1,973 matches
-
s-a interesat. Era prea înstrăinat de toate. Atunci a cunoscut-o pe Ana. Încă mai credea că, fiind amîndoi tineri, la vreo 30 de ani, va putea face din ea o femeie care să iubească literatura, să-i înțeleagă zbuciumul, s-o simtă alături. Dar asta se întîmplă numai în romanele ieftine. "Blestemată să fii, Teona!" se îneacă Mihai și înghite de cîteva ori, sfîrșind prin a ofta prelung. Apoi își acoperă mai bine fața cu paltonul, să poată dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vindecat de el prin gestul acela brutal, cînd mi-ai pus să ascult Sonata lunii? întreabă Liliana. Asta mi-a și fost intenția. Ochii Lilianei se încruntă, țintuindu-l: Mi l-ai luat pe Andrei, mi-ai luat momentul de zbucium, plînsul de după plecarea lui... Dar ce mi-ai dat în schimb? O durere ascuțită strînge pieptul lui Mihai. Își simte răsuflarea înghețată în gît, ca un nod uriaș. A rămas neclintit. Doar pleoapele au avut o ușoară tresărire. De întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
le știu groapa, în care să fi descoperit generații de oase. Am deschis ochii sub tutela unui tată adoptiv, avar și cameleonic, gata să stoarcă avantaje din orice împrejurare. Bine, dar tatăl tău adevărat... încearcă Mihai s-o rupă din zbuciumul ei. Se oprește brusc, văzînd cum fața femeii se împietrește într-o expresie de durere. Cînd eram studentă, l-am căutat. Am ajuns cu greu pînă la el. "Sînt fiica ta", i-am spus. "Regret! s-a ridicat din fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lungite și ele la soare, stau mai departe. Iar în vale, pe loc drept, copiii joacă fotbal. Duminica aceasta pare să fie una dintre cele mai frumoase. De la întîlnirea cu Tamara în sîmbăta liberă, Mihai a traversat o săptămînă de zbucium, pînă a obținut, în sfîrșit, un bilet pentru mare. Alții au făcut-o din timp. El nu, că nu știa Ana dacă i se aprobă concediu vara. La ei, au întîietate șefii (doar eroii de filme pleacă pe litoral în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plecat cu toții la policlinică. Acolo nu aveau furtun subțire pentru spălaturi stomacale, așa că doctorița, foarte grijulie de altfel, a improvizat și ea ce a putut. Copiii plîngeau, iar Mihai, deși părea că e stăpîn pe sine, trăia un moment de zbucium profund o întîmplare care, într-o operă literară, i-ar fi aruncat irevocabil pe cei doi unul în brațele celuilalt și ar fi trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe... Cu zece zile înainte de plecare, coadă la biletele de tren. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu am fost în stare să-mi cresc nici măcar propriul copil. Și eram mai tînără atunci. Căsătorindu-ne, tu ai fi vrut copii, ai fi... Ori eu, la aproape patruzeci de ani... Face un gest cu palmele, asta-i!, iar zbuciumul îi dispare de pe față, semn că s-a eliberat. Apoi, calmă, își vede alene de drum, culcînd la pămînt, cu talpa pantofilor, brîndușele din calea sa. Cînd observă că Mihai privește cu stupefacție spre picioarele ei, se oprește scuturată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și-a dat seama că regretă. Nu că i-ar fi frică de inginera Barbu, chiar dacă se zvonește că tinde spre postul de director. Dar este fosta cumnată a Teonei și orice conflict cu ea îi creează o stare de zbucium simte că e veșnic legat de una și aceeași femeie, pe care vrea s-o alunge cu orice preț din capul lui. Blestemul tău de-a te învîrti printre femei otrăvitoare în esență! rîde zgomotos Petre Graur cînd, vizitîndu-l, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să rezolve problema încălzirii globale. Dar noi sîntem, în esență, doi țărani crescuți la morala ortodoxă, binele și răul includ în ele și relațiile astea. Și nu e bine ce-ai făcut azi. Poate că femeia aceea tînără trăiește același zbucium ca și tine, izvorît din întrebarea: ce-am însemnat eu pentru el? Ea știe doar că i-ai făcut curte maică-sii... Îi telefonez și-i cer scuze! hotărăște Mihai, aprinzîndu-se brusc. Fără să ia în seamă protestele slabe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se îndoiește că și-ar mai fi amintit vreodată. O întîmplare! Lui însă, întotdeauna i-au fost vii în amintire, izvorîte din suflet, altele. Și peste toate, ca o dominantă comună, își amintește de seara cînd, după o zi de zbucium, trezindu-se din somnul plin de frisoane ce-l cuprinsese, a descoperit-o pe Teona lîngă patul său, ștergîndu-i fruntea fierbinte; seara cînd, întinzînd brațele să atingă obrazul femeii, și-a plimbat degetele peste tîmplele ei și i-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și palmele alăturate în fața gurii, ca la rugăciune. A urmat clipa cînd Teona a deschis ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-l să se descopere renăscut în seninul care îl învăluia, sorbindu-l, împlinindu-i rațiunea de a fi... implicîndu-1 în zbuciumul unei povești de dragoste și de ură, de dăruire și de renunțare, la finele căreia... Dar, așa cum avea să noteze Mihai mai tîrziu, astea erau povestea altor zile. Cît despre finalul poveștii... Îmbracă sacoul și iese din cameră în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
secvența "de depășit-de atins" sânt simple parafraze ale dinamicii universale care se satisface în mod suprem în lumea omului. Ca agent al destinului și ca pacient al propriei sale libertăți, omul nu face decât să se supună acestui impetus dirijat. Zbuciumul care însoțește parcurgerea secvențelor "de depășit-de atins" reprezintă modul său de a se conforma dinamicii universale, deci libertății care a devenit legea naturii în noi. Dar se distribuie libertatea, așadar puterea parcurgerii secvențelor "de depășit-de atins", în mod egal în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de frumos. Cuprind cu privirea, dintr-un colț al foaierului, întreaga scenă și îmi dau seama că nu înțeleg o iotă din "spectacolul istoriei". Cum sună vorba aia? "E o poveste spusă de un idiot, alcătuită din vorbe și din zbucium și neînsemnînd nimic." Un domn în vârstă se apropie de mine. Îmi întinde, cu o mână tre-murîndă, un bilețel pe care este scrisă o adresă: blocul..., intrarea..., etajul..., apartamentul..., telefon. .. " Domnule Liiceanu, vă implor, dați-i Majestății Sale adresa mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
serii și colecții, să le consolidăm pe cele existente, să trecem la 250 de titluri pe an (la 20 pe lună, din septembrie), să fac mai bine, mai frumos, mai liniștit ce am făcut până acum cu atâta chin și zbucium. Trebuie să termin notele la Sein und Zeit (apariție în martie viitor), să scriu mai departe aceste pagini, să pregătesc un studiu pe tema Heidegger și problema lui "dincolo", să mă investesc în cei câțiva oameni importanți ai vieții mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Murad, desemnat ca succesor este cât se poate de evidentă. Moartea sultanului, în timpul unei vânători, datorită unui atac de cord, la vârsta de 32 de ani va îndurera familia sa numeroasă. Probabil că înăbușirea acestor răscoale va fi însemnat un zbucium interior deosebit, care-i va șubrezi sănătatea. Mehmed al II-lea Era fiul lui Murad al II-lea, sultanul care a renunțat la prerogativele de conducător în august 1444. Nu se cunoaște motivul acestei abdicări benevole. Mehmed avea 12 ani
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
intrăm în bibliotecă pentru a șterge de pe pagini îngălbenite un praf sub care să descoperim urma unor timpuri străvechi. Ci mergem să întâlnim, înveșmântat într-o formă care e alta decât cea modernă, dar e poate mai perfectă, propriul nostru zbucium sufletesc. Preferând să privească operele vechi din perspectiva cititorului de astăzi, iar nu din a celui contemporan cu redactarea lor, Herescu urmărește valoarea estetică perenă a textelor capabile să se adreseze sufletului uman din epoci diferite : Pornind de la acest adevăr
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și nicio intervenție exterioară nu împiedică sacrificarea fratelui de către sora lui. Până la un punct, dramaturgul român își urmează cu destulă fidelitate modelul. El păstrează unele scene consacrate, de pildă cea a delirului lui Oreste, urmărit de Furii pe țărmul Tauridei. Zbuciumul eroului, descris atât de spectaculos de păstorul lui Euripide, martor la uciderea vitelor și la înroșirea apelor mării, apare la autorul modern într-un monolog al matricidului amenințat de demență rostit în fața lui Pilade (scena 9). Din tragedia originală, Everac
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu vreau să mor ! Moartea asta nu duce niciunde ! (p. 102). Dramatismul acestei scufundări în sine a unui om care își descoperă solitudinea în fața morții e subliniat ironic de remarca naivă a lui Criton care n-a sesizat nimic din zbuciumul interior al maestrului său : O, zei, cât de frumos, cât de senin, cât de împăcat a murit ! ... (p. 102). Piesa lui Dumitru Solomon, inspirată din cele mai cunoscute texte antice consacrate lui Socrate, înregistrează eșecul existențial și filosofic al unuia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și nebunul : Ai învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II, p. 116). Ispitit de târgul în măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă (II, p. 117). Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială, nu fără a evidenția echivocul situației : Opera ta va fi ambiguă, ca și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragic care își cucerește Eul în suferință (p. 281). Uciderea Clitemnestrei este fapta destinului, dar Oreste este un instrument răspunzător. Scena furiilor înfățișează trezirea morală a eroului care își caută altă justificare decât dreptatea răzbunării. În opinia lui Alice Voinescu, zbuciumul personajului nu îi provoacă zdruncinarea minții, ci luciditatea. Oreste își asumă vina pentru faptele lui cu eroismul riscului total (p. 284). Dintre personaje, Electra are o natură exclusiv lirică, căci în pofida agitației, nu iese din ordinea firească : o dată ce împlinește morala
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se caracterizeze singur, era totuși un soț experimentat și un tată dibaci. Printre altele, adoptase sistemul de a nu-și grăbi fiicele cu măritișul, adică de „a nu le sta pe suflet“ și a nu le deranja prea tare cu zbuciumul iubirii lui de tată pentru fericirea lor, cum fără voie și firesc se întâmpla la tot pasul până și în familiile cele mai inteligente în care se adună fiice adulte. Reușise chiar s-o câștige și pe Lizaveta Prokofievna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mai târziu, peste câteva zile, avea să-și aducă aminte că, în cursul acelor ceasuri febrile, aproape tot timpul i se năzăriseră ochii, privirea ei, îi auzise ca aievea vorbele, niște vorbe ciudate, cu toate că memoria lui reținuse prea puțin din zbuciumul acelor ore febrile și întristate. Abia de-și mai amintea, de pildă, că Vera îi adusese prânzul și el mâncase, dar nu ținea minte dacă dormise sau nu în după-amiaza aceea. Nu știa decât că începuse să deslușească totul limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuși. În fond, agonia înseamnă frământare între viață și moarte. Întrucât moartea este imanentă vieții, aproape întreaga viață este o agonie. Decât, eu nu numesc agonice decât momentele dramatice ale acestei lupte între viață și moarte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până și cea mai mică vietate că sfârșitul e apropiat. Tot ceea ce e formă să devină inform și un haos să înghită, într-un vârtej universal, tot ceea ce această lume a avut ca structură, consistență și formă. Să fie un zbucium nebun, un zgomot colosal, o teroare și o explozie, după care să nu mai rămână decât o tăcere eternă și o uitare definitivă. În aceste clipe finale, oamenii să trăiască la o așa temperatură, încît tot ceea ce umanitatea a simțit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
soarta nemiloasa. Petalele de floare albă, cu miros și gust amărui de migdala, se vor scutură În fiecare primăvară și-mi vor aminti de bunul meu Malin. Era prietenul tuturor, se apropia cu ușurință de oricine, era capabil să Înțeleagă zbuciumul și sufletul răvășit al fiecăruia...Avea dreptul la un viitor strălucit și avea Încredere În acest viitor. Malin cel poznaș, veselul, modestul, zglobiul Malin nu mai este oare printre noi? Poate se ascunde undeva, poate călătoria lui cea mare și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ați anticipat bine. Alexandru nu-i sănătos, voce amabila! Dar nu-i bolnav de ceea ce insinuați cei care nu cunoașteți cât de cât cazul. Alexandru Tăcu n-are decât nebunia curajului, a curajului și a strigatului de la „Europa liberă”, a zbuciumului pe care l-a Încercat la 14 decembrie 1989, cănd arestat de securitate la domiciliu, gândurile Îi erau În Piață Unirii, alături de prietenii lui care erau acolo. O nebunie pe care suntem geloși pentru că nu ne-a aparținut, la timp
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]