1,652 matches
-
nu a mai rămas bun decât becul albastru de la pomul de Crăciun al copilăriilor tale succesive și lumina cade prost și greșit pe hârtie și mă înșeală. Curge lumina albăstrie pe hârtia albăstrie și, sub peniță, umbra ei aleargă de zor pentru aceleași cuvinte. A bătut 12½. Se va fi răcit apa din baie? Mie nu-mi strigă nimeni: „Cum, încă nu dormi? Nu ți-e rușine să veghezi așa de târziu noaptea! Trebuie să fie ora 3“... Ca să aud: „Nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grămada de mătase din fața lui de parcă e prima oară când o vede. — Nu încă, nu, zice într-un final. Dar o să fie gata la timp, da? — Normal! Categoric. Își lasă piciorul jos, iar mașina de cusut începe să toarcă de zor. Știi ceva? îmi spune, încercând să acopere zgomotul. Mi-ar prinde bine un pahar cu apă. — Imediat! Mă grăbesc la bucătărie, dau drumul la robinet și aștept să vină apa rece. Instalațiile din clădirea asta sunt un pic cam ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
amândoi. Au făcut toate astea pentru mine. — E... extraordinar, zic cu glasul răgușit. Foarte frumos. — Hai să-ți vezi grădina! zice mami și o urmez ca hipnotizată până la ferestrele glisante, dincolo de care o echipă de grădinari în uniformă lucrează de zor la straturile de flori. — O să planteze panseluțe în formă de „Luke și Becky!“ zice mami. O să crească la țanc până în iunie. Și o să pună și o mică arteziană, chiar acolo unde o să fie intrarea în cort. Am văzut asta într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
simt broboane de transpirație pe față. Nici măcar nu îndrăznesc să mă uit la mami. — Bine, OK! zice Robyn într-un final. Tu ești șefa! Așa, fii atentă. Am vorbit cu Sheldon Lloyd despre cum aranjăm mesele... În timp ce ea turuie de zor, îi arunc o privire lui mami, care e cam la un metru de mine. Oare aude ce spune Robyn? O fi auzit cumva cuvântul Plaza? Sau „nuntă“ și „sala de bal“? — Am înțeles, zic, fără să fiu atentă la absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de la ce nenorocit de aeroport o să plecăm. Nu... pot să-ți spun. E surpriză, spun în cele din urmă. O vom anunța chiar în ziua respectivă. — Și ce gătești aici? Danny se uită la aragaz, unde o oală fierbe de zor. Crenguțe? Mm, ce frumos miroase! — Sunt ierburi chinezești. Pentru stres. Le fierbi și pe urmă bei zeama respectivă. — Și tu crezi că o să-l faci pe Luke să bea așa ceva? Danny bagă un deget în infuzie. — Nu sunt pentru Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreului În cultura română”, ci și pentru că acest fenomen cultural-politic este el Însuși un aspect care completează această imagine. Portretul fizic 1. Nas coroiat, buze groase „Chip de Silen” În primăvara anului 1993, pentru filmul său Lista lui Schindler, regi- zorul american Steven Spielberg a filmat În Cracovia episoadele cu deportarea evreilor din ghetoul orașului (desfășurată În martie 1943). Pentru a angaja figurația adecvată, s-au pus afișe care anunțau că se caută „figuranți având un chip cu profil evreiesc” (Le
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
două recenzii pe care le trimit acum se leagă de două lucrări de actualitate. și fiindcă veni vorba de colaborări, sînt dispus să mai colaborez la o discuție publică ridicată de D-ta. Noi cei de pe aici ne pregătim de zor pentru începerea noului an universitar. Pe 26 octombrie va fi sesiunea științifică. Sperăm să vă avem în mijlocul nostru pentru un schimb de experiență. În scurtă vreme îmi mai apar două lucrări: partea a III-a a Ist[oriei] lit[eraturii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Nu e bine să te socotească un izolat. Cu ei trăiești aceeași atmosferă de vis al meseriei. Nu uita că cizmarii, frizerii, minerii se ajută între ei. Să facem și noi măcar cît ei. Să fii sănătos! Să muncești cu zor și spornic. Să ai succese, îți urează, I. Lăudat </citation> (10) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”3.VI.1971”> Dragă tovarășe Călin, Abia am curajul să-ți scriu. Nu știu pe ce ai contat de nu m-ai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
OK. Lângă profesorul căruia i-am dat cartea, s-a așezat soția șefului de promoție și l-a rugat să-i dea și ei cartea să se uite pe ea. Am văzut că era interesată de carte, deoarece citea de zor din ea, neglijând chiar să mai mănânce. După 2-3 ore, dacă am văzut ca tot citește, am mers lângă ea și am întrebat-o dacă o interesează cartea. S-a uitat la mine și a zis: Cred ca sunteți un
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu fân bine îndesat pe care îl lega cu o funie de o grindă a grajdului lăsându-l să atârne la spatele iepei. Aceasta cum simțea că la coada ei atârnă ceva, uita de mâncare și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se întoarseră cei de la câmp. După ce-și rezemară sapele de gard s-au așezat pe prispă iar Gheorghiță se gândi că ar putea să cânte puțin cu vioara. Intră în casă, dă cu ochii de Săndel care „studia” de zor revistele, scoase vioara din cutie, dă cu sacâz pe arcuș și începe să cînte o melodie duioasă, despre care Săndel știa că se numește „Sara pe deal” și pe care Gheorghiță o învățase de la domnul învățător Obreja. Momentul era bun
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mele, născută după război. Parcă văd și acum pe acei care stăteau la masă în curte, sub umbra unui zarzăr uriaș, la o masă încărcată de bunătăți și stropită cu un pahar de vin bun. Nașul de botez cânta de zor un cântec popular al cărui refren l-am reținut: „Zâs-a badea c-a veni, Luna când o răsări. Luna văd c-a răsărit Și badea n-a mai venit!” După război, odată cu întoarcerea tatei acasă, cu puținul pe care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fusese casa noastră până atunci. Copil fiind, continuam să mă joc de unul singur pe lângă pereții casei vechi, în spațiul îngust ce rămăsese față de noua locuință în construcție. La poarta noastră o vecină, ce avea treabă cu mama, striga de zor. Cu sprinteneala copilului, ce eram, dau fuga la poartă, curios să aflu ce vrea vecina. N-am făcut nici douăzeci de pași spre poartă, că în urmă aud un bubuit înfundat urmat de un uriaș nor de praf... Căzuse tocmai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
munci alături de noi și vei trăi și tu ca toi ceilalți!...” Mi-a lăsat un pachet cu bunătăți pregătite de mama. Cu același nod în gât sărut mâna tatei și plec spre clasă în sunetul clopoțelului care ne chema de zor la ora următoare. Nu eram singurul din clasă în această situație, ba pot spune că în clasa mea, la început această situație era generalizată. Asistasem uneori la dojenile și admonestările făcute colegilor mei de unii părinți. Li se spunea cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în acel moment, eu personal, nu aveam nevoie! Continuă tot mai insistentă acea zvâcnitură percepută încă de la spitalul din Sărata. Neliniștit și tot mai febril, cobor pe peron, iau un taxi până la spitalul de pe str. Traian, unde se muncea de zor pentru primirea întregului lot de răniți! Întâmplător întâlnesc chiar pe comandantul spitalului care, supraocupat, se supără că n-am rămas în gară. Eu, fără să știu cine se ascunde sub halatul alb, îi spun că mi-e tare rău! Nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
opincarii" în luptă, că le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata! Tocmai îi povesteam Voichiței despre Mangop... Dacă Vodă ar fi ascultat și de ale noastre păsuri, de mult dezrobeam Mangopul! Maria se așează pe bancă lângă Voichița, care înfășoară de zor, pe vârtelniță, feșile. Înțelege-l și tu, turcii bat la porțile Moldovei... Trei steaguri de oștire numai?! Și pe ăștia și i-a rupt din inimă... Pentru fratele soaței sale "Doamna Țării" putea face mai mult, spune Alexandru acuzator, agitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase? Galioanele turcești nu pot duce pușci de mare greutate cu care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase? Galioanele turcești nu pot duce pușci de mare greutate cu care să spargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigat după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec Dunărea! N-ați plecat?! se întoarce el către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează cu Bârsan ce tocmai intra. Bârsan poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec Dunărea! N-ați plecat?! se întoarce el către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează cu Bârsan ce tocmai intra. Bârsan poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în ultima căruță! le îndrumă ea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în ultima căruță! le îndrumă ea și iese împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în ultima căruță! le îndrumă ea și iese împreună cu fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
proprietăți, ucigând cu sânge rece, planificat, milioane de oameni nevinovați și dezarmați, dintre care cei mai mulți erau proprietari, mari sau mici. Curat superioritate! * Nici vorbă să fiu împotriva Occidentului. Sunt împotriva temenelelor de rit oriental pe care unii le fac de zor Occidentului. E, totuși, altceva. * Unde și cum a dispărut gălăgioasa noastră obsesie cu privire la independență, neamestec în treburile interne etc.? A dispărut, pur și simplu. * Câte lașități, oportunisme, mici și mari compromisuri pentru o viață de numai 70 și ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]