17,663 matches
-
se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci”" (Julius Teutsch, cronicar sas). Junii din Șchei și cei din Brașovul Vechi împart tradiții comune și au fost uniți spațial, înainte de venirea sașilor, care treptat i-au despărțit cu Cetatea. Abia după 1918 li s-a permis revenirea în Șchei a brașovechenilor. Există șapte grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni. Vasile Oltean in cartea
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
una dintre cetățile de apărare din secolul al X-lea fiind la Satu Mare (Castrum Zotmar), cucerit de Szabolcs și Tas, după cum menționează cronica lui Anonymus. În evul mediu, pe teritoriul actualului oraș Satu Mare existau două așezări umane, Mintiu și Satu Mare, despărțite de cursul râului Somes. Primele informații scrise privind această regiune indică Satu Mare drept centrul comitatului regal cu același nume, funcționând în jurul unui castru fortificat: cetatea Satu Mare. Mintiul apare în documente la începutul secolului al XIII-lea ca o așezare de
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
Munteniei, Alexandru al II-lea Mircea. Hrisovul, scris, în luna ianuarie 1575, se referă la o luptă purtată în 1572, an din care se poate vorbi despre Focșani, pe baze documentare.<br> Pentru că Focșanii se găseau chiar pe granița ce despărțea Moldova de Țara Românească, cu timpul au apărut două orașe cu același nume: "Focșanii Valahiei" și "Focșanii Moldovei". Pe Ia anul 1641, un călător străin anonim descria Focșanii ca fiind un oraș mare, "„aflat chiar pe granița Moldovei cu Muntenia
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
Românească, cu timpul au apărut două orașe cu același nume: "Focșanii Valahiei" și "Focșanii Moldovei". Pe Ia anul 1641, un călător străin anonim descria Focșanii ca fiind un oraș mare, "„aflat chiar pe granița Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un pârâu, mai bine zis o baltă, peste care este clădit un pod de piatră”". Pârâul era de fapt o gârlă creată prin derivarea unei părți din apa Milcovului, care la început a avut suficientă apă pentru a pune în
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
Se poate afirma că factorii care au determinat apariția orașului în acest loc sunt deopotrivă cei naturali și social-istorici. Relieful este format din interfluvii cu altitudinea de 350 - 400 m, cu aspect de platou, dealurile Morii, Chițoc și Brodoc, fiind despărțite de văi largi, însoțite de terase bine dezvoltate și de versanți cu intense procese geomorfologice, în special alunecări. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme: superioară (70 - 80 m), medie (40 m) și inferioară (10 - 20 m
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
versanți cu intense procese geomorfologice, în special alunecări. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme: superioară (70 - 80 m), medie (40 m) și inferioară (10 - 20 m). Albiile Bârladului, Vasluiului și Racovei sunt puternic colmatate, înconjoară orașul despărțindu-l de localitățile suburbane: Brodoc, Rediu, Bahnari și Viișoara. Rețeaua hidrografică a municipiului Vaslui este drenat de râul Vaslui, Bârlad si Delea, cărora li se adaugă o rețea hidrografică autohtonă (afluenții acestora). Aceste acumulări sunt în administrarea Sistemului de Gospodărire
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
dușmanilor către ultimul refugiu al domnilor români, aflat la 25 de kilometri depărtare. În vremurile îndepărtate exista un tunel, care astăzi este accesibil numai până la jumatăte, de acces între acest edificiu și Biserica Domnească, ce trece pe sub drumul ce le desparte, șoseaua de legătura Pitești-Curtea de Argeș-Transfăgărășan. În centrul orașului se află vestigiile "Curții Domnești", întemeiată probabil în secolul al XIII-lea și reînnoită către anul 1340. Incinta patrulateră neregulată era mărginită de ziduri de piatră. Din acest ansamblu s-au
Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/296981_a_298310]
-
bolta, cu cheotori bisericești, netede, si brâu median. Fiecare bolta din naos, pronaos, altar este octogonala și are în partea superioară o trapa acționata pe scripeți de lemn, folosită pentru aerisire. În altar există și două trape laterale. Naosul este despărțit de pronaos printr-un perete de lemn, deschis, cu bolta în formă de arc de cerc, pe care este sculptat un porumbel, iar în partea de jos deschiderea peretelelui este încheiată de doi piloni, rotunjiți la capete. Porumbelul și frânghia
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Actualul municipiu Suceava este compus din trei zone morfostructurale, care formează un triunghi: Cartierul Obcini este situat în partea sud-vestică a municipiului și se învecinează la nord-est cu cartierul George Enescu, de care este despărțit de Calea Obcinilor. În partea de vest, Obcini se învecinează cu satul Sfântu Ilie, care aparține de comuna Șcheia. Denumirea cartierului se trage de la amplasarea sa, adică pe Obcinele Sucevei. Obcini este un cartier în mare parte de blocuri, având
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Țibău. Acești munți înconjoară o depresiune și sunt așezați că adevărate ziduri naturale de cetate. La sud, hotarul orașului este mărginit de culmile Munților Rodnei, cu Vârful Pietrosul Rodnei (2303 m altitudine, cel mai înalt din Carpații Orientali și, care desparte Borșa de județul Bistrița Năsăud), vârfurile Negoiescul Mare și Repezii. La poalele vârfului Toroiaga (1929,9 m altitudine - cel mai înalt vârf din din Munții Maramureșului) este situat unul dintre cartierele orașului, Băile Borșa. În partea de răsărit se află
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
află Munții Țibău, unde prin Râul Țibău orașul are hotar cu Bucovina, mai precis cu județul Suceava. În partea nordică dincolo de vârful Toroiaga localitateaq are hotar cu Ucraina, iar spre N-V hotar cu Vișeul de Sus, de care este despărțit mai întâi de Valea Vaserului - Valea Râului , iar de comună Moisei dr către Izvorul lui Dragoș. Căile de acces rutiere sunt reprezentate de DN18 (Baia Mare - Sighetu Marmației - Vișeu de Sus - Moisei - Borșa - Prislop, Maramureș - Șesuri) care face legătura peste Pasul
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
reforma administrativă din anul 1950 a fost reședința fostului județ Câmpulung. Municipiul este situat în partea central-vestică a județului Suceava, la intersecția coordonatelor 47° 32' latitudine nordică cu 25° 33' longitudine estică. Orașul este localizat în depresiunea intramontană Câmpulung, ce desparte Obcinele Bucovinei de Munții Stânișoarei. Zona locuită a localității este de aproximativ și se întinde pe o lungime de peste 10 km de-a lungul râului Moldova, care traversează orașul. Suprafața intravilană măsoară aproape . Localitatea se învecinează la nord cu Obcina
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
Orașul este divizat în: Podu Vadului, Irimești, Surdești, Valea Morii, Valea Târsei, Breaza de Jos, Breaza de Sus, Ograda, Gura Beliei, Frăsinet, Nistorești, Podu Corbului, Gurgi, Corbeni și Capu Câmpului. Albia râului Prahova străbate localitatea de la nord la sud și desparte cartierele Podu Corbului, Nistorești și Frăsinet. Din punct de vedere geologic, terasa este alcătuită din depozite miocene de gresii printre care se intercalează pachete de gipsuri, precum și conglomerate de argile bentonitice, marne compacte, calcaroase. La partea inferioară a gipsurilor apar
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
anual cu aproximativ 40 m². Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă: Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turcește "Çatal Çedırlez" uneori transcris în română „Ceatal Sf. Gheorghe”) se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe. Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său, de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării. Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia, are
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
ar fi corbul au fost văzute chiar pe Pasul Sudic (), hrănindu-se cu resturi de mâncare sau chiar cu cadavre, rămase în urma expedițiilor. Geologii au împărțit rocile ce compun Everestul în trei unități, numite "formațiuni". Fiecare din aceste formațiuni sunt despărțite una de alta de falii, de-a lungul cărora au fost presate una de cealaltă. De la vârful Everest până la bază, aceste roci reprezintă Formațiunea Qomolangma, Formațiunea Pasul Nordic, și Formațiunea Rongbuk. De la vârf până la începutul Bandei Galbene, la aproximativ peste
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
pierderi. Orașul este mărginit la nord cu lanțul nordic al munților Karwendel și la sud de zona prealpină a lanțului central al muntelui Patscherkofel din Alpii Tuxer. La marginea de vest a orașului se află valea râului Inn care îl desparte de masivul Martinswand. Afluenții Innului din regiunea Insbruck: Lacuri, bălți: În 2006 au avut loc alegeri electorale iar rezultatele scrutinului arătând astfel: -Pentru Innsbruck 26%(conservatorii) -SPO 19%(de stânga) -VERZII 18,5%(de stânga) -OVP 15,5% (conservatorii) -FPO
Innsbruck () [Corola-website/Science/296789_a_298118]
-
Politehnica din Zurich ETH. Aceasta fusese studentă la matematică iar Einstein o cunoscuse încă din 1898. Au avut trei copii, o fată, Lieserl (n. 1902), și doi băieți, Hans Albert (n. 1904) și Eduard (1910). În 1914 cei doi se despart. Einstein se mută la Berlin, iar Mileva și copiii rămân la Zürich. După unii autori, Mileva l-ar fi ajutat pe Einstein în munca sa de cercetare științifică. În 1919 încheie divorțul cu prima soție și se căsătorește cu o
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
cercuri mai largi. Triumful științific al lui Newton în ultimele decenii se împletea într-un anumit grad cu o bunăstare exterioară: onorurile palatului, respectul discipolilor, îngrijire bună acasă. Nepoata sa a continuat să locuiască la el și nu s-a despărțit de el nici după ce s-a măritat a doua oară cu Condwitt. Bătrânețea lui a fost liniștită, fără complicații și zguduiri bruște. Abia la vârsta de 80 de ani s-a constatat la Newton o afecțiune serioasă a vezicii, însoțită
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
capitale antice care a dăinuit până astăzi. Istanbul este cel mai mare oraș din lume care se întinde pe două continente, Europa și Asia. Cea mai mare parte a cartierelor sale se găsesc pe pintenul din extrema sud-estică a Europei, despărțită de cele asiatice prin Marea Marmara și Strâmtoarea Bosfor. Pe partea europeană, golful adânc Cornul de Aur desparte cartierele europene în două sectoare: vechiul Constantinopol, la sud, și Orașul Nou la nord, cu cartierele Karaköy (Galata), Geyoglu (Pera), Katabaș, Taksîm
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
pe două continente, Europa și Asia. Cea mai mare parte a cartierelor sale se găsesc pe pintenul din extrema sud-estică a Europei, despărțită de cele asiatice prin Marea Marmara și Strâmtoarea Bosfor. Pe partea europeană, golful adânc Cornul de Aur desparte cartierele europene în două sectoare: vechiul Constantinopol, la sud, și Orașul Nou la nord, cu cartierele Karaköy (Galata), Geyoglu (Pera), Katabaș, Taksîm, Beșiktaș, Ortaköy și altele mai noi, întinse în adâncul uscatului sau de-a lungul Bosfor-ului. Peste ape, pe
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
a numit "Lygos". Ea a ocupat poziția dominantă deținută mai târziu de "acropolisul" viitorului Byzantion grecesc, întemeiat după legendă în anul 667 e.A și al Constantinopol-ului care i-a urmat începând cu anul 330 e.N. Astăzi Cornul de Aur desparte în două partea europeană a Istanbul-ului, la sud rămânând vechiul Constantinopol, iar la nord Orașul Nou, cel întemeiat de genovezi cu acordul bizantinilor, acolo unde s-au aciuit ulterior o mulțime de locuitori străini, mai ales apuseni, aduși de
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
grecii au dăruit a zecea parte din prada de război, capturată în tabăra persană de la Plateea, a generalului Mardonios. Impletitura celor trei șerpi are un diametru de circa 50 de cm și se înalța la 8 metri. Capetele reptilelor erau despărțite larg în partea terminală a coloanei și purtau un trepied de aur care susținea un vas tot de aur. Numele celor 31 de cetăți grecești victorioase în bătăliile de la Salamina și Plateea s-au găsit gravate, în 1855, în partea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Folkstone, leagă direct Anglia de Europa continentală. Granița anglo-franceză este la jumătatea drumului de-a lungul tunelului. Mare parte din Anglia este deluroasă, în general muntoasă în nord cu un lanț de munți nu prea înalți, Munții Penini (Pennines), care despart estul de vest. Alte zone deluroase în nord și Midlands sunt Ținutul Lacurilor (The Lake District), the North York Moors (Mlaștinile din North York) și Districtul Peak. Linia aproximativă de demarcație dintre tipurile de teren este adesea indicata de linia
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
locuitori. Comuna Socariciu rămânea separată, tot în plasa Orașul, având 736 de locuitori. Pe teritoriul actual al comunei, înainte de 1925, a apărut și comuna Heliade-Rădulescu, formată doar din satul eponim, cu 680 de locuitori. În 1931, comuna Costieni s-a despărțit în comunele "Joița" (cu satele Costienii Mari, Cuculeasa și Joița) și "Ziduri", cu satele Costienii de Jos și Orzăneasca, în schimb comunele Socariciu și Heliade-Rădulescu s-au unit sub numele de "Nicolae Fleva", cu satele Nicolae Fleva (fost Socariciu) și
Comuna Ziduri, Buzău () [Corola-website/Science/301056_a_302385]