1,562 matches
-
anumită sinergie în privința covorului roșu — care în mod tradițional primea membri ai regalității — iar acum primește capetele încoronate ale filmului", explică el. În arta renascentistă, covoarele și carpetele roșii apăreau frecvent, de obicei cu modele orientale, în picturile ce înfățișează zeități, sfinți și capete încoronate. „Roșul a fost o culoare mult timp asociată cu prestigiul, regalitatea și cu aristocrația", adăugă Stanfill. „Purpura era printre cei mai prețuiți coloranți, fiind cel mai greu de obținut și cea mai scumpă", adaugă el. Purpura
OSCAR 2016: Istoria covorului roșu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104811_a_106103]
-
dinainte de Joia Mare sau în dimineața acestei zile se deschid mormintele și sufletele morților se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor, bărbații aprindeau focuri prin curți, în fața casei sau în cimitire. Tot în această noapte, se crede că Joimărița, zeitate a morții care supraveghează aceste focuri, dar și patroana torsului și a țesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor, le blesteamă pe femeile leneșe. În după-amiaza Joii Mari se fac cele mai importante copturi de Paște: pasca, cozonacii și babele coapte în
Obiceiuri de Paște. Ziua în care focurile se aprind pentru a întâmpina spiritele celor dragi () [Corola-website/Journalistic/102150_a_103442]
-
mai ciudate. De exemplu, este dificil de probat dacă tracii își vindeau copiii, posibil să fi fost vorba de copiii inamicilor învinși. Menționează că tracii îi cinstesc pe Ares, Dionysos și Artemis. Este evident vorba despre niște echivalenți traci ai zeităților grecești, dar Herodot nu dă detalii asupra numelor acelor divinități sau aspecte particulare ale lor. Dincolo de unele inadvertențe, scrirea lui Herodot rămâne destul de fidelă realității constatate arheologic.
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]
-
băutură otrăvita, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credință să. Martorii suferințelor Sfanțului Gheorhe, uimiți de puterea să de a rezista la durere, au renunțat la credință în zeități păgâne, îmbrățișând creștinismul. O dovadă a sfințeniei sale o reprezintă o minune săvârșită de Sf. Gheorghe în timpul întemnițării sale. Atingând trupul unui deținut mort din celula să, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian
SFÂNTUL GHEROGHE. Tradiții și obiceiuri de SF. GHEORGHE by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101202_a_102494]
-
În religia antică greacă, Ananke, scrisă și sub formele Anangke, Anance sau Anagke (în , de la substantivul comun ἀνάγκη, „forță, constrângere, fatalitate”), este o personificare a inevitabilității, constrângerii și fatalității. Ea este reprezentată adesea ca ținând un fus. Una dintre zeitățile primordiale, Ananke marchează începutul cosmosului, împreună cu tatăl și soțul ei, Chronos (Chronos protogenos — nu titanul Cronos). Ea a fost văzută ca cel mai puternic dictator al sorții și circumstanței ceea ce însemna că muritorii, la fel ca și zeii, o respectau
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
lui Ion Barbu, acestea stând sub semnul acestui curent literar într-un mod mai evident decât poeziile scrise de Macedonski. Denumite parnasiane, poeziile scrise în perioada 1919 - 1920 în "Sburatorul", descriu peisaje mineralizate, forme ale geologicului și ale florei, evocă zeități mitologice sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din aspră contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
inițială a templului a fost "Hieizan" ("Hieizan-ji"), adică „Templul Muntelui Hiei”. Denumirea actuală a templului provine de la "Era Enryaku" (782 -- 806), perioada de domnie a împăratului Kammu. se traduce ca „calendar prelungit”. Muntele Hiei a fost locul de venerare a zeităților șintoiste (kami) Ōmiwa Myōjin și , și sanctuarele ("jinja") dedicate acestor kami au existat înainte de apariția mănăstirii. Un astfel de sanctuar este . Conform cronicii japoneze Kojiki (sec. VIII), în anul 7 al domniei împăratului Suijin, altarul shitoist de pe vîrful muntelui Hie
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
1,5 km de la Shakadō. Deși administrativ Seiryū-ji se află în prefectura Kyoto (hotarul dintre prefecturile Shiga și Kyoto trece peste muntele Hiei), adresa poștală este aceeași cu restul mănăstirii: prefectura Shiga, municipiul Ōtsu, Sakamoto-honmachi 4220. Denumirea de provine de la zeitatea , cărei inițial a fost dedicat templul. Clădirea originală a fost construită pe timpul starețului Ryōgen. Templul este cunoscut ca locul de instruire a călugărului Hōnen, întemeietorul școlii Jōdo-shū. La vârsta de 13 ani Hōnen a venit la Hiei pentru a studia
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
prosperitate) și Saraswati (zeița cunoașterii și învățării), ea formează trinitatea zeițe hinduse (Tridevi). este soția zeului Shiva hindus - distrugător, reciclator și regenerator al universului și toată viața. Ea este fiica regelui de munte Himavan și mama Mena. Parvati este mamă zeități hinduse Ganesha și Kartikeya. De asemenea, unele comunități cred că ea să fie sora zeului Vishnu și râul-zeița Ganga. Shiva, Parvati este o divinitate centrală în sectă Shaiva. În credința hindusa, ea este energia recreativa și puterea lui Shiva, și
Parvati () [Corola-website/Science/336036_a_337365]
-
analizăm termenul «verigă simplă», atunci Loki este ceva ce trăiește de foarte mult timp și este ultimul strămoș comun al organismelor procariote și eucariote". Loki este numit după vulcanul subacvatic Castelul lui Loki, care, la rândul său, este numit după zeitatea nordică înșelătoare Loki.
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
zarurile după cum au căzut, au făcut din poporul Bundy ceea ce este astăzi, ba chiar mai puțin decît atît. Cînd avea de trecut vreo cumpănă, poporul Bundy se sfătuia cu vreo oaie ori își încălca jurămîntul făcut în fața tovarășilor, invocînd diverse zeități care trebuia ba să dea o apă mare, ba o arșiță, ba un îngheț, doar-doar o pica măgăreața pe altcineva. Sfetnicul ovin îi da povețe de bun-simț, zeitățile "nu-și aplecau urechea la cererile omului Bundy, așa că sărmanul personaj o
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
cu vreo oaie ori își încălca jurămîntul făcut în fața tovarășilor, invocînd diverse zeități care trebuia ba să dea o apă mare, ba o arșiță, ba un îngheț, doar-doar o pica măgăreața pe altcineva. Sfetnicul ovin îi da povețe de bun-simț, zeitățile "nu-și aplecau urechea la cererile omului Bundy, așa că sărmanul personaj o sfîrșea rău, fiind obligat ori să-și mintă mama, ori să-și zidească nevasta în zid. Poporul Bundy a pus piciorul în prag și a spus nu mereu
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]