3,414 matches
-
licurici într-o flamă subțire și albastră, și cu cât flama creștea, cu atât vocile s-auzeau mai tare, tot mai tare... până ce deodată [în] sala iluminată * și plină de un aer de diama [n]t... el auzi râsuri tari, zgomotoase, glume, vorbe, joc... un zgomot ca-ntr-o sală de bal... Și văzu că toate sunt propriile lui închipuiri, clare ca-ntr-un vis limpede... El se simțea apăsat... dete paiele și lutul de pe față și se trezi într-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îl privește, reprimându-și cu greu un surâs admirativ: Da' știu că te pricepi să te scoți la tot momentul ". "Normal, fă! Măndel o fi trăit dezeaba sinzesi de ani bătusi pă muchie!?" Și o prinde pe după umeri, pupând-o zgomotos. Avântul lui erotic o dezechilibrează. Caută un punct de sprijin. Și îl găsește tocmai în laptopul meu. Pe care îl și dărâmă de pe birou. Îl văd cum cade parcă cu încetinitorul. Mă enervez. Da' ce pot să fac? Se opresc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori cu haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sacou unsuros și cu unghii murdare. Acesta era singurul care nu purta salopete muncitorești. Ochii săi ageri și calculați îl măsurară pe Porfiri din cap până-n picioare. ă știți Schtoss? spuse bărbatul, în sfârșit. ă Schtoss? Cine este Schtoss? Râsete zgomotoase și nereținute izbugniră în jurul mesei. Unii chiar bătură din pumni. Hilaritatea se curmă, iar privirile se îndreptară asupra bărbatului în sacou cu o așteptare nervoasă. ă Nu știu, spuse Porfiri. Nu prea sunt un jucător de cărți. ă Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prietenului său și văzu de asemenea cearcănele de sub ochii acestuia. ă Fumezi prea mult, spuse el. Porfiri ținu fumul în plămâni. Își apropie genele. Era amețit, aproape să leșine. Într-un final, dădu drumul fumului cu un bolborosit brusc și zgomotos, uitându-se în ochii lui Nicodim Fomici. ă Mă ajută să gândesc, spuse el. § ă Nu mă puteți ține aici. Porfiri suspină și se uită la Virginski. Studentul era întins pe patul de paie din celula sa. Mulțumit de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mine, este vorba de flatare și nesinceritate. Nu mă îndoiesc că dumneata numești asta psihologie. ă Chiar așa să fie, Ilia Petrovici? ă Nici măcar acum nu poți fi cinstit cu mine când mi-ai cerut să fiu onest. Porfiri exhală zgomotos pe nări. ă Poate că ai dreptate. Este interesant să mă văd prin ochii dumitale. Nu îmi zugrăvești un portret prea măgulitor. ă Eu nu flatez. ă știu, știu. Asta este metoda mea. Iartă-mă. Mă recunosc în toate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ce vrei să spui? ă Vreau să spun că nu suntem în stare să vedem clar până acolo. Bâjbâim cu toții. Câteodată apar anumite figuri. Poate câte unul din noi este în stare să distingă trăsăturile unei fețe. Salitov se relaxă zgomotos. Se aruncă pe spate și contemplă pentru o clipă analogia lui Porfiri. ă Prostii, stigă după ceva vreme. Încă încerci să îți bați joc de mine. Nu vrei altceva decât să îți păstrezi secretele de teamă că le-aș afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dar aveți tot dreptul să întrebați: De ce ar trebuia ea să se apere?) Ea este moartă. Portopopov a omorât-o și nu a negat asta niciodată. Iar acum, chair acest Protopopov este achitat, iar achitarea sa este primită cu aplauze zgomotoase. Asemenea lucruri se pot întâmpla în Franța, când însă nevinovații devin vinovați, când criminalii umblă liberi, niciunul dintre noi nu este în siguranță. Tolkachenko auzi ușa de la stradă clicăind. Sări pe loc în picioare și se ascultă încordat pașii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
apoi se înclină. ă Să aveți o zi bună, se auzi pe o voce, ușoară, ironică și aprope familiară. Tolkachenko nu reuși să răspundă nimic și simți castraveții răsculându-se în stomac. Obrajii i se umflară și scăpară un râgâit zgomotos și reverberant. Figura traversă culoarul și își continuă coborârea. § Tolkachenko era poziționat încă în fața ușii lui Govorv când îl auzi pe Iakov Borodonici întorcându-se. Avea sentimentul că întunericul se solidificase în jurul său. ă Leonid Simonovici! strigă tânărul funcționar civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dar eu mai văzusem lucrul ăsta la muribunzi și știam că, Într‑adevăr, ne părăsea - infirmiera avea dreptate. După Înmormântarea lui care a avut loc În cursul aceleiași săptămâni, cu câteva zile Înainte de ziua mea de naștere, am avut o zgomotoasă criză de furie și am izbit cu piciorul În ușa sălii de baie unde se găsea Vela, când mi‑am adus aminte de apelul fratelui meu la calm, aproape ultimele cuvinte pe care le rostise. Așadar am plecat de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult decât m‑aș fi așteptat. Pe el, viața naturii Îl interesa prea puțin. Numai ființele umane Îi absorbeau interesul. A‑ți irosi gândurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nikki. - Ghetou, pe dracu'! Evreii din ghetou aveau simțiri rafinate, nervi stăpâniți - după mii de ani de exercițiu. Aveau comunități și legi. „Ghetou” e un termen de ziarist ignar. Imbecilii ăștia nu vin din ghetou, ci dintr‑o harababură nihilistă, zgomotoasă, lipsită de orice noimă. Într‑o zi mi‑a spus: - Chick, am nevoie să‑mi completezi un cec. Nu mare lucru. Cinci sute de dolari. - Și de ce nu poți să‑l scrii tu? - Vreau să evit necazuri cu Nikki! L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l întinse băiatului, cu o expresie atât de mândră, de parcă-i dăruise Turnul Eiffel. Unchiul Dali îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul capului, umflându-se în pene, nu se știe din ce motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-o strângă cam tare în brațe pe mătușa Anda, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintr-o pătură, ascundea ultimele retușări ale protagoniștilor. "În sală", părinții așteptau să vadă noile realizări în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un trup atât de haios ca acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cel mai slab, adică Francine Lange, iar aceasta, surprinsă, spusese multe. Era clar că o va chestiona din nou. Va afla mai multe de la ea? Nu spusese tot ce știa? — O clipă... Trebuie să cumpăr tutun. Intră Într-o cafenea zgomotoasă, unde cei mai mulți consumatori se uitau la televizorul instalat pe o consolă deasupra capetelor. Aerul mirosea a vin și bere. Patronul chel umplea Întruna paharele, pe care o tânără Îmbrăcată În negru, cu șorț alb, le ducea la mese. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
decât ea în încăpere, și orice obiect de aur și de argint, orice postav fin sau broderie era întunecat de imensa ei umbră vălurită. Mânca pâinișoare făcute cu miere și grămăjoare de migdale, nuci și alune, pe care le ronțăia zgomotos între dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aflau scările care duceau spre locul rezervat matroanelor, colibe deschise în care au fixat niște bucăți de fier, aramă și bronz. Un slujbaș le lovea cu o măciucă, stârnind un sunet puternic și, pentru urechile mele, supărător. În felul ăsta zgomotos se dădea de veste credincioșilor începutul slujbelor mai importante. Culmea este că, în ziua botezului, pentru prima dată zarva aceea nu m-a enervat. Mozaicul de pe cupola cristelniței îl reprezenta pe Iisus pășind dinspre apus spre răsărit, botezat în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simple, dar se complică la infinit.“ R. Drabek Capitolul 1tc "Capitolul 1" L ui Darcey McGonigle nu-i plăceau aniversările. În ultimul timp, nu le prea vedea rostul. Altfel fusese, bineînțeles, când era fetiță, iar zilele de naștere însemnau petreceri zgomotoase cu mâncare interzisă, cum erau bomboanele și băuturile acidulate în culori vii. Acele zile de naștere aduseseră cu ele cutii împachetate frumos în hârtie specială, legate cu panglici colorate, sau poate chiar mersul la cinema unde i se dădea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se schimbă. Și nu avea nici o legătură cu matematica. Stătea la birou în pauza de masă, încercând se completeze un Sudoku de dificultate maximă, când Mike Pierce, care lucra în domeniul obligațiunilor corporatiste în euro și purta o conversație din ce în ce mai zgomotoasă și mai exasperată la telefon, se ridică dintr-odată și strigă: — E cineva în clădirea asta nenorocită care vorbește germana? Darcey ridică o clipă ochii. Mike își smulsese casca de la urechi și se uita în jurul lui disperat. Darcey își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tranzacțiile unor tipi care încă adoptau porecle ca Ursul sau Îndesatul și care nu își însușiseră noul ethos al comerțului, mai elegant și mai academic, care se infiltrase în atâtea alte firme. Ursul și Îndesatul erau dealeri de modă veche. Zgomotoși și îndrăzneți, plini de încredere în forțele proprii și - din punctul de vedere al lui Nieve - niște șovini nenorociți. Dar îi plăceau. Și deși încercaseră să o tragă pe sfoară la început, și-au dat seama că nu o deranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
E alegerea ta. — Răspund eu primul, zise acesta. Anna luă un cartonaș din teanc. În a câta zi a genezei a făcut Dumnezeu soarele, luna și stelele? Neil zâmbi și răspunse fără să ezite: —A patra. —Corect. Masa 6 jubilă zgomotos. Anna își luă o figură gravă. —Darcey. Al câtelea președinte al Statelor Unite a fost George W. Bush? Darcey închise ochii și începu să numere. Când era mică, tatăl său o pusese să învețe numele tuturor președinților americani, ca să îi dezvolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]