1,937 matches
-
e mai aproape de poeții moderni, care l-au luat ca model; Racine a mărturisit că s-a format la școala marelui antic, iar Goethe l-a admirat în mod deosebit 1. Ca și la Eschil, problema esențială pe care o pune în scenă Sofocle este ceea ce constituie ideea de bază a religiei grecești, adică raporturile dintre om și destin. Eschil ne prezintă un om conștient de valoarea sa, de nedreptatea destinului care îl apasă și pe care eroul îl înfruntă cu mândrie, fără
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar „desființa” piesa bulevardieră Papa Lebonard de Jean Aicard, pusă în scenă la Teatrul Național: „alegerea acestei comedii dezarmează pe cel care i-ar căuta calificativul în marginea vocabularului convenabil. Și o direcție înțeleaptă și diligentă, mărginindu-se doar la moderni, s-ar gîndi la Mirabeau, Becque, Bernard, Jules Renard, la Shaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-o singurătate angoasată. Nu prea departe de lamento-urile lui Vinea sînt poemele proaspăt „înstrăinatului” B. Fondane, unele urmînd a fi incluse în volumul Priveliști (1930). Un Exercice de français (La Bébé Vinea, s’il veut accepter cette dedicace) pune în scenă tristeți crepusculare pe fundalul industrial cu afișe, reclame, tramvaie, autobuze și becuri Auer. Modelul pare a fi mai degrabă Zone de Guillaume Apollinaire decît futurismul italian. Un alt reper afin: belgianul Georges Linze, de departe favoritul lui Ion Vinea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion Barbu. O altă actriță de succes, Lily Popovici, a pus în scenă versuri ale poeților germani Herwarth Walden și Lothar Schreier, iar comediantul George Ciprian a citit din „paginile bizare” ale lui Urmuz. Au fost citite, de asemenea, poeme de F.T. Marinetti, Ardengo Soficci, Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Philippe Soupault, André Breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hana Braz, Liuba Kadison, Beniamin Ehren-Krantz, Alexandr Stein, Judith Lares, Hana Mogel, Miriam Orleska, Haim Brakasch, Iosif Kalmen, Samuel Scaftel, Helene Gottlieb, Aizic Samberg repurtaseră numeroase succese în turneele lor prin mai muilte țări europene. Și la București, ei au pus în scenă, încă din primii ani, zeci de piese atît din repertoriul idiș (Șalom a-, Șalom Alehem, Osip Dimov, Peretz Hirschbein etc.), cît și din cel al dramaturgiei universale (Gogol, Molière, Leonid Andreev, Ibsen, Gorki, Arțîbașev ș.a.). Interesul extraordinar pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fața alegătorilor. Se întâmpla aceasta în luna decembrie a anului de grație 1937, an care, după părerea unora, a fost anul cel mai democratic al politicii românești. Să vedeți dumneavoastră, ce politică de mânăreală și cotonogeală, Made In România, puteau pune în scenă politicienii pe vremea ceea, încât eu cred că ai fi dat oricât ca să ai un loc în față, fiindcă ar fi făcut toate paralele să privești mai de aproape la panarama politică. La sfârșitul anului 1937, mandatul de guvernare al
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Sturza (în Basarabia), cu tribulațiile sociale cunoscute. Titlul propune o replică în răspăr la An American in Paris - ce trimite, printre altele, la o operă de George Gershwin, un film de Vincente Minelli și un roman popular de Margaret Vandenburg, punînd în scenă o „ficțiune a străinului” desfășurată în multiple ipostaze. Căci „străin” e și americanul Martin, ajuns nu se știe cum la Brașov și condus în tren, nu se știe de ce, spre Chișinău de Anton Șleahtițchi, la rugămintea unui prieten; dar și
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
combină, se contopesc.) După câțiva ani în care am fost bântuit de problema pluralității și sciziunii individului, mi-am dat seama că tata fusese și el, în felul lui, solicitat nu mai puțin de aceeași problemă: prima dintre aceste opere pune în scenă o ființă scindată, cealaltă o istorie, o tragedie scindate. Ideile sunt, cred, un bun comun. Dacă subscriu la conținutul unor idei și nici nu-mi displace forma lor, nu văd de ce aș ezita să le preiau de la alții; în nici un
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Marina Constantinescu Acum vreo șapte ani, pe la mijlocul lui septembrie cel frumos și blînd, am văzut la Teatrul Național din Cluj spectacolul "Uitarea", pus în scenă de Mihai Măniuțiu după un "eseu în fărîme" semnat de George Banu. Una dintre confesiunile care m-au mișcat profund, atît ca scriitură, cît și ca imagine teatrală. Mi s-a părut că George Banu dă, calm, cortina la o
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși (Să mă naști). Mitologiei creștine i se face doar o concesie pe sfert: „Un înger va veni cîndva / să-și ia o halcă
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
Marina Constantinescu La Teatrul Maghiar din Cluj am văzut, din ’90 încoace, trei spectacole Ionesco. În februarie ’92, Tompa Gabor punea în scenă Cîntăreața cheală, spectacol de care m-am bucurat în toamna lui 1993, la București, în selecția Festivalului național de teatru. Un spectacol genial, jucat dumnezeiește, un spectacol pe care l-am adorat și pentru că el a fost o demonstrație superbă
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
nici prin engleză (unde echivalentul, denumirea culorii vinului de Burgundia, este Burgundy), nici prin franceză (Bourgogne); în germană există forme asemănătoare (Burgund, Burgunder), dar pentru numele de culoare se folosește mai curând denumirea Weinrot. O altă serie de clipuri (Vodafone) pun în scenă o tânără familie cu personaje „de cartier", cu un limbaj familiar-argotic specific, marcat mai ales prin intonație și debit; personajul masculin (care își joacă parțial propriul rol, de vedetă muzicală) e în căutarea unui pseudonim agresiv pentru o fetiță; în
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
El nu e nici actor, nici regizor... B.E.: Secretarul literar e, în teatru, un persoanj ambiguu și are parte de un statut Ťdramaticť. Actorul nu-l prea are la inimă pe acest ins ce n-a scris piesa, n-o pune în scenă, nu o joacă și nici nu aparține publicului, rămânând în schimb un intermediar dubios între cei ce fac spectacolul și cei ce-l receptează. Sigur, statutul secretarului literar ține și de statura lui intelectuală. Nu ascund că eram socotit eminența
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
în Piața Constituției, concertul susținut de către Roger Waters reprezintă ocazia unică de a vedea la București superproducția inspirată de unul dintre cele mai emblematice albume din istoria muzicii, "The Wall", al trupei Pink Floyd. Considerat o adevarată capodoperă, show-ul pus în scenă de fondatorul uneia dintre cele mai iubite trupe rock, este combinația perfectă de muzică live, proiecții impresionante, efecte vizuale uimitoare și decoruri grandioase, toate reunite într-o construcție colosală, concepută sub forma celebrului "The Wall". De asemenea, rockerul King Diamond
Cele mai așteptate concerte ale anului 2013, în România by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65235_a_66560]
-
au văzut, atunci cînd îl promovau pe Mîzgăreanu, nici un spectacol! La Național a fost invitat să pună Purificare! a lui Zelenka pentru că a fost asistentul de regie al lui Dabija la Un duel. La Odeon a fost chemat pentru că a pus în scenă la Național și tot așa, pe principiul acesta păgubos, s-a dus un soi de faimă fără mult temei. Funcționarii de la Metropolis, un spectacol după Cehov, cu o distribuție mixtă - actori importanți și tineri absolvenți - a fost, pentru mine, al
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
muzică/ sau mormîntul celui din urmă samurai// oricum fotografia era prea lungă/ așa că foarfeca mai poate reteza cîteva trepte// pe o sfoară/ zbătîndu-se în vînt/ ciorapii încearcă să ajungă din urmă/ picioarele stăpînului" (trei baghete de lemn). În fine, e pus în scenă senzaționalul. Cultura acestuia are un caracter mizantropic, funcția lui fiind aceea de-a biciui existența în genere, tratînd-o drept grotescă, hilară, absurdă. Senzaționalul e în sine compromițător pentru normalitate, ca un soi de miracol decăzut. Grație acestuia, simțim corupția normei
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
copiilor ce ne vizitează la fiecare sfârșit de săptămână”, a declarat Atena Balint, Alternative Content și Event Manager în cadrul Grand Cinema Digiplex. Teatrul de Animație Țăndărică, un reper cultural pentru copii, recunoscut prin numeroasele distincții naționale și internaționale obținute, va pune în scenă unele din piesele cele mai aplaudate de către cei mici. În luna octombrie, copiii se vor bucura de clasicele povești Fata babei și Fata Moșneagului - 5 și 6 octombrie -, Păcală - 12 octombrie-, Motanul Încălțat - 19 octombrie - și Capra cu Trei Iezi
Grand Cinema Digiplex, parteneriat exclusiv pentru divertismentul copiilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/69721_a_71046]
-
cît de dor mi-a fost să stăm împreună aici, atît de aproape de miracol. Îmi las capul pe spate și urmăresc nimfele și îngerii, alegoriile paradisiace. Tematica picturii de pe plafon este Povestea. Nimic nu-i întîmplător, nu-i așa?... Spectacolul pus în scenă de Purcărete în 2009, Uriașii munților de Luigi Pirandello, vorbea, poetic, tandru și inițiatic despre cum se face teatru. Artă. Un fel de aventură, de du-tevino, pe căile seducției, ale inspirației și ale fanteziei. „La voce della Luna”... așa începea
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
și în " Audiția", una dintre piesele lui Alexandr Galin cu priză mare la publicul de oriunde, autor cunoscut la noi și prin textele sale "Stele pe cerul dimineții" - cu cîtă bucurie închid ochii și văd spectacolul lui Lev Dodin... - "Sorry", puse în scenă și jucate și pe scenele noastre. Am plecat la Iași ca să văd montarea regizorului Claudiu Goga, mărturisesc, cu o oarecare emoție. Nu am mai fost acolo de ceva vreme tocmai fiindcă, în ultimii ani, m-am întristat să observ rutina
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
filmelor autoreflexive. La Sărbătoarea filmului francez, găzduită în această toamnă de Institutul Francez, Cea mai bună speranță feminină de și cu Gérard Jugnot, despre care Frédéric Strauss a scris: ,,Paradoxal, dacă filmul a găsit tonul just e și pentru că pare pus în scenă chiar de către eroul său, un ins care nu pierde nici o telenovelă și iubește cinema-ul lui papa!" Într-adevăr hazul acestui film este desuetudinea lui, simplitatea dezarmantă a subiectului și mizanscenei. Un părinte coafor de meserie este dezamăgit cînd află
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
Take, Ianke și Cadîr de Victor Ioan Popa, în regia lui Grigore Gonța, cu Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică în rolurile titulare. În general, dacă nu ai neapărat o idee, atunci e greu de spus de ce te apuci să pui în scenă un text. E greu de înțeles ce a urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
ilizibil, dar, s-ar spune, numai de la un moment încolo, de vreme ce, premergător acestui verdict, teatrul lui are parte, totuși, de un comentariu aplicat: "Iorga a publicat și douăzeci de drame, în versuri ori în proză, toate în cinci acte, puține puse în scenă. În O viață de om socotea teatrul o Ťșcoalăť prin care societatea își primește educația. Îi prefera tuturor dramaturgilor pe Shakespeare, pentru că fusese un îndrumător al timpului său și pe Corneille pentru Ťsufletul eroicť al personajelor sale. Se inspiră deopotrivă
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
tocmai formula împrumutată de Blaga de la Werfel și de la ceilalți expresioniști germani apasă cel mai greu asupra actualității pieselor. Sigur că regizorii contemporani nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
mai tranșant: "Ilizibile sunt de exemplu piesele de teatru. Un critic a numărat mai demult vreo patruzeci, astăzi sunt aproape cincizeci. Marian Popescu le-a tratat separat într-o monografie. Autorul se arată generos cu eventualii regizori, recomandându-le să pună în scenă doar ce le place dintr-o piesă ori chiar să orânduiască actele după gustul lor. Acest liberalism auctorial nu e fără temei: piesele n-au structură riguroasă, nici ritm, unele fiind de-a binelea haotice; formula dramatică e imposibil de
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
între orele 10 și 13. Liga Județeană a Pensionarilor Arad a încheiat o înțelegere cu Teatrul de Stat Arad, în baza căreia pensionarii vor avea dreptul la o reducere de 50% din prețul biletului sau abonamentului pentru spectacolele de teatru puse în scenă în stagiunea 2003-2004. Cu începere din luna decembrie 2003, și persoanele care primesc pensie de invaliditate vor avea dreptul să circule gratuit cu tramvaiele. În sfârșit, C.L.A. a pus la dispoziție Ligii Județene a Pensionarilor Arad, în folosință gratuită pe
Agenda2003-45-03-45-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281679_a_283008]