2,112 matches
-
numește tehnic „teologia rugăciunii”, ci o lucrare practică, experimentală, din care își poate culege îndemnuri și sfaturi de viață creștină. Nu o lucrare de speculație cu privire la cea mai înaltă și mai ispitită lucrare a minții umane, ci o scriere de zidire sufletească și de dobândire a deprinderilor duhovnicești. Dacă rugăciunea curată este o culme a nevoințelor umane, această lucrare a P.C. Părinte Ion Cârciuleanu este o culme a vieții sale creștine și o încununare a vocației lui, o operă reflexivă, meditativă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
încununare a vocației lui, o operă reflexivă, meditativă, ce ne mărturisește despre setea permanentă a Părintelui de aflare a adevăratelor valori ce ne conduc, dacă le urmăm, la o viață duhovnicească îmbunătățită. Lucrarea este una de reflecție teologică și de zidire sufletească. în ea se îmbină la modul cel mai fericit cunoștințe înalte despre arta cea sfântă și mântuitoare a rugăciunii cu îndemnul la practicarea ei, considerații morale privind starea lumii contemporane, cu speranța apostolică într-o renaștere duhovnicească prin credință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spune: „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule”. Oare de ce spune așa? Pentru că transformarea interioară a păcatului înseamnă schimbarea inimii viclene într-o inimă curată, care este o lucrare de durată și trebuie făcută zi de zi, iar la această zidire meșterul zidar este Dumnezeu, care conlucrează cu dorința și voința omului. Oricum, inima, deși reprezintă partea cea mai intimă a omului, fiind sinonimă cu cugetul sau chiar cu sufletul omului, este, totuși, un organ limitat, chiar dacă acesta s-ar zidi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nedreptatea și viclenia. Dacă păcătosul pocăit a reușit să se transforme astfel sufletește cu ajutorul lui Dumnezeu, el a devenit stâncă puternică ce stă neclintită în mijlocul valurilor. Un păcătos care a dobândit de la Dumnezeu o inimă curată prin lucrarea de zidire a acesteia și a fost înnoit întru cele dinlăuntru ale sale cu duh drept, în realitate este o ființă renăscută pentru o nouă viață; și atunci, el este în stare să se opună păcatului mult mai ușor, făcând ceea ce este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
moralreligioasă a copilului, iar mama, cel dintâi pedagog; pe ea Dumnezeu a chemat-o și a dăruit-o să fie purtătoare de grijă și ziditoare de suflet a tuturor celor născuți din ea. Tot ce face mama pentru educația și zidirea religios-creștină a copilului nu se termină cu sfârșitul ei pământesc, ci se prelungește în viitor, când apar la lumină munca, dăruirea și jerfa sa iubitoare. De aceea, mama trebuie să întruchipeze dăruirea, viața morală ca rod al rugăciunii, spiritul creator
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
le-a gătit să umblăm întru ele.”. Lucrarea faptelor bune, a tot ce este frumos și înălțător ține de destinul final al omului. în planul măreț și veșnic al lui Dumnezeu, lucrarea binelui a constituit și constituie aspectul esențial al zidirii omului. Prin fapte bune „ne curățim de toată întinăciunea trupului și a duhului”, „ne îmbrăcăm în omul cel nou”, „creștem în Hristos până la starea bărbatului desăvârșit”, „făcându-ne făptură nouă.”. Valoarea faptelor bune se prelungește și pe planul mai larg
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
un nume, „Dumnezeu”, pentru că ele au o putere și o cinste și alcătuiesc o singură Ființă. Nu se poate exprima în cuvinte măreția sufletească a copilului. Acolo unde mama nu reușește cu credința și răbdarea ei să ridice cu adevărat zidirea lui Dumnezeu, se poate prin rugăciune, după cum spune Sf. Ioan Hrisostom „îndreptându-ne pașii spre calea lucrării lăuntrice”. Aceasta ar constitui „mâna” întinsă a lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul ne-o dă spre a putea lucra cu mai multă duhovnicie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
familie are de îndeplinit actul cel mare - educația religioasă a copiilor - și nu oricum, ci după legea creștină, care aduce regenerarea familiei pe temelia adevărului dumnezeiesc și a neamului nostru. Lucrarea aceasta de credință și rugăciune să fie lucrare de zidire, de înnoire spirituală, de refacere a sufletului atât de încercat în zilele noastre. Rugăciunea, pentru noi, creștinii, este o datorie și o necesitate. Este pâinea sufletului și cunoașterea duhovnicească a lui Dumnezeu, a omului și a lumii. „Rugăciunea creștină cuprinde
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Aceluia care a umblat ca pe uscat pe valurile mării și a certat viforul vânturilor; a Cărui căutătură seacă adâncurile și groaza Lui topește munții; că Acela și acum îți poruncește prin noi: Teme-te, ieși și te depărtează de la zidirea aceasta și să nu te întorci, nici să te ascunzi în el, nici să-l întâmpini pe el, nici să lucrezi împotriva lui, nici noaptea, nici ziua, nici dimineața, nici la amiază. Ci te du în iadul tău, până în ziua
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de la cel însemnat, noul ales ostaș al lui Hristos, Dumnezeul nostru. Că te jur cu numele Aceluia Care umblă pe aripile vânturilor și face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale pară de foc. Ieși și te depărtează de la zidirea aceasta, cu toată puterea ta și cu toți slujitorii tăi. Că s-a preaslăvit numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Lepădarea a doua. Domnului să ne rugăm. „Dumnezeul cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
puternice cum sunt sfinții, care au devenit modele și exemple vii pentru prezent și viitor. Dintru început, în lucrarea sa, Biserica a considerat întreaga comunitate ca dar al lui Dumnezeu care, prin întruparea Fiului Său, a făcut din lume „o zidire nouă”. Astfel, Biserica a devenit trup tainic al lui Hristos, iar creștinii sunt mădularele unite unele cu altele în Iisus Hristos. Sfânta Biserică a răsădit în sufletul creștinilor credința, fără de care nu este mântuire, după cum ne îndeamnă Sf. Ap.
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
tot respectul și cu acel sentiment de „frică și cutremur”, care se cuvine numai lui Dumnezeu. Exemplul viu al părinților este lucrarea cea mai importantă ce se poate face în formarea omului de mâine. Viața spirituală este o viață de zidire sufletească în care rugăciunea are un rol important. Zidirea sufletească a copilului prin rugăciune trebuie să tindă spre a crea un locaș lui Hristos, prin duh. „Rugați-vă neîncetat”, ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel, pentru că rugăciunea este izvorul ființei noastre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cutremur”, care se cuvine numai lui Dumnezeu. Exemplul viu al părinților este lucrarea cea mai importantă ce se poate face în formarea omului de mâine. Viața spirituală este o viață de zidire sufletească în care rugăciunea are un rol important. Zidirea sufletească a copilului prin rugăciune trebuie să tindă spre a crea un locaș lui Hristos, prin duh. „Rugați-vă neîncetat”, ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel, pentru că rugăciunea este izvorul ființei noastre și forma cea mai intimă a vieții noastre. Intră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Chipul de sub imagini (Irina Nechit) / 341 • Restaurarea chipului din nimic (Dan Damaschin) / 343 • Chipul ascuns în lumină (Nicolae Ionel) / 348 • Cuvântul care deschide vederea (Ion Mureșan) / 351 • Exilul vizibilului (Andrei Zanca) / 357 • O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) / 359 • Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) / 361 • Dincolo de evident (Nichita Danilov) / 363 • Golul transparent (Friedrich Michael) / 368 • Drumul vederii. Înapoi și de la capăt (Liviu Georgescu) / 370 • Altfel decât a vedea (Teodor Dună) / 374 • Imaginea de sine (Dan Coman) / 377 • Eul e altul (Claudiu Komartin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să fie. Cum să spunem acestei iviri fără nume, acestei zidiri nevăzute? "Ziceți-mi ulcior: încă sfârâi pe roată/ Ziceți-mi nalbă: am început să mă scutur".43 Se spune ea însăși în facerea prevenirii sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fisură: " Firescul demult petrecut se/ vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur înțeles țineam reunite toate/ noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederea matutinală a celui cu totul altul. Nu coordonatele imaginare, difuze, ale unei scene utopice; vădirea este revelare prin răsturnare, Imaginea inversată a lumii lăsate în grija de sine. Nepăsarea nu e nepăzire, ci detașare, starea de dinaintea curgerii și a zidirii, desprindere a naturii de chiar începutul care nu e în timp. O stare a neivirii, a preapariției în care nimic nu are față decât Cel-pururi-de-față. E chipul cu care, in nuce, totul se aseamănă, se dă pe față, se împărtășește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe față, se împărtășește fără să se împartă, întrezărește și înțelege fără rest. Chipul acesta nu se arată în închipuire, iese din rama celor imaginabile. Intră în vedere nevăzut 57. Imaginea esențială a Firului cu plumb dă cu adevărat măsura zidirii. Căci creația e prin excelență verticalitate, postulație dinamică, plăsmuire dreaptă. Aici imaginile se aliniază în funcție de unicul reper care le "magnetizează": icoana desăvârșirii, Imaginea fără imagine în care înaltul și adâncul, văzduhul și abisul își corespund 58. Este calea spiritului drept
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vrednică a împuternici magnetul ce/ te-a scăpat din strânsoare-lipsă. De nicăieri/ licărirea Firului de plumb în stare să-ți/ destăinuie ce temelii trebuie să afli spre a te/ zidi la loc în urma cutremurelor ființei". Dincolo de sugestia platoniciană a anamnesis-ului, zidirea la loc este cu putință. Stă în puterea ființei pentru că este chiar puterea sa de a fi, posibilul întoarcerii, al răsucirii și al relegării (religare). Pe scurt, al convertirii, care înseamnă răsturnare, schimbarea postulației, remagnetizare și reorientare. Adică împuternicire; a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de nicăieri. E însă un nicăieri al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din tine, apărut din nimic, de nicăieri. Restaurare prin remodelare. Zidire la loc, dar în ființa dislocată, evacuată, în golul sufletului locuit de Zeu, în Imaginea care stinge orice altă imagine, destăinuindu-și lumina 61. Și atunci, strălucirea aceasta nu e oare în stare doar în urma secularizării, în chiar miezul eclipsei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o clipă de răsuflu pe muchie. Aici imaginea stă în așteptare, stă să dispară, se arată în sclipirea reflectării. Dar în răstimpul acestei întoarceri, preț de o clipă, ea pune în vedere imprezentabilul pe care timpul nu-l vede. Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) La nivel formal, poemul Atitudini de Zeno Ghițulescu 76 pune antitetic două ipostaze ale creativității, materială și spirituală. Dar cezura e doar aparentă, întrucât, pe cei doi versanți, înregistrăm o creștere de potențial comparabil, măsurabil în sfera comună
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doi versanți, înregistrăm o creștere de potențial comparabil, măsurabil în sfera comună a naturii. Neavând principiul mișcării în sine, materia e pasivitatea care rămâne la sine, inanimatul obscur al prefabricatului sau al deja-datului. Totuși, ea e materia prima, temelie a zidirii, căci unde am putea zidi ceva durabil dacă nu pe solul ferm care susține, dă loc creșterii? Pe de o parte, așadar, " Lenea materiei ademenind/ visul zidirii/ mai puternic decât betonul armat/ decât moartea". A face, pornind de la acest fundament
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
obscur al prefabricatului sau al deja-datului. Totuși, ea e materia prima, temelie a zidirii, căci unde am putea zidi ceva durabil dacă nu pe solul ferm care susține, dă loc creșterii? Pe de o parte, așadar, " Lenea materiei ademenind/ visul zidirii/ mai puternic decât betonul armat/ decât moartea". A face, pornind de la acest fundament, pune natura în posibil, în pozitivul arătării. Ceea ce se face și crește din materie devine în vizibil, apare din necesitatea imperioasă a manifestării. Dacă lenea ademenește visul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în ea însăși, se închide în punere. În stagnare, materia e noaptea naturii, nevăzutul fără fereastră, fenomenul ratat. Dar acest a-fi-pus cuprinde în sine germenele dispunerii, al dispoziției deschiderii. Materia e receptacolul formei, desăvârșindu-se într-o apariție imaginală. Visul zidirii aici se ivește, în pre-manifestarea a ceea ce începe să crească, mai puternic decât moartea, să se arate în vizibilul posibil. Este poemul o astfel de zidire, care pornește din materia cuvântului și se face lucru crescut, ca orice viu care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al dispoziției deschiderii. Materia e receptacolul formei, desăvârșindu-se într-o apariție imaginală. Visul zidirii aici se ivește, în pre-manifestarea a ceea ce începe să crească, mai puternic decât moartea, să se arate în vizibilul posibil. Este poemul o astfel de zidire, care pornește din materia cuvântului și se face lucru crescut, ca orice viu care are puterea dispunerii și a înălțării? Căci stând în deschis, poemul stă în vedere, în raza privirii. Se arată de la sine întrucât vine de la sine. Are
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]