16,065 matches
-
este un disc de gramofon amplasat pe două sonde spațiale Voyager lansate în 1977. Discul conține sunete și imagini menite să ilustreze diversitatea vieții și culturii pe Pământ și a fost trimis cu intenția de a fi descoperit de orice ființe inteligente sau oameni ai viitorului. Sondele Voyager nu se îndreaptă spre o destinație anume
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
cu spațiul interstelar, probabilitatea ca sondele Voyager să întâlnească o civilizație spațială este foarte redusă, mai ales că până la urmă ele vor înceta să emită radiație electromagnetică intenționată pentru comunicații. Carl Sagan a spus că " Sondele vor fi întâlnite și discurile ascultate doar dacă există civilizații capabile de călătorii spațiale în spațiul interstelar. Însă lansarea acestei „sticle” în „oceanul” spațial spune cuvinte pline de speranță despre viața pe această planetă." Astfel, înregistrarea de pe disc e mai degrabă văzută ca o capsulă
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
spus că " Sondele vor fi întâlnite și discurile ascultate doar dacă există civilizații capabile de călătorii spațiale în spațiul interstelar. Însă lansarea acestei „sticle” în „oceanul” spațial spune cuvinte pline de speranță despre viața pe această planetă." Astfel, înregistrarea de pe disc e mai degrabă văzută ca o capsulă a timpului sau o declarație simbolică decât ca o încercare serioasă de comunicare cu viața extraterestră. Sondele Voyager 1 și 2 sunt în acest moment cele mai îndepărtate obiecte făcute de mâna omului
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
imagini sunt codificat în formă analogică și sunt compuse din 512 linii verticale. Restul înregistrării este audio, destinat pentru a fi redat la 16⅔ rotații pe minut. În colțul de sus stânga se află un desen ușor de recunoscut a discului de fonograf și acul său de înregistrator. Acul se află în poziția corectă pentru audiția discului de la început. Perioada corectă a unei rotații, de 3.6 secunde, exprimată în unități temporale de 0.70 miliarde dintr-o secundă, perioadă de
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
audio, destinat pentru a fi redat la 16⅔ rotații pe minut. În colțul de sus stânga se află un desen ușor de recunoscut a discului de fonograf și acul său de înregistrator. Acul se află în poziția corectă pentru audiția discului de la început. Perioada corectă a unei rotații, de 3.6 secunde, exprimată în unități temporale de 0.70 miliarde dintr-o secundă, perioadă de timp asociată cu tranziția fundamentală a atomului de hidrogen, este scrisă în jurul discului, în aritmetică binară
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
corectă pentru audiția discului de la început. Perioada corectă a unei rotații, de 3.6 secunde, exprimată în unități temporale de 0.70 miliarde dintr-o secundă, perioadă de timp asociată cu tranziția fundamentală a atomului de hidrogen, este scrisă în jurul discului, în aritmetică binară. Desenul indică faptul că discul trebuie audiat din exterior spre interior. Sub acest desen se află o vedere laterală a discului și a acului de înregistrator, cu un număr binar care exprimă durata unei părți a discului
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
a unei rotații, de 3.6 secunde, exprimată în unități temporale de 0.70 miliarde dintr-o secundă, perioadă de timp asociată cu tranziția fundamentală a atomului de hidrogen, este scrisă în jurul discului, în aritmetică binară. Desenul indică faptul că discul trebuie audiat din exterior spre interior. Sub acest desen se află o vedere laterală a discului și a acului de înregistrator, cu un număr binar care exprimă durata unei părți a discului - aproximativ o oră. Informațiile din porțiunea din colțul
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
o secundă, perioadă de timp asociată cu tranziția fundamentală a atomului de hidrogen, este scrisă în jurul discului, în aritmetică binară. Desenul indică faptul că discul trebuie audiat din exterior spre interior. Sub acest desen se află o vedere laterală a discului și a acului de înregistrator, cu un număr binar care exprimă durata unei părți a discului - aproximativ o oră. Informațiile din porțiunea din colțul de sus dreapta a coperții sunt destinate să arate cum trebuie construite imaginile de pe semnalele înregistrate
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
discului, în aritmetică binară. Desenul indică faptul că discul trebuie audiat din exterior spre interior. Sub acest desen se află o vedere laterală a discului și a acului de înregistrator, cu un număr binar care exprimă durata unei părți a discului - aproximativ o oră. Informațiile din porțiunea din colțul de sus dreapta a coperții sunt destinate să arate cum trebuie construite imaginile de pe semnalele înregistrate. Desenul de sus arată semnalul tipic care apare la începutul unei imagini. Imaginea este construită pornind
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
decalată pentru a reda corect imaginea. Imediat sub acesta se află un desen al unei întregi imagini raster, dovedind că într-o imagine completă sunt 512 (2) linii verticale. Chiar sub acesta, se găsește o copie a primei imagini de pe disc pentru a verifica decodificarea corectă a semnalelor. Un cerc s-a folosit în această imagine pentru certitudinea că beneficiarii folosesc raportul corect al înălțimii orizontale și verticale în reconstruirea imaginii. Imaginile color au fost reprezentate de trei imagini în ordine
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
cu o linie conectoare și cu cifra 1 care indică faptul că intervalul de timp asociat cu tranziția dintr-o stare în alta trebuie folosită ca scală temporală fundamentală, și pentru timpul dat pe copertă, dar și în imaginile decodate. Discul este făcut din cupru placat cu aur, iar coperta din aluminiu. Pe copertă este electrodepusă o probă ultra-pură de uraniu-238. Uraniul-238 are un timp de înjumătățire de 4,468 miliarde de ani, astfel că e posibil (de exemplu prin spectrometrie
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
are un timp de înjumătățire de 4,468 miliarde de ani, astfel că e posibil (de exemplu prin spectrometrie de masă) ca o civilizație care ar găsi obiectul să folosească raportul uraniului rămas față de elementele derivate pentru a determina vârsta discului. De asemenea, discul purta inscripția-dedicație "To the makers of music - all worlds, all times" () gravată manual pe suprafața dintre eticheta și zona înregistrabilă. Din moment ce gravarea nu făcea parte din specificațiile originale, discul a fost inițial refuzat, spre a fi înlocuit
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
de înjumătățire de 4,468 miliarde de ani, astfel că e posibil (de exemplu prin spectrometrie de masă) ca o civilizație care ar găsi obiectul să folosească raportul uraniului rămas față de elementele derivate pentru a determina vârsta discului. De asemenea, discul purta inscripția-dedicație "To the makers of music - all worlds, all times" () gravată manual pe suprafața dintre eticheta și zona înregistrabilă. Din moment ce gravarea nu făcea parte din specificațiile originale, discul a fost inițial refuzat, spre a fi înlocuit cu un disc
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
rămas față de elementele derivate pentru a determina vârsta discului. De asemenea, discul purta inscripția-dedicație "To the makers of music - all worlds, all times" () gravată manual pe suprafața dintre eticheta și zona înregistrabilă. Din moment ce gravarea nu făcea parte din specificațiile originale, discul a fost inițial refuzat, spre a fi înlocuit cu un disc gol. Mai târziu, Sagan a reușit să convingă administratorul să accepte discul asa cum era. Voyager 1 a fost lansat în 1977, a depășit orbita lui Pluto în 1990
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
discul purta inscripția-dedicație "To the makers of music - all worlds, all times" () gravată manual pe suprafața dintre eticheta și zona înregistrabilă. Din moment ce gravarea nu făcea parte din specificațiile originale, discul a fost inițial refuzat, spre a fi înlocuit cu un disc gol. Mai târziu, Sagan a reușit să convingă administratorul să accepte discul asa cum era. Voyager 1 a fost lansat în 1977, a depășit orbita lui Pluto în 1990 și a părăsit sistemul solar în noiembrie 2004. Sonda se află
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
gravată manual pe suprafața dintre eticheta și zona înregistrabilă. Din moment ce gravarea nu făcea parte din specificațiile originale, discul a fost inițial refuzat, spre a fi înlocuit cu un disc gol. Mai târziu, Sagan a reușit să convingă administratorul să accepte discul asa cum era. Voyager 1 a fost lansat în 1977, a depășit orbita lui Pluto în 1990 și a părăsit sistemul solar în noiembrie 2004. Sonda se află acum în Centura Kuiper. În circa 40000 de ani, sondele Voyager vor
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
instrumente va deveni insuficientă dincolo de anul 2025. După aceasta, sonda va continua călătoria sa în jurul Căii Lactee. Pe 12 septembrie 2013, NASA a anunțat ca Voyager 1 a părăsit Sistemul Solar și a pătruns în spațiul interstelar. Majoritatea imaginilor folosite pe disc (reproduse în alb și negru), împreună cu informații despre alcătuirea lui, pot fi găsite în cartea "Murmurs of Earth: The Voyager Interstellar Record (Murmure de pe Pământ: Discul Interstelar Voyager)" de Carl Sagan, F.D. Drake, Ann Druyan, Timothy Ferris, Jon Lomberg, și
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
a părăsit Sistemul Solar și a pătruns în spațiul interstelar. Majoritatea imaginilor folosite pe disc (reproduse în alb și negru), împreună cu informații despre alcătuirea lui, pot fi găsite în cartea "Murmurs of Earth: The Voyager Interstellar Record (Murmure de pe Pământ: Discul Interstelar Voyager)" de Carl Sagan, F.D. Drake, Ann Druyan, Timothy Ferris, Jon Lomberg, și Linda Salzman din 1978. O versiune pe CD-ROM a fost editat de Warner New Media în 1992. CD-ROM-ul a fost rezultatul eforturilor lui Sagan pentru obținerea
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
Jon Lomberg, și Linda Salzman din 1978. O versiune pe CD-ROM a fost editat de Warner New Media în 1992. CD-ROM-ul a fost rezultatul eforturilor lui Sagan pentru obținerea certificatelor de autor pentru numeroase pasaje muzicale și fotografii conținute de Discul de Aur original, pentru a permite includerea lor în lansarea făcută de Warner New Media. (Titularii drepturilor de autor pentru imaginile și muzica de pe discul original au semnat înțelegeri care permiteau audiția lucrărilor numai în afara sistemului solar.) În iulie 1983
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
lui Sagan pentru obținerea certificatelor de autor pentru numeroase pasaje muzicale și fotografii conținute de Discul de Aur original, pentru a permite includerea lor în lansarea făcută de Warner New Media. (Titularii drepturilor de autor pentru imaginile și muzica de pe discul original au semnat înțelegeri care permiteau audiția lucrărilor numai în afara sistemului solar.) În iulie 1983, BBC Radio 4 a difuzat documentarul de 45 de minute "Music from a Small Planet (Muzică de pe o planetă mică)", în care Sagan și Druyan
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
numai în afara sistemului solar.) În iulie 1983, BBC Radio 4 a difuzat documentarul de 45 de minute "Music from a Small Planet (Muzică de pe o planetă mică)", în care Sagan și Druyan au explicat procesul de selecție a muzicii pentru disc și au prezentat fragmente de pe disc.
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
1983, BBC Radio 4 a difuzat documentarul de 45 de minute "Music from a Small Planet (Muzică de pe o planetă mică)", în care Sagan și Druyan au explicat procesul de selecție a muzicii pentru disc și au prezentat fragmente de pe disc.
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
Havana Brown, pe numele său real Angelique Meunier (n. 14 februarie 1985) este o cântăreață, DJ și dansatoare australiană. În 2008, Havana a semnat că DJ cu casa de discuri Island Records Australia, si a început să lanseze seria să de albume compilație "Crave", care constă din remixuri ale cântecelor altor artiști. După asta Havana Brown a avut o serie de turnee alături de artiști cu renume internațional, printre care Britney
Havana Brown (cântăreață) () [Corola-website/Science/332399_a_333728]
-
fost certificat cu triplă-platină de către ARIA. Single-ul i-a adus Havanei două nominalizări la premiul "ARIA Music Award", la categoriile ”Breakthrough Artist Single” și ”Highest Selling Single”. Ca urmare acestui succes, Brown a semnat un contract cu casa de discuri 2101 Records a producătorului american RedOne, afiliata la Universal Republic. Un remix la "We Run the Night", împreună cu rapperul american Pitbull, a fost produs de RedOne și lansat în Statele Unite. Hitul a atins poziția #1 în topul Hoț Dance Club
Havana Brown (cântăreață) () [Corola-website/Science/332399_a_333728]
-
astăzi, Neptun fiind chiar mai aproape decât Uranus (distanța de 12 și 14 unități astronomice respectiv). Faza inițială de formare a planetelor gigante a curățat Sistemul Solar interior de rămășițele (planetezimalele) care se găseau inițial acolo. Nu subzistă decât un disc destul de masiv (între 30 și 50 de mase terestre) dincolo de orbitele planetelor Uranus și Neptun. Atâta timp cât Jupiter și Saturn nu sunt în rezonanță orbitală, configurația este într-o stare relativ staționară. În momentul trecerii în rezonanță 2:1 a lui
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]