1,718 matches
-
neașteptat pentru a speria copiii. Samca are nouăsprezece nume, printre care: Avestița, Avezuha, Salomia, Hamba... și este reprezentată ca o femeie urâtă, cu părul rar până la călcâie, cu ochi roșii ca de foc. Zeități japoneze Ama no Uzume este o zeitate shintoistă, temuta femeie a cerului care a adus lumina pe pământ. Este reprezentată ca o femeie care-și expune ostentativ organele sexuale. Furioasă că nu putea aduce lumina soarelui, și-a dezgolit corpul în fața zeităților, acesta fiind un striptease sacru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ama no Uzume este o zeitate shintoistă, temuta femeie a cerului care a adus lumina pe pământ. Este reprezentată ca o femeie care-și expune ostentativ organele sexuale. Furioasă că nu putea aduce lumina soarelui, și-a dezgolit corpul în fața zeităților, acesta fiind un striptease sacru. Râsul lor zgomotos a făcut-o curioasă pe zeița Amaterasu să iasă din peșteră și astfel soarele a fost redat universului. Stripteasul sacru mitic a dat naștere practicii "kagura" în care o preoteasă joacă rolul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-o să domnească ca Regină a Cerurilor. A intrat în conflict cu unul dintre frați și soțul ei, Susonowo, zeul furtunii, și, drept răzbunare, s-a retras într-o peșteră și a lăsat lumea în beznă, producând "marea eclipsă". Celelalte zeități s-au asociat pentru a o ademeni pe zeiță să iasă din peșteră și să redea universului soarele. Doar ilaritatea zeităților provocată de dansul lasciv (de genul stripteasului) al zeiței Ama no Uzume au făcut-o pe divina Amaterasu să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și, drept răzbunare, s-a retras într-o peșteră și a lăsat lumea în beznă, producând "marea eclipsă". Celelalte zeități s-au asociat pentru a o ademeni pe zeiță să iasă din peșteră și să redea universului soarele. Doar ilaritatea zeităților provocată de dansul lasciv (de genul stripteasului) al zeiței Ama no Uzume au făcut-o pe divina Amaterasu să părăsească peștera și să redea lumii soarele, alternarea zilei cu noaptea și a anotimpurilor. Inari este zeița responsabilă cu fertilitatea plantelor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zeiței Ama no Uzume au făcut-o pe divina Amaterasu să părăsească peștera și să redea lumii soarele, alternarea zilei cu noaptea și a anotimpurilor. Inari este zeița responsabilă cu fertilitatea plantelor și animalelor și este implicată în prostituția sacră. Zeități scandinave Frigg, identificată cu Venus, este zeița iubirii conjugale, a căsniciei și a maternității. A treia soție a zeului Odhinn, ea este aceea care se implică în destinele oamenilor, deviindu-i deciziile soțului prin aluzii viclene. Patronează petrecerile, serbările, orgiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a apărut și s-a desăvârșit, în general, prin hierogamii (în greacă, hieros, gamos = căsătorie sacră), uniri sacre între forțele primordiale feminine și masculine. Având acest model hierogamic, oamenii l-au preluat și l-au transpus în ritualuri pentru omagierea zeităților în temple prin uniri sexuale multiple, ceea ce a determinat instituționalizarea prostituției sacre. Babilonul, metropola de pe Eufrat, etichetat în Vechiul Testament drept "Marea Prostituată", avea numeroase temple cu preotese ale zeiței Isthar ce întrețineau cultul acesteia prin uniri sexuale și se numeau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
egiptean, zeița fertilității Qadesh era slujită de preotese cu practici sexuale multiple, qateshtu. Tot la egiptenii arabi, ghazye erau prostituate venerate; ele proveneau dintre tinerele educate în temple ce erau revendicate de demnitari ca soții. În templele indiene și nepaleze, zeitățile erau omagiate de baiadere, dansatoare, și de preotese, devadasi, considerate soții ale zeilor. În asemenea medii sacre se practicau deflorări ritualice. Femeile care deveneau prostituate publice trebuiau să vină cel puțin odată în viață în templu pentru a practica sexul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să renunțe la un îndrăgostit sărac pentru un client care plătește, să aleagă relațiile de pe urma cărora vor profita. Au intrat în legendă curtezane celebre: Ahalya, Katamaki, Laksmana, Pingala, Rambla, Sugandha, Virasena, Kamamanjari, Vasantasena, Indumati, Amrapali ș.a. Toate aveau ca modele zeitățile feminine: Sakti, Lakshmi, Rati, Sarasvati și nimfele celeste Apsaras: Menaca, Urvasi, Vilasini. Preocupările practice pentru sexualitatea performantă și reflecțiile filosofico-literare privitoare la acest domeniul de viață intimă s-au exprimat în texte erotice, unele de dimensiunea tratatelor. Vechea tradiție indiană
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a întâmplat ca și prostituate de rând să devină curtezane, amante, concubine, regine, soții. Și din aceste perspective se nuanțează înțelegerea condiției femeii în societate. De-a lungul timpurilor, femeile libertine (curtezane, concubine, amante, prostituate comune) au avut ca modele zeitățile ocrotitoare: Inanna, Ishtar, Aphrodita, Venus etc., hetairele în Grecia, meretrices sau meretriculae în Roma, meretrices onestae în Italia Renașterii, hua în China, cadânele în Turcia, gheișele în Japonia, metresele en titre în Franța, Germania, Anglia etc. Acestea din urmă erau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cunoștințe din domeniile literaturii și științelor. Inteligentă și cultă, ea a câștigat aderența și simpatia poporului egiptean, contrar ostilității de a fi acceptată o femeie pe tron și, în plus, macedoneană grecoaică, pentru că și-a însușit perfect limba, a venerat zeitățile egiptene, s-a considerat și a convins că este întruparea zeiței Isis, a construit impunătorul templu Dendara. Deosebit de inteligentă, cu intuiții politice și mai cu seamă cu ambiția de a-și dobândi și menține tronul, Cleopatra s-a folosit de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1904, la Paris, cu gândul la o carieră artistică în dans. A fost lansată, în 1905, de Emile Guimet. Și-a elaborat spectacolele cu dansuri orientale, hinduse, javaiene, cu mișcări senzuale șocante ce iritau gusturile conformiste, dansuri ce simulau adorarea zeităților hinduse, a lui Shiva, îndeosebi, cu costume extravagante, dansuri în care erau prezente gesturile de renunțare la o parte a costumelor, de aceea este considerată și inițiatoarea stripteasului. Margareth Gertruide și-a luat pseudonimul oriental Mata Hari / Ochiul Zilei. A
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca niște ființe corupte și nedrepte. El îi face pe Homer și pe Hesiod, ca și pe autorii de tragedii care le sunt urmași, răspunzători pentru aberațiile pe care le ascunde religia greacă. "Iată ce cred eu despre asta, spusei. Zeitatea trebuie reprezentată totdeauna așa cum este ea, oricare ar fi genul de poezie, epică, lirică sau tragică, în care este pusă în scenă. Or nu este Zeul numai și numai bun, și nu respectând această idee trebuie vorbit despre el?" (379a-b
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare orfică a vieții și o stare sacerdotală a cuvântului”. O protoistorie fabuloasă, așezată sub semnul unor zeități antice, purtătoare de puritate și de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Înmulțirea funcțiilor și a funcționarilor ajunge să mărească, Încetul cu Încetul, teritoriul controlat. Persoanele care au fost trimise În provincie dețin un tip de autoritate locală ce se concretizează În moștenirea oficiului deținut, În asumarea funcției de preot principal al zeității locale, În Înființarea de necropole independente de cea regală; aceasta poate avea un aspect propriu și abandonează adesea structura acelei mastaba - atât de adaptate unei organizări urbane amplasate În jurul piramidelor -, pentru a săpa mormintele subterane ale funcționarilor mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate cere cu ușurință ajutorul, pentru că fac favoruri specifice, nefiind ocupați cu marile probleme universale ale guvernării lumii, iar comunitatea Îi poate simți În primul rând ai lor. Și nu este lipsit de semnificație nici faptul că și În cazul zeităților majore există acum tendința de a se venera materialitatea: poarta templului, Însemnele, ceea ce se manifestă imediat oricui. Aspirația la intimitatea cu divinul mai are, În această perioadă, Încă un aspect elocvent: prezența povestirilor mitologice. Acestea sunt multe și diverse. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să se ocupe de pregătirea mormântului regal, În care litaniile solare, ghidurile pentru lumea de „dincolo”, textele mitologice ilustrau pereții, iar simbolurile și imaginile divine populau orice spațiu. Dar această religie este distantă, iar În casele lor sunt venerate micile zeități benefice, mai ales protectorii speciali Amenofis I și Ahmose-Nefertari despre care am vorbit deja; pe lângă acestea apare și o divinitate de tip neobișnuit pentru Egipt: „Piscul”, adică versantul muntelui din spatele așezării. Acești zei sunt prezenți și vii În societate: la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un text, pe care „l-a găsit mâncat de viermi Între scrierile strămoșilor săi; nu poate fi citit de la Început la sfârșit”. Astfel, regele pune din nou În circulație un text care are acum o valoare aparte: textul slăvește o zeitate memphită (Ptah este zeul din Memphis) chiar Într-un moment În care Memphis este din nou capitală și propune o concepție de un materialism mai puțin brutal decât cel prezentat În alte părți. Însă interesul cultural rezidă cu precădere În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin care aflăm atât numele divinităților venerate (cel puțin 76)1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică și 160 pentru cea sargonică 2. Observăm imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic - adică zeitățile „predicate” cu titluri semite - sunt identice În ceea ce privește numele și fizionomia cu divinitățile care se Întâlnesc În textele sumeriene. Mai mult, s-a demonstrat că unele divinități sumeriene au trecut În panteonul akkadian Încă din timpuri străvechi, dar și În etapele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propriu al zeului, constituind astfel o adevărată logogramă - divinitatea primea un rang precis În ierarhia divină. Logograma numerică se dovedește a fi târzie În comparație cu primele perioade sumeriene. c) Statuile divine Statuile divine sunt În același timp o reprezentare antropomorfă a zeității, dar și una simbolică. Dacă ne gândim la modul În care se vorbește despre acestea În texte,dar, mai ales, la felul În care sunt tratate În timpul ceremoniilor cultuale, nu putem exclude ideea că statuile divine erau considerate una cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Asiria. b) Atributele divine Atât În cele mai vechi timpuri (cf. subcapitolul 2.3b), cât și În perioadele care au urmat, orice divinitate a fost prezentată În general ca personificare a unui atribut sau funcție divină. Însă, adesea, o singură zeitate reprezintă un Întreg. Uneori se asistă chiar la o adevărată competiție Între școlile teologice, care au Înflorit la umbra diferitelor sanctuare, pentru Îmbogățirea propriilor divinități cu noi atribute, calități și puteri, prin imitarea sau deposedarea altora. 5. Nemurirea zeilortc "5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textul KAR-4, un mit bilingv sumero-akkadian provenit din biblioteca din Assurxe "Assur". Acesta este evident legat de tradiția babiloniană exprimată În celelalte două mituri. În cazul mitului KAR-4, se afirmă că sângele divin folosit nu a provenit de la o singură zeitate, ci de la un grup de zei: Lamgaxe "Lamga" (dacă aceasta este lectura numelui), uciși special pentru a da viață omului. Uimește oarecum faptul că se vorbește despre sânge divin În cazul creării omului Într-un mit care este și sumerian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ea etc. În etapele politico-culturale caracterizate de dominația semitică (akkadiană), mai ales În perioada babiloniană și asiriană, se observă că, pe textul legat de origini s-a dezvoltat tendința, cât se poate de legitimă și naturală, de a acorda credit zeităților propriu-zis semite. Cu toate acestea, fondul nu a fost diminuat și nu a suferit niciodată modificări: și acest fenomen oferă un argument solid susținerii unității fundamentale a religiei mesopotamiene (cf. subcapitolul 2.3d). Panteonul mesopotamian a preluat și câteva nume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de nume divine În lucrarea sa din 1938, Akkadische Götterepitheta. Textele, În continuă creștere, ne fac mereu cunoscute nume divine noi (sau epitete care pot părea divinități propriu-zise). Multe nume divine din registrele menționate sunt doar diferite denumiri ale aceleași zeități, adică epitete divine personificate și devenite astfel divinități aparente. În En¿ma eliș (sfârșitul tab. VI și tab. VII În Întregime) apar 50 de „nume” ale lui Mardukxe "Marduk"; acestea pot părea alte divinități, Însă, În realitate, nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Complexul denumirilor din panteonul mesopotamian este rezultatul unei documentări milenare. Trebuie să ținem cont și de faptul că orice epocă, orice cetate și orice dinastie se raportează la un panteon foarte redus. Rezultă așadar, cât se poate de limpede, că zeitățile venerate de locuitorii Mesopotamiei se reduc la câteva zeci de nume. 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotaletc "3. Opera de sistematizare a școlilor teologico‑sacerdotale" Numărul uriaș de zei din panteonul mesopotamian, dintre care mulți Își au originea În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deasupra” pământului (să ne amintim de titlul mitului En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț”). În acest sens, cerul este, prin antonomază, sediul, regatul zeilor, având În vedere și faptul că singurii considerați pe deplin zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]