21,099 matches
-
defunctului patriarh și prim-ministru Miron Cristea de la Cannes (Franța). Cortegiul funebru a străbătut Calea Griviței și Calea Victoriei, cu opriri pentru slujbe religioase. Când a ajuns în fața Palatului Regal, mitropolitul Bălan al Ardealului a dat binecuvântarea cuvenită. „La un balcon din aripa stângă a Palatului a apărut atunci M.S. Regele împreună cu Marele Voevod Mihai. Suveranul și Moștenitorul Tronului au salutat pentru ultima oară pe acela care a fost capul Bisericii românești și prim sfetnic al Tronului. M. S. Regele și Marele Voevod
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Pânzariu (istorie). Actualmente leaderii activi ai clubului sunt: prof. Diana Mazga (lb. franceză/italiană), prof. Adina Antici (fizică), Ștefan-Daniel Purice (fost elev, actualmente student), Ștefan Rîciu (fost elev, actualmente student). Și iată și câteva din cele mai reușite proiecte: Proiectul Aripi spre lumină, derulat în perioada martie aprilie 2006 a presupus identificarea în cadrul școlii a copiilor proveniți din familii cu venituri reduse. Ei au fost antrenați de membrii clubului in activități de ordin educațional și ludic. Proiectul s a încheiat în
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
reluate în plachete tematice ori destinate copiilor, în ediții ilustrate. Apropierea, în unele texte, de poezia religioasă, de asemenea ar trebui reținută, mai ales pentru intensitatea trăirii, penitență și smerenie, înfiorate toate de apropierea Marii Treceri. Volumul Pe a dorului aripă..., din 2008, este dedicat părinților săi, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului său, Visarion Vasilovschi. Cele peste 200 de pagini ale sale, grupate în șapte secțiuni, cuprind "gândurile și frământările" din diferite "etape ale vieții", purtate "pe aripile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aripă..., din 2008, este dedicat părinților săi, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului său, Visarion Vasilovschi. Cele peste 200 de pagini ale sale, grupate în șapte secțiuni, cuprind "gândurile și frământările" din diferite "etape ale vieții", purtate "pe aripile dorului". Dominantă este aici lirica eului, un lirism al treptelor devenirii, al "trecerii și petrecerii" sale pe acest pământ binecuvântat al Bucovinei, pe sub soare și luceferi. Temele majore sunt natura, iubirea, timpul. Confesiunea, meditația, evocarea din catrene (cele mai multe) și distihuri
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
secțiuni ale cărții de o mare varietate a compoziției, circumscrise liricii publice și unui delicat lirism individual. Poezia este o adevărată fațetă a omului de la catedră sensibilitatea la bucurii, înfrigurări, așteptări uneori deziluzii pentru timpul trecut. Volumul "Pe a dorului aripă...", din 2008, l-am dedicat părinților mei, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului meu, Visarion Vasilovschi. Cele peste 300 de pagini le-am grupat în șapte secțiuni ce cuprind gândurile și frământările din diferite etape ale vieții, purtate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
2008, l-am dedicat părinților mei, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului meu, Visarion Vasilovschi. Cele peste 300 de pagini le-am grupat în șapte secțiuni ce cuprind gândurile și frământările din diferite etape ale vieții, purtate "pe aripile dorului". Temele abordate sunt natura, iubirea și timpul. Dumnezeiasca alcătuire a lumii, în veșnica roire a anotimpurilor, am învăluit-o în bucurie și tristețe calmă, înfiorată fiind de trecerea ireversibilă a timpului și apropierea de anotimpul destrămării. Eu lucrez mereu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spus: Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Isus". Nici nu și-a terminat acela spusele și ouăle s-au făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi. Bătrâna mi-a mai spus apoi că ouăle au puteri nebănuite: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie etc. Am văzut că ea folosea atât ouă fierte, cât și ouă golite în conținut. Le-a pus în vopsele roșii, verzi, galbene
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
muzică ori îți poți ocupa timpul cu tot felul de jocuri distractive. În plus, poți urmări traseul zborului, viteza avionului, temperatura de afară, localitățile deasupra cărora zbori, de fapt continentele. Sunt un Icarus modern, un Icarus ce și va feri aripile de soare, însă. Mă simt personajul unei povești și alunec în visare... La destinație, avionul a făcut turul de salut deasupra aeroportului japonez, apoi a aterizat. Este un gest cavaleresc ce face parte din „codul de onoare” al aviatorilor. După
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
relaxare. De fapt, să îmbin utilul cu plăcutul. Ideea „jurnalului” mi-a venit cu câteva zile înainte de plecarea în vacanță. Stăteam pe o băncuță, în parcul de la farul din Constanța, gândindu mă la aniversarea zilei mele de naștere. Călătoream pe aripile visului cu ochii deschiși. Eram absentă, nu auzeam nimic din larma copiilor din parc și, nici nu vedeam praful stârnit de o pală rece de vânt ... Noaptea avusesem un vis ciudat, încercam să-i tălmăcesc semnificația, să-i înțeleg mesajul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
plină de plante rare și de flori minunate, un bazin de marmură și câteva bănci aidoma, locul unde nobilul Conrad venea să viseze cu ochii deschiși. Grădina era Înconjurată spre apus de zidul cetății, iar pe celelalte trei părți de aripa castelului unde se aflau Încăperile personale ale ducelui și ale familiei sale. În această aripă, cu un cat mai sus, se afla și Încăperea destinată tinerei prințese, care-și cerceta curioasă noua locu ință. Era o odaie Încăpătoare, căptușită cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aidoma, locul unde nobilul Conrad venea să viseze cu ochii deschiși. Grădina era Înconjurată spre apus de zidul cetății, iar pe celelalte trei părți de aripa castelului unde se aflau Încăperile personale ale ducelui și ale familiei sale. În această aripă, cu un cat mai sus, se afla și Încăperea destinată tinerei prințese, care-și cerceta curioasă noua locu ință. Era o odaie Încăpătoare, căptușită cu lemnărie sculp tată cu meșteșug. Un pat cu baldachin, Înălțat pe un pie destal, trona
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și continuă să lovească cu sete. Puterile Îl părăseau, odată cu sângele ce țâșnea din umăr, și cei doi tâlhari rămași Își văzură țelul aproape atins. Tânărul se mai apără cât putu, hotărât să și vândă scump pielea, dar moartea cu aripa sa de gheață se apropia din ce În ce. Deodată, ca prin minune, apăru alături alt călăreț, care-i strigă răgușit să se țină cât putea și, spate În spate, Încercară să facă față atacurilor bandiților. Câteva clipe luptară În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nici asta nu pot. Nu mă pot mișca. Am să mor și eu. Mai bine stau nemișcat și aștept moartea. Cineva ne va găsi până la urmă și, dacă nu, cu atât mai bine...“ Închise ochii așteptând să-și dea duhul. Aripa liniștitoare a morții Însă nu venea. În locul ei, auzi un suspin slab ca o părere și deschise ochii. Atunci observă că din palma cavale rului care zăcea alături se prelingea un firi șor subțire de sânge. „Dumnezeule! Omul n-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de brad o bisericuță și o fântână. Cu timpul, nimeni nu-și mai aducea aminte când se aciuase acolo și un pustnic. Bătrânii po vesteau că asta se Întâmplase În vara când molima cea nouă secerase multe vieți. Pe neașteptate, aripa morții se Întinsese peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor. Din când În când, se mai prăvălea câte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi strecurat prin fereastra Îngustă și-ar fi sărit În prăpastie. Spre seară, puterile o părăsiseră. Pe obrajii ei palizi se rostogoleau lacrimi de disperare. Adelheid cea atât de mândră și curajoasă odinioară era acum o mică pasăre cu aripile frânte și uitată de toți. Disperată, se trânti pe pat și hotărî să nu se mai ridice, să moară de foame și de istovire, pentru a sfârși odată cu spaimele și necazurile. Astfel mai trecu o noapte. Dimineața se ridică de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o să vedeți. și, după aceea, aranjăm noi și celelalte treburi... X Bancherul Urs nu Întârzie nici o clipă după ce află vestea cea cumplită. Gândul că fiul lui se afla În primejdie de moarte trezi În el puteri neașteptate și-i dădu aripi. Se ridică cu o sprinteneală de mult uitată de la pupitrul unde verifica niște socoteli cu acea minuție care-l făcuse bogat cu ani În urmă pe bunicul său, azvârlind cu furie pana de gâscă, astfel Încât tot pergamentul se umplu de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prelat, care, pe lângă multe alte calități, avea și umor din plin. Bertranda a născut În aceeași noapte. Nici nu-i de mirare, după toate greutățile prin care trecuse. O naștere grea și chinuitoare. O ascunsesem, la porunca monseniorului, Într-o aripă izolată a palatului și-am stat toată noaptea la ușa de după care se auzeau gemete care-ți rupeau inima. Era prima oară când mă aflam Într-o asemenea Împrejurare, adăugă călugărul clătinând din cap, și nu pot spune cât de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și transportul acasă la Roman. La câteva zile după ce revenisem la Iași, după recuperarea banilor de la C.E.C, am mers împreună cu fratele meu la cumpărături. În Alexandru, bicicleta pe care mi-o doream de multă vreme - Ucraina verde, cu aripile albe, a devenit a mea. Nouă fiind, cu pedalele și accesoriile nemontate, pentru transportul până la blocul lui, a fost nevoie de un taxi. Mi-amintesc, cu liftul a ajuns la etajul X, în fața ușii apartamentului fratelui meu. Despachetatul a durat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Ucraina. Nu-l invidiam, chiar mă întrebam cum putea rezista mereu cu mâinile mai jos, cu spatele arcuit parcă nefiresc. Credeam (ca și acum, dealtfel) că o asemenea poziție pe bicicletă, este obositoare. Apăruseră prin oraș multe "Ucraina”, unele cu aripi argintii, altele albe sau la culoarea cadrului - verde, roșu sau albastru și, uneori gândeam că mulțumirea supremă ar fi fost să am și eu una. Plănuiam împreună cu Claudiu, ca-n vacanța dintre anul III și IV să facem o plimbare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ar fi fost fotografiile și amintirile, fiindcă doar cu astea rămâi, până la urmă. Era obligatoriu, bineînțeles, să am și eu o bicicletă bună. O Ucraina ar fi fost grozavă, fiind robustă și rezistentă. Mă vedeam pe o bicicletă verde cu aripi albe, cu un R (România) în față și-n spate, cu tricolorul prins la ghidon, cu rucsac în spinare, cu niște portbagaje metalice de o parte și de alta a roții din spate. Fără a exagera cu "îmbunătățirile”, pe lângă oglinzile
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
am și mâncat, televizorul și portretul lui Nicolae Ceaușescu (mai corect, a "președintelui țării”, la vremea aceea). Mobilierul era de calitate, din lemn sculptat, parcă altfel decât mă așteptam să găsesc la o mănăstire. Cred că am dormit singur în aripa aceea de clădire. Dimineață, același călugăr mă conduse la masă, la trapeză de data aceasta (nu mai știu ce-am mâncat, dar știu c-a fost bine). Acasă, pe când plănuiam pelerinajul pe la mănăstirile din Neamț eram sceptic, fără s-o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fotografii, dar ele nu reflectă, decât întregite de amintiri, realitatea. După motel am coborât la lac, apoi am revenit să-i aștept pe ceilalți pe terasă. Pe drumul de întoarcere, un prim incident tehnic: bicicletei bătului i s-a rupt aripa din față. Îndreptându-ne voioși spre Sfântu Gheorghe, lăsam în urmă sate, urcușuri și coborâșuri, locuri de vis, care de pe bicicletă se văd altfel. Am mâncat pe marginea drumului. Din fericire, la hotel ne-a primit un apartament cu două
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
un an și jumătate, Vasilică a decedat ca urmare a unei infecții generalizate, căreia medicii imunologi nu i-au găsit antidotul. Într-un sicriu mititel, cât o valijoară, Vasilică a fost dus al cimitir de un număr redus de persoane. Aripile negre ale morții și-au făcut simțită prezența pentru prima dată în acest cămin. Dar nu și pentru ultima dată. Au trecut anii. În casa de pe Veniamin Costache, Cel de Sus a adus din nou veselia și bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se găsesc toate neamurile și rubedeniile noastre. De aici provine familia Aciocîrlănoaiei, cu toate ramificațiile ei. Pe vremea aceea, încă mai trăiau bunicii mei după tată și, bineînțeles, o parte din unchii și mătușile mele. Ne-am instalat într-o aripă casei părintești și am început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru agricultură. Au fost, în schimb, geruri năprasnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
VIN AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" Seceta era cumplită. Oamenii sufereau îngrozitor de malnutriție. Foametea făcea ravagii. Cei mai expuși erau bătrânii și copiii, având organismele mai puțin rezistente în lupta pentru viață. Pentru a patra oară, în familia noastră au fâlfâit aripile cernite ale îngerului morții. Fratele meu mai mic, Sandu, a avut un frățior geamăn, Liviu. Mama nu a avut piept suficient pentru ambii gemeni. În lupta pentru existență, cel mai puternic, Sandu, a rezistat și a supraviețuit, iar cel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]