21,363 matches
-
din câteva versuri. Ea mai are avantajul că permite să se observe, dintr-o ochire, deosebirile dintre diferite școli de poezie și dintre diferiți autori, în limba rusă metoda este deosebit de eficace, deoarece fiecare cuvânt nu are decât un accent (accentele secundare nefiind accente propriu-zise, ci fenomene de respirație), în timp ce în engleză, întocmirea unei bune statistici ar fi destul de anevoioasă având în vedere accentele secundare și numeroasele cuvinte enclitice și proclitice. Specialiștii ruși care se ocupă de metrică acordă mare importanță
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Ea mai are avantajul că permite să se observe, dintr-o ochire, deosebirile dintre diferite școli de poezie și dintre diferiți autori, în limba rusă metoda este deosebit de eficace, deoarece fiecare cuvânt nu are decât un accent (accentele secundare nefiind accente propriu-zise, ci fenomene de respirație), în timp ce în engleză, întocmirea unei bune statistici ar fi destul de anevoioasă având în vedere accentele secundare și numeroasele cuvinte enclitice și proclitice. Specialiștii ruși care se ocupă de metrică acordă mare importanță faptului că diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
diferiți autori, în limba rusă metoda este deosebit de eficace, deoarece fiecare cuvânt nu are decât un accent (accentele secundare nefiind accente propriu-zise, ci fenomene de respirație), în timp ce în engleză, întocmirea unei bune statistici ar fi destul de anevoioasă având în vedere accentele secundare și numeroasele cuvinte enclitice și proclitice. Specialiștii ruși care se ocupă de metrică acordă mare importanță faptului că diferitele școli și diferiții autori respectă în mod diferit modelele metrice ideale, că fiecare școală și uneori fiecare autor își are
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
versificație ce decurg din diferitele sisteme lingvistice. Obișnuita clasificare a sistemelor de versificație în silabe, accentuale și cantitative nu este numai incompletă dar chiar și derutantă. De exemplu, în poezia epică sârbo-croată și fiindcă cele trei principii - silabismul, cantitatea și accentul - își au toate roiul lor. Cercetările moderne au arătat că, în practică, prozodia latină pe care o consideram pur cantitativă era considerabil modificată datorită atenției acordate accentului și lungimii cuvintelor. *45 Limbile se deosebesc în funcție de elementul care stă la baza
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
exemplu, în poezia epică sârbo-croată și fiindcă cele trei principii - silabismul, cantitatea și accentul - își au toate roiul lor. Cercetările moderne au arătat că, în practică, prozodia latină pe care o consideram pur cantitativă era considerabil modificată datorită atenției acordate accentului și lungimii cuvintelor. *45 Limbile se deosebesc în funcție de elementul care stă la baza ritmului lor. Engleza este vădit caracterizată de accent, cantitatea fiind subordonată acestuia; de asemenea, o importantă funcție ritmică are lungimea cuvintelor.. Diferența ritmică dintre un vers format
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
au arătat că, în practică, prozodia latină pe care o consideram pur cantitativă era considerabil modificată datorită atenției acordate accentului și lungimii cuvintelor. *45 Limbile se deosebesc în funcție de elementul care stă la baza ritmului lor. Engleza este vădit caracterizată de accent, cantitatea fiind subordonată acestuia; de asemenea, o importantă funcție ritmică are lungimea cuvintelor.. Diferența ritmică dintre un vers format din cuvinte monosilabice și un vers format în întregime din cuvinte polisilabice este izbitoare. În cehă, baza ritmului, care este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
acestuia; de asemenea, o importantă funcție ritmică are lungimea cuvintelor.. Diferența ritmică dintre un vers format din cuvinte monosilabice și un vers format în întregime din cuvinte polisilabice este izbitoare. În cehă, baza ritmului, care este întotdeauna însoțit de un accent obligatoriu, este lungimea cuvântului, în timp ce cantitatea nu este decât un element de variație facultativ, în chineză principala bază a ritmului este înălțimea, în timp ce în greaca veche principiul organizator era cantitatea, intonația și lungimea cuvintelor fiind elemente de variație facultative. În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poate urmări cel puțin efervescența nereținută a vorbirii elizabetane, claritatea bine strunită a limbii secolului al XVIII-lea și caracterul difuz, vag al englezei victoriene. Teoriile lingvistice joacă un rol important în istoria poeziei. De exemplu, raționalismul lui Hofobes, cu accentul lui pe sensul strict al cuvintelor, pe claritate și pe precizie științifică, a influențat profund poezia engleză, deși adesea pe o cale ocolită. Putem susține, alături de Karl Vossler, că istoria literara a anumitor perioade ar câștiga printr-o analiză a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
individuale prin care sistemul lingvistic individual al operei se deosebește de alte sisteme asemănătoare. Această metodă se bazează pe contrast: observăm abaterile de la folosirea normală a limbii și căutăm să descoperim scopul lor estetic, în limbajul obișnuit nu se pune accentul pe sonoritatea cuvintelor, pe ordinea cuvintelor, sau pe structura propoziției. Primul pas în analiza stilistică îl constituie studierea abaterilor de la exprimarea normală, cum ar fi repetițiile de sunete, inversiunile, construcțiile bazate pe o complicată ierarhie e. propozițiilor, care toate trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poeziei lui Gongora, iar Amado Alonso a analizat cu sensibilitate stilul poetic al lui Pablo Neruda.*20 Pericolul inerent metodei este urmărirea idealului de a realiza lucrări exhaustive din punct de vedere "științific". Cercetătorul ar putea uita că efectul și accentul artistic nu sunt identice cu simpla frecvență a unui procedeu. Astfel, de pildă, Josephine Miles, lăsându-se indusă în eroare de date statistice, a făcut greșeala de a exagera importanța elementului prerafaelit în stilul lui Gerard Manley Hopkins. *21 Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
arăta că trăsăturile stilului său se înlănțuie. Versul alb miltonian impune o anumită selecție a vocabularului. 241 Vocabularul face necesară perifrază, iar perifraza implică o tensiune între cuvânt și lucru: obiectul nu este numit, ci se enumera calitățile lui. Punerea accentului pe însușiri și enumerarea lor implică descriere; și modul special de descriere a naturii practicat în secolul al XVIII-lea implică o anumită filozofie, implică o teleologic. În cartea sa despre Pope și în eseurile privind stilul poetic al secolului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu să se ocupe de generalități vagi, oricât ar fi ele de... sonore". T. S. Eliot, în eseurile fin care îl ridică în slăvi pe Dante și îl atacă pe Molton, ține parcă în mod special să pună mai dogmatic accentul pe Bildlichkeit. Imaginația lui Dante, spune el, "este o imaginație vizuală". El folosește alegoria și, "pentru un bun poet, alegoria înseamnă "imagini vizuale clare", în schimb, din nefericire, imaginația lui Milton este o "imaginație auditivă". Imaginile vizuale din L'Allegro
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
generale... Milton nu vede un anumit plugar, o anumită lăptăreasă sau un anumit păstor... efectul senzorial al acestor versuri ține în întregime de ureche și este legat de noțiunile de plugar, lăptăreasă și păstor. *6 248 în toate aceste afirmații, accentul cade mai mult pe caracterul particular al imaginii și pe asocierea unor lumi diferite (pe calea analogiei, de pildă, alegoria ; sau pe calea "unificării unor idei disparate") decât pe elementul senzorial. Imaginea vizuală este o senzație sau o percepție, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de "adevăr". *16 In secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în epoca luminilor, termenul a avut în general o implicație peiorativă : un mit era o ficțiune - neadevărată științific sau istoric. Dar încă în Scienza Nuova a lui Vico, accentul s-a schimbat, punându-se pe ceea ce, de la romanticii germani, de la Coleridge, Emerson si Nietzsche încoace, a devenit, treptat, dominant - ideea că "mitul" - asemeni poeziei - este un anumit gen de adevăr sau un echivalent al adevărului, nu un rival, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Weltanschauung. Când trecem în revistă metodele moderne de studiere a acestora, putem simți această tensiune. Deoarece metodele mai vechi au tratat acești termeni ca procedee estetice (considerate și acestea drept pur decorative), în prezent pericolul constă tocmai în punerea unui accent prea puternic pe Weltanschauung. 255 Retorilor scoțieni, care scriau la sfârșitul perioadei neoclasice, comparațiile si 'metaforele li se păreau, firește, ceva calculat, ceva artificial ; în schimb, sub influența iui Freud, interpreții din ziua de azi sunt înclinați să considere că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai specifice sânt dorința de a surprinde, de a șoca dogma creștină a incarnării ; apropierea pedagogică a noțiunilor îndepărtate sau elevate prin analogii cu lucruri din viața de toate zilele. Până acum ne-am ocupat de natura limbajului figurat, punând accentul îndeosebi pe metonimie și pe metaforă; și am arătat că de la un stil de epocă la altul aceste figuri de stil pot avea caracteristici diferite. 264 Ne vom referi acum la unele cercetări oare tratează imaginile 'metaforice nu prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
la-mă și-ntemnițează-mă, căci numai dacă / Voi fi de tine-nchis și siluit, / Mă voi ști liber și neprihănit. Întrepătrunderea sferelor sexului și religiei exprimă ideea că sexul este o religie, iar religia este iubire. În anumite studii accentul este pus pe auto-exprimare, pe revelarea psihicului poetului prin imaginile pe care le folosește. Acest tip de studii pornesc de la ideea că imaginile poetului sânt ca imaginile dintr-un vis, adică necenzurate de judecată sau pudoare: nefiind declarații directe, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o piesă atât de mare dacă n-ar fi fost sincer, adică dacă n-ar fi scris despre propria lui stare de spirit. Această teorie este opusă concepțiilor despre Shakespeare emise de E. E. Stoll și de alții, oare pun accentul pe arta lui, pe talentul lui de dramaturg, pe măiestria cu oare a dat la iveală piese noi și din ce în ce mai bune, în cadrul unei tradiții în care în trecut fuseseră înregistrate succese : de pildă, Hamlet e văzut ca o urmare la
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
tip. Cele doua tipuri polare indică originea dublă a narați/unii în proză : romanul se dezvoltă din familia formelor narative nefictive - scrisoarea, jurnalul intim, biografia, cronica sau scrierea istorică ; el se dezvoltă, ca să spunem așa, din documente ; stilistic, el pune accentul pe detaliul caracteristic, pe mimesis, în sensul strict al cuvântului. Romanțul, oare continuă tradiția epopeii și a romanului .cavaleresc medieval, poate neglija veridicitatea detaliului (de exemplu, reproducerea limbajului individual în dialog), adresându-se unei realități superioare, unei psihologii mai profunde
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de romanț este situată în trecut, autorul n-o face pentru a zugrăvi cu minuțiozitate acel trecut, ci pentru a-și crea, după cum se exprimă în altă parte Hawthorne, "un fel de... domeniu poetic, în care să nu se pună accentul pe faptele concrete..." *8 Critica analitică a romanului deosebește în generai trei elemente constitutive ale acestuia : intriga, caracterizarea personajelor și cadrul ; ultimul, oare capătă atât de lesne semnificație simbolică, este denumit, în unele teorii moderne, "atmosfera" sau "tonalitatea". Este inutil
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unui personaj asemănător autorului, care fie că relatează întâmplările unor prieteni (de pildă, Marlow, din romanul Youth - Tinerețe - de Joseph Conrad), fie că întrupează conștiința prin prisma căreia sânt văzute toate întâmplările (cum e cazul lui Strether, din The Ambassadors) : accentul principal cade pe obiectivitatea consecventă a romanului. Dacă autorul urmează să fie prezent în roman altfel decât "în stare de soluție", el trebuie să se reducă pe sine sau pe reprezentantul său la dimensiunile și la statutul celorlalte-personaje. *27 O
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
deosebiri, mai fundamentale, între dramă, epopee și lirică. Majoritatea teoriilor literare moderne înclină să ignore deosebirea între proză si poezie, împărțind literatura de imaginație (Dichtung) în : literatură narativă (roman, nuvelă, epopee), dramă (în proză sau în versuri) și poezie (punând accentul pe ceea ce corespunde vechii noțiuni de "poezie lirică"). Viëtor susține, pe bună dreptate, că termenul "genul n-ar trebui să fie folosit atât pentru aceste trei categorii mai mult sau mai puțin esențiale cât și pentru genurile istorice cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
amestecate", dând naștere unor noi genuri (cum ar fi tragicomedia). Ea sesizează faptul că genurile pot fi construite atât pe baza • complexității sau "bogăției", cit și pe baza "purității" (gen prin adăugare și gen prin reducere). După ce romanticii au pus accentul pe unicitatea fiecărui "geniu original" și a fiecărei opere literare, teoria modernă, în loc să scoată în evidență deosebirile dintre un gen și altul, încearcă să găsească numitorul comun al operelor aparținând unui gen, procedeele și intențiile literare care le sunt comune
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu trebuie să se rezume doar la completarea lacunelor existente în schemele puse în lumină cu ajutorul metodelor mai vechi. Se impune să elaborăm un nou ideal de istorie literară și noi metode care să facă posibilă înfăptuirea lui. Dacă, prin accentul pe care-l pune pe istoria literaturii ca artă, idealul schițat aici pare excesiv de "purist", putem mărturisi că nu considerăm că alte metode aer fi ineficace și că studiul concentrat ni se pare a fi antidotul necesar împotriva mișcării expansioniste
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a vieții i-au paralizat forțele și voință 5. 2. Elemente de epistemologie lingvistică și de teorie a limbajului la B.P. Hașdeu 2.1. În monografia să, Cicerone Poghirc include și un capitol despre "formația științifică" a lui Hașdeu, punând accentul pe enciclopedismul și pe poliglosia acestuia, pe curiozitatea nesecata și permanentă, pe repeziciunea cu care se iniția în orice domeniu ș.a.m.d. În primă instanță, Hașdeu s-a apropiat de lingvistică și de filologie în momentul în care a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]