visele pierdute de timpul neobosit hoinar? Parcă bucăți din sufletul meu se desprind și cad uneori. printre frunzele răvășite de vântul car-a
INTREB TOAMNA de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355811_a_357140]
-
În aceeași zi, el a început să-mi caute un sicriu.” - își amintește d-l Gabor. Pentru că nu puteau să-l atingă cu nimic, l-au acoperit cu o ramă metalică peste care au așezat un cearceaf. Ioan Gabor a zăcut timp de opt luni la secția de reanimare a spitalului din Arad, fără a se putea mișca sau vorbi. Era alimentat cu perfuzii și apoi cu lingurița. Stând pe pat fără a se putea întoarce, lui Ioan Gabor i-a
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
să-mi hrănească gândul ades cu dor de ducă... Aș vrea să fiu pământul pe care calci să-ți prind desculț piciorul și să-l sărut în iarbă când sprinten saltă și lasă-n urmă dorul acelor dulci idile ce zac ascunse-acum în prăfuite file... Referință Bibliografică: Aș vrea să fiu / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AŞ VREA SĂ FIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355892_a_357221]
-
este și ea victimă a criminalității organizate după alte metode filosofico-științifice! Mai trebuie să spun aici că autorul are talent, da' numai să nu i se urce la cap! Și acuma este vremea să remarc genialitatea scritiorului Șerban Mărgineanu: „Câinele zăcea în cușca strâmtă de lemn. Era un câine de talie mijlocie, a cărui înălțime nu Depășea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, cântărea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de voinic; musculos, cu labe puternice, cu un
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
acte originale! Genial!) Grupul de cetățeni ruși s-a opus arestării. S-a creat un schimb de focuri în care cetățenii ruși au fost doborâți de către forțele de Poliție...” „Aparatul de filmat luă cadre apropiate cu victimele; Golia, Igor, Serghie, zăceau în prim-plan, într-o baltă de sânge. În planurile secunde, se puteau observa Timo și încă trei cadavre. Rușii muriseră strângând în mâini pistoale Makarov.” Și apoteoza genială a autorului: „- În care groapă zici că ai îngropat pânzele originale
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
spun că lupta împotriva corupției nu a fost finalizată, dar nu sunteți singuri, Uniunea Europeană vă susține”. Vă reamintesc faptul că cel mai scandalos dosar de corupție din istoria postdecembristă este neatins de Justiția română. Peste 6.000 de file secretizate zac în arhivele serviciilor de informații. Bancorex este un caz-școală al al devalizării celei mai importante bănci românești de comerț exterior, cel puțin până la data „îngropării” ei. În acest moment, există posibilitatea executării fondurilor de investiții care au gajat firmele care
SCRISOARE DESCHISĂ EXCELENŢEI SALE, MR. MARTIN SCHULTZ, PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354736_a_356065]
-
eu alarma. - Fără poc. Desfă-o, cu grijă. Vreau să o bem toată. Cine știe dacă peste 20 de ani vom mai exista! Întorc capul spre ea, atât de aproape, încât să îi simt respirația, bătăile inimii. Toată durerea lumii zăcea adunată în albastrul ochilor ei. Simt un fior pe șira spinării. Peste 20 de ani vom fi oale și ulcele! Amândorura, în același timp, o fărâmă de lacrimă ni se zbătea sub priviri. O iau în brațe și o sărut
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
legături deficitar realizate de natură) acel coeficient repede crescător de analfabeți palpabili ai omenirii viitoare, care își vor târâ cu durerea bine extirpată din suflet, dar anevoie încălțările găurite prin noroaiele cătunelor nepietruite în veci, dar în inima cărora va zăcea, de foarte multe ori, aripa viguroasă a geniului omenesc. Revin la vorbele înțelepte ale personajului deloc mut și surd al lui Maxim Gorki - Satin: „O-mul! Ce minunăție! Ce mândru sună acest cuvânt! O-mul! Trebuie să ai respect față de
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ADÂNC ORB Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 876 din 25 mai 2013 Toate Articolele Autorului adânc orb În adâncul meu cel orb, unde-mi zac clipitele, te tot caut să te sorb volburând ispitele Și în mine e nisip însetat de tine, nopți și zile eu tot strig ca să vii la mine. Și în mările de dor visele-mi sunt hidrele, că-n iubiri rătăcitor
ADÂNC ORB de LEONID IACOB în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354923_a_356252]
-
Tău... De-l Mântuiește! Și nu-l lăsa să piară în păcat...! Planeta mea la Viață o trezește Și Zilei îi dă Zori...! Și Cer curat. Să nu mă-ntorc un pas! Să-mi scot din gând Câtă furtună a zăcut în mine...! Să râd în hohot... Să nu râd plângând! Să nu mai văd morminte și ruine...! Ca să nu fie totu`-atât de trist. Așterne, Doamne Verdele Câmpiei! De-am să mai fiu furat de Anticrist, Tu, amintește-mi Rugile
MĂ-NTORC UN PAS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355013_a_356342]
-
față de femeie, prețuirea familiei și a căsătoriei.Unele creații erau pe tema scurgerii timpului său a atitudinii omului în fața morții: “Când o fi la moartea mea/ Să-mi chemați ibovnica,/ Să-mi puie mâna sub cap,/ Să mă-ntrebe de ce zac/ Și-am să las cu jurământ,/ Pân` m-o baga în mormânt,/ Să nu-mi facă groapa-adânc,/ Să nu putrezesc curând./ Să putrezesc la cinci ani,/ Nu pă voia la dușmani,/ Dușmani și dușmancele/ Mi-au blestemat oasele.” Proverbele, zicătorile
ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355282_a_356611]
-
cel drept în alcătuirea noastră, când nu se mai împrăștie devine ceea ce este el, devine puternic, devine stăpânitor. Așa că până a ajunge la acest mare bine trebuie să ne îndepărtăm de răul în care ne aflăm, în mijlocul căruia trăim și zăcem, răul lumii acesteia din care și noi facem parte pentru că și noi suntem în lumea aceasta și mai ales noi suntem lumea aceasta. Să nu uităm să ne îndepărtăm, am zis simplu vorbind, de la toate lucrurile astea care nu ne
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
cădea tot mai grea, nici macar răzmerita nu se mai aia în direct la tembelizorul omniprezent că un zeu egipțian pe hotarele patriei, nici mieunatul, nici nechezatul nu sporeau încremenirea, basca lătratul mioritic, inutil și el, cuveitul și sadamii și tufișurile zăceau în nemișcare, stelele străluceau pe cerul senin senin și etern etern și doar pîrîul se lovea de pietrele lustruite și bolborosea ceva în barbă, făcîndu-ne să ne înfioram de grozăviile colorate cu antrax în cartea cu povești de pe vremea lui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul ... Citește mai mult nu am timp să răpesc zilele pe furișpoate din acest motiv sunt irespirabilcând strănut trupul în cuvinteîncât lunile au devenit întregide plictisealăcând nu ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]