3,039 matches
-
respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe cari erau urcate de dinapoia capului vițe de păr alb ca argintul, și-și scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. - Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperământ cu dânșii. - Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-[ o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi casa cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui era-n soare, ceea ce da întregului simplu o arătare plăcută. El nu se supăra de nimic în lume, nimeni n-auzise vorbă slabă din gura lui. Altfel toată ziua-și făcea de lucru. Lega cărți, lucra roți foarte solide, zugrăvea icoane pe scânduri mici geluite, pe care le dăruia oamenilor din sat. Tot ce-i trebuia lui însuși își făcea singur. El era cusătoreasa, spălătoreasa, croitorul și ciubotarul sau propriu. Nu mai pomenim cumcă era și bucătarul său propriu, căci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
camără, abia ajungând icoanele călugărești de pe păreți, adâncind umbrele din fața visătorului zahastru și îngălbinind părul sau cel alb și trăsurile cele bătrâne a feței. Mâna mică și păroasă întorcea, cu degetul muiat, paginile unse a unui manuscript grecesc de astrologie zugrăvit cu cercuri și figuri geometrice roșii. Literele începătoare a fiecărui capitol erau ca de tipar și roșii... Ce căta el în acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată or verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor stările de frică ale fiecăruia dintre noi în ceea ce privește trupul, boala, moartea sau chiar munca, nedreptatea, exploatarea cărora le cădem pradă în viața materială. Religiile recunosc aspirația la fericire, nevoia de ocrotire resimțite de oameni încă din copilărie. După ce au zugrăvit în cele mai întunecate culori forțele care le amenință, ele propun o soluție. Ele arată cum și de ce va veni o lume diafană și sigură: un trup ferit de boli, o societate fără clase și fără conflicte, o comunitate a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
posibil complot extern). În ciuda faptului că analizează mai ales chestiunile legate de manipularea și stimularea evenimentelor din decembrie 1989, Pitulescu și ceilalți autori acceptă ideea de revoluție, dar nu oricum: „Tabloul Timișoarei ’89, al revoluției în general, nu poate fi zugrăvit doar în alb-negru, în tușe tranșante - el are nevoie de paleta largă, plină de irizări, de nuanțe, proprii unei picturi impresioniste” (p. 134 - s.a.). * Scriitorul și ziaristul Richard Wagner (Calea românească. Reportaj dintr-o țară în curs de dezvoltare, 1996
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de ce influența este atât de importantă. Natura influenței De-a lungul anilor, influența a fost definită În feluri care o fac să pară aproape ocultă. O definiție o descrie ca pe un fel de forță spirituală sau morală. Altele o zugrăvesc drept o formă de autoritate, prestigiu sau credibilitate. Din punct de vedere managerial, influența este capacitatea de a asigura rezultatul dorit fără vreun aparent uz de forță sau ordin direct. Ea apare din Încrederea pe care o au alții În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
s-au redus la mai puțin de 20% la sfârșitul anilor ’80. 3. Crearea rețelelor. Al treilea element al unei bune anticipări este conectarea cu oamenii-cheie. Îmi place să folosesc cuvântul conectare În loc de comunicare. Din punctul meu de vedere, el zugrăvește o imagine mentală a două vagoane care vin Împreună. Atunci când sunt puse În funcțiune cuplajele, nu se modifică identitatea nici unuia. Cu toate acestea, ele au o putere dublă. Dezvoltarea unei rețele de oameni-cheie și menținerea contactului cu aceștia asigură un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
invizibile ale limbajului teologic al Ortodoxiei - relația teologiei cu tradiția, Scriptura și kerygma Bisericii. Bolta Templuluitc "Bolta Templului" Evangheliile au fost scrise ca răspuns la întrebarea pusă de Iisus: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Modul în care Evangheliile îl zugrăvesc pe Hristos n-ar putea fi reductibil la genul hagiografiilor pioase 1. Evangheliile sunt o subtilă și complexă operă hermeneutică redactată din perspectiva evenimentului central al economiei divine care este Învierea Domnului. Am putea spune că Învierea este singurul eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scrierilor noutestamentare, a căror pluralitate nu neagă unicitatea Evangheliei, avem deja un prim răspuns la întrebarea lui Iisus către apostoli: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Provocată de această întrebare, teologia creștină este, cu alte cuvinte, darul Cuvântului. Hristos Cel zugrăvit pe frescele Evangheliei Bisericii este Hristosul Scripturilor, Cel care a chemat mai întâi pe Israel la slujire. Pe scurt, Biserica a văzut în recunoașterea lui Hristos „după Scripturi” (1Cor. 15,3-4) presupoziția teologică fundamentală a Ortodoxiei 1. Înainte de a discuta
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cronologia exactă a faptelor lui Iisus. Evanghelia Bisericii surprinde totalitatea unei Revelații care are în centrul ei Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Această Revelație păstrează intacte „proprietățile” evenimentului pascal al Învierii Domnului 1. Crezul și dogmele Bisericii își propun să zugrăvească dinamica acestui proces de recunoaștere a Revelației. Adevărul lui Hristos este unul personal, prin urmare mistagogic. El nu se învață cu o metodă sigură, așa cum se deprind regulile de bază ale aritmeticii. Mai degrabă, învățăm acest Adevăr așa cum urcăm un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
merg la petrecerile lor uneori. I: Dar ai continuat să fii consilier în mișcarea pentru tineret? S: Da, și îmi păsa, îmi păsa foarte tare de aspectul ăsta. Ne schimbaserăm sediul și noi, cei mai vechi, am amenajat și am zugrăvit clubul - încă mă întreb cum de-am reușit să facem toate astea, cum de ne asumam atâtea îndatoriri. În sediul vechi, eu mă ocupam de bibliotecă - am organizat-o și le împrumutam cărți membrilor. Apoi am început să ne pregătim
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de-a lungul liceului, în clase integrative ori clase segregate 6? 1. Integrare versus segregare: aspectul social. Este cât se poate de clar că atât absolvenții din cadrul programului experimental care sunt acum adulți tineri, cât și cei de vârstă mijlocie zugrăvesc în relatările lor imaginea unei minorități. În profilurile ambelor grupe, categoriile care trimit la probleme sociale ocupă primele locuri: izolare, segregare, discriminare, stigmatizare și complexe de inferioritate (categoriile 2 și 6 în grupa de vârstă mijlocie, respectiv 4 și 9
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
muri, rămîne În continuare o ființă abstractă, indeterminată și neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne decît posibilitatea de a slăvi oftînd și de a medita
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o adevărată strategie a refuzului pe care nu putem să n-o legăm de celălalt sens, ascuns, al aventurii: acela al scrisului. Aceste lamentații, oricît de prefăcute, de tactice ar fi: dar cum poci să Îndrăznesc?, să fiu, să poci zugrăvi, măcar pe scurt să-ți vorbesc, oi putea oare vreodată?... arată și o nesiguranță de alt ordin. Drama Întemeietorului de limbaj răzbate, am impresia, și În cea mai fragilă manifestare a existenței lui: cea erotică. Scenariul erotic văcărescian (prinderea În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
preacinstite cucoane”. Pentru ca versurile lui să fie Înțelese mai bine, pentru ca plăcerea să fie mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul Întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost Învățată (furată) de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia: „Laudele cu care mă Împorocești prin luminată scrisoarea dumitale sînt mai presus de starea minții mele, și nici unul din darurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nu mă bucură stihurile ce am făcut, cît, pentru că au dobîndit plăcere și iscălitura dumitale, cu care pot să fie plăcute la ochii tuturora. Dumita mă cinstești a zice că dau suflet unor rînduri ce potrivesc În versuri și că zugrăvesc patimile cu Învioșare ce gîdilă simțirea sufletească. Dar vei ști, strălucito, că darul acesta l-am primit de la dumita În ceasul acela cînd mi-ai arătat că poate muri cineva Încă trăind și să trăiască murind. Îmi scrii că ai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să-i zugrăvească, fără să omită unele considerații amabile și simpatice. Mai curând el devenise obiectul curiozității și pretext de a petrece o seară cu totul ieșită din comun. Tommaso cu siguranță știa acest lucru și totuși se străduia să găsească un mod
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și poate că am exprimat și cruzimea. Foarte impresionant, plină de forță murmura tipograful răsfoind hârtiile. Am presupus că era mult prea personală, dar durerea poetului știe să se transforme, odată cu trecerea timpului, în durerea tuturor, știe să purifice cititorul zugrăvindu-i tristețea și răul, fărădelegea și moartea. Cu siguranță. Acestea din urmă nu sunt vorbele mele, ci ale lui Galilei, care mi le-a spus atunci când ne-am cunoscut la Padova și în altă formă, mi le-a scris într-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă ar fi existat vreun perete s-o adăpostească, nu acolo ar fi trebuit să-l caute. Tânărul amintea de apostolii zugrăviți pe fresce, părul și barba îi erau de culoarea mătăsii porumbului, fața prelungă și ochii îngropați în găvane. Chipul avea o paloare de parcă zugrăveala nu adăugase nimic, iar de sub pomeții care înce peau să se albăs trească, sângele părea că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fie acoperitor pentru amândoi era punga cu aurolac pe care, cu mâini tremurânde, și-o treceau unul altuia sau, mai exact, și-o smulgeau unul altuia. Lucică avea, în schimb, fața albă și netedă, chipul prelung de parcă ar fi fost zugrăvit pe tencuială, iar trăsăturile delicate păreau trase cu pensula subțire a unui desenator japonez. Părul lung îi ascundea bună parte din chip, ochii negri îi erau tăiați pieziș. Prin buzele supte se vedea că-i lipsesc dinții din față, ceea ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că e superbă, că-ți aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prințesei Matilda? Ș-apoi o să ne arate iarăși pendulul și o să ne spună să-i ascultăm apele (Gaittany tăcu, căci știa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un stâlp, deși aparent în abandon, caută să-și degajeze imperceptibil mâinile din frânghii, încercînd tăria legăturilor. Apoi veni vorba de Hagerlioaica. Aceasta se zbătuse să obțină biserica lui Ioanide și, continuând lucrările pe dinăuntru, pusese pe pictor s-o zugrăvească pe ea și pe nepotul ei ținând miniatura bisericii în mâini, după obiceiul iconografic obișnuit în veacurile trecute. În pomelnice erau citați în frunte ca ctitori. Imaginea lui Cioarec fusese înlăturată. Totdeodată, în școala prințesei se preda ca bucată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a înfierat Islamul ca fiind "o religie crudă și primejdioasă" să conducă slujba din Vinerea Patimilor.93 Unii americani au distribuit Islamul în rolul jucat cândva de comunism și de Uniunea Sovietică. Fostul președinte al Convenției Baptiste Sudice l-a zugrăvit pe Mahomed ca pe "un pedofil posedat de diavol." Astfel de viziuni extreme sunt deseori exagerate în străinătate, mai ales atunci când par aprobate la nivel oficial. Potrivit experienței Dr. Clive Calver de la World Relief, consecința o reprezintă faptul că astfel
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
asupra prizonierilor în închisoarea Abu Ghraib din Irak au devenit reprezentative. Rămâne de văzut cât de durabilă va fi această daună la adresa capacității Americii de a obține de la celelalte țări rezultatele dorite. În accepțiunea unora ea tinde, cel puțin, să zugrăvească politica noastră de propagare a drepturilor omului drept ipocrită. Substanța și stilul politicii externe Atractivitatea Statelor Unite depinde foarte mult, de asemenea, și de valorile pe care le exprimăm prin substanța și stilul politicii externe. Toate țările își urmăresc propriul interes
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]