20,245 matches
-
arta băutului. Stătea cu tot cu cei 27 de ani pe care îi avea la o cărciumăreasă văduvă. Pe vremea aceea, în Basarabia, cetățenii nu aveau voie să facă rachiu sau țuică, monopolul fiind concesionat de un oarecare Radomâlki, fabricant de rachiu dulce la sticle de 250 grame. Sticla se numea șkalic și era cu dop de plută. Vasea, zic eu acum, nu că era un împătimit al băuturii dar, vorbă să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
intre bine în cap, femeie, că eu sunt bărbat în casă, poți fi tu și primul secretar! Vreau să știe tot județul asta!”. După acest incident, comuna a rămas un timp fără primărița care a ales păstrarea familiei în defavoarea funcției. DULCELE GUST AL PUTERII Când am ieșit de la primul secretar, jos, în parcare, mă așteptau președintele de la cooperație, și casierul primăriei. Nelipsiți erau preotul Domnescu și preoteasa Frosica, doctorul veterinar, inginerul de la ferma viticolă, inginerul zootehnist și 116 un profesor de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu domiciliul în comuna Fundoaia, județul... astăzi...”. Am scris pe scurt cum fusesem să luăm masa, am scris și despre doctorița care mi-a luat friptura din față, dar și despre ciorba de perișoare mâncată de Cotoi, despre cafeaua prea dulce și despre ceața prea deasă, dar și despre refrenul care mi-a ocupat toată ziua mintea. Am semnat după care i-am întins hârtia activistului. Dar asta e bătaie de joc, tovarășa! Scrie tot. Noi știm de ce ai plecat mata
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Un trai invidiat ............................................... ................... 86 Vitregiile naturii seceta ............................................... .... 87 Cele două icoane ............................................... ................ 90 Uleiul și zahărul ............................................... ................. 93 „Omul Negru”......................................... .......................... 95 Mărțișoare pentru tovarășa învățătoare .............................. 98 Toată lumea fura ............................................... .............. 100 „Ce fel de cânepă e asta?” ............................................... 103 Capitolul III. Primărița ............................................... ..... 105 Primăriță ............................................... .......................... 113 Dulcele gust al puterii ............................................... ...... 115 Bucuria nesperată ............................................... ............. 117 O săptămână la mare ............................................... ........ 119 Nepotul fostului ambasador din B. .................................. 120 Calul Negru ............................................... ..................... 122 Comuna pe care urma să o conduc .................................. 123 Informatorii................................... .................................. 125 Refuzat să intre în P.C.R. ............................................... . 127 În ziua alegerilor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de a vorbi românește În familie. Confesiunea lui Zaven Karaigian concluzionează o stare generală de spirit „Am venit În America În 1951... dar sufletul meu a rămas În România, fiindcă acolo a fost tinerețea mea, acolo a fost cea mai dulce viața a unui om, tinerețea, prietenia, acolo au rămas toți cei care te Înconjoară cu toată dragostea. „Ei dragostea asta am căutat-o aici și nu am găsit-o! Suntem stingheri, suntem la margine, dar slava Domnului, suntem foarte bine
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu serviciul. Față de cele de mai sus țin să precizez că la terminarea facultății în 1962, anul de înființare a Cursului Postuniversitar de relații Internaționale, fusesem "selectat" să mă prezint la București, la Curs, delegatul de atunci șoptindu-mi "vorbe dulci", gen "ce viață interesantă o să ai ca diplomat! Nici n-o să stai prea mult prin țară azi ești la Roma, mâine la Helsinski"! Surprins de "Helsinski", m-am gândit c-o fi vorba nu de "externe", ci de "interne" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
doi ani, de nume de prestanță ca George Călinescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, viitorii academicieni Dinu C. Giurescu, Virgil Cândea, Mircea Malița, somități ale Dreptului internațional public și privat, cu tineri bursieri ai statului român trimiși la studii universitare în străinătate. "Dulcea pasăre a tinereții"... La intrarea în diplomație, abia schimbasem "prefixul" celor treizeci de primăveri, obținusem mutație de București și o cameră într-un apartament "la comun" cu alți doi colegi, reușisem să rezolv și transferul "tovarășei" în capitală... Ministerul funcționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la "sexul slab", cam încurca uneori așternuturile, așa că... cine știe! Bref, fără arbore genealogic și expertiză ADN, am obținut aprobarea pentru două burse și m-am trezit cu cele două beizadele la București. Erau frumoase foc și aveau aerul acela dulce al creolelor. Spre părerea mea de rău, au fost repartizate, nu știu din ce considerente, la Timișoara. Cam după șase luni mi s-a comunicat de la rectorat că una din copile greșise "obiectul de studiu" și era pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai ieșeam din când în când la un grătar "la munte", pe malurile înverzite ale râului Mapocho, sau la o partidă de pescuit. Deși Santiago era plin de pește oceanic, proaspăt și ieftin, ai noștri tânjeau după pește de apă dulce. Găsiseră cam la 30 de kilometri un lac, Aculeo, și acolo ne exersam talentele cu câte un fir de nailon cu trei cârlige în capăt, fixat cu o așchie de lemn într-o cutie de conserve în care puneam câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care puneam câteva pietricele. Când cutia începea să "sune", ne repezeam să tragem prada la mal și întotdeauna aveam 1, 2 sau chiar 3 crăpceni agățați. Erau niște pești minunați, cam de 1 kilogram fiecare, cu o carne delicată și dulce. Pe mal mai pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu știu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la Zürich și la urcarea reprezentantului Swissair în avion i-am arătat pașapoartele diplomatice cu viza pentru Elveția, explicându-i că avem aranjat un consult medical la Geneva. Respectivul, exact ca un ceas și dulce ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea, spre stupefacția comandantului avionului și a "organului" de serviciu la bord. Așa că ne-am recuperat bagajele chiar de lângă ușa calei, am fost preluați de serviciul "VIP" și depuși în holul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Turismului a reușit să impună litera "e". Cu toții am primit "ca bonus" și un "vot de blam" pe linie de partid. Mai lipsea puțin și ni se punea în spate și "subminarea economiei naționale", pentru care, la Târgoviște, ne aștepta "dulce ca mierea e glonțul Patriei"! DECIZIA Nr. 108 din 23.XI.1988 a ONT Carpați-București, "în temeiul dispozițiilor Legii... și HCM..., în baza..., văzând Nota... cu privire la concluziile dispuse ca urmare a controlului efectuat de un colectiv al CC al PCR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-mi impun voința de a învinge, de a mă realiza în viață, având parcă întâlnirea cu perechea cu care am trăit până la adânci bătrânețe. La vârsta maturității depline, după două decenii, viața mă aduce din nou în vâltoarea orașului, în dulcele municipiu Iași, unde am muncit alte două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-mi impun voința de a învinge, de a mă realiza în viață, având parcă întâlnirea cu perechea cu care am trăit până la adânci bătrânețe. La vârsta maturității depline, după două decenii, viața mă aduce din nou în vâltoarea orașului, în dulcele municipiu Iași, unde am muncit alte două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
consumului de bere mi se pare că este de natură strict psihologică. Berea nu-i o băutură "bună"; gustul amar nu-i o preferință instinctivă; copiilor nu le place berea; vinul este băut cu plăcere de copii, probabil pentru că e dulce și aromat, dar, cu timpul, printr-o pervertire senzorială, este acceptată și berea, poate pentru amețeala, ușoară, pe care o produce. Cum omul este un animal cu înclinații perverse, simțurile primare se subordonează efectului euforic. În practică, berea alintată "berică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de minte, atâta câtă avusem noi, când ne-am permis, de capul nostru, să organizăm memorabila întâlnire, face cât un car de minte împiedicată de reticențe), când ne bucuram de realizarea noastră și simțeam că gloria are un gust foarte dulce, Panaitescu și cu mine ne-am îndrăgostit; sau așa credeam. Era în preajma zilei de mărțișor și ne-am gândit să nu scăpăm ocazia de a ne arăta sentimentele într-un mod elegant. Am hotărât să cumpărăm, iubitelor în cauză era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
închipui însă cum s-au despărțit. Îmi închipui lesne despărțirile; am chiar un fel de atracție ciudată pentru despărțirile acestea, experiența despărțirii... ..."Erau gata de plecare, cu bagajele lor sărace gata făcute. Au deschis geamurile. De afară intra o boare dulce, de început de toamnă, mirosind a vegetale putrede. Țânțarii se adunau nervoși în plasa ferestrei. Au aprins lampa, așteptând, atenți, sirena vaporului care trebuia să sosească și cu care trebuiau să plece. A fost frumos, gândeau amândoi, fără a spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și cu atât mai atractivă, în zona și zodia Utopiei. * Deocamdată, pentru anii noștri, este destul că am învățat cât de ademenitoare și infidelă este această stare de reverie care are un comportament de amantă conștientă că arma ei este dulcele și amarul șantaj. Nu scăpăm, nu putem scăpa de reverie pentru că ne este totuși necesară ca apa și aerul; pentru că suntem dependenți de ea; pentru că nu putem organiza nimic, nici o "societate împotriva visării". Ce ne-am face fără perfida dimensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dinainte de a-l naște, urmând a fi legată de prunc organic și mai puternic sufletește decât tatăl, întreaga ei viață. Ce plăcută este plăcerea erotică masculină, gratuită și, în fond, lipsită de orice grijă, față de aceea a femeii; plăcere dureroasă, dulce și amară, totodată. Culmea suferinței la care este supusă femeia este pretenția de a naște când nu dorește un copil. Și nu dorește copilul nu dintr-o meschină iubire de sine (este și asta, deseori, dar o fi dreptul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este o uitare a unor tradiții care erau solide cu câteva decenii în urmă, când în lumea satului mai circula imboldul afectuos "nani" despre care filologii ne spun că vine direct din descântecele romane care îngânau la capul copilului un dulce "nenia". (Îl regăsim și în italiană: "...Dormi, dormi, nel mio seni, nina, nana, na".) Aceste naive îngânări poetice stau totuși la temelia sufletului copilului, care se construiește din dragostea mamei. O mulțime de cântece și obiceiuri care constituie microelementele sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cum vine, văduvoi era adevărat dar am un dulău care-i lacom ca un leu și pe Costică... s-a îngrășat, păgânul...". Primea totul într-un coș. Dar nu împărțea decât un covrig sau doi cu Costică; Samson primea apă dulce... (ceai!) și câteva resturi vegetale. * Au venit rușii, nu l-am mai văzut. Istoria s-a răsturnat; pe Părintele Vania nu l-au ridicat să-l ducă în Siberia, dar, necrezând că el este preotul căutat, i-au dat câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aceea că urma să-mi petrec mai mult timp cu secretarul acestuia, de care eram vag amorezată la cei 14 ani când îmi mijeau cornițele de domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțiase cu primul personaj masculin tip făcut ochi dulci și schimbat colecții de timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Treuse 68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cisma sovietică. În
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
plictisitor. De exemplu, pentru oricine călătorește din Bucureștii Noi la Buftea, bannerele cu vrăjitoare sunt o banalitate, o parte complet obișnuită a peisajului. Diverse femei, prin excelență experte în magie albă, în legări și dezlegări, inclusiv de cununii, cutremure, bube dulci și SIDA, în preziceri, inclusiv electorale, își oferă serviciile și își fac reclamă prin toate mijloacele, pe chibrituri, la televiziune sau la „vizitați (exemplu fictiv): www://http.vrajitoare.ro”. Pentru noi, obiceiul ca fetele rome din comunitățile tradiționaliste să fie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
n-avea decât zece ani. Vara, prietenul său fusese în tabără la Dobrovăț, unde copiii s-au bucurat de o mai mare libertate decât cea din școală și chiar decât acasă. Se scăldau în iazul mănăstirii, mâncau raci fierți, caș dulce de la stână și, într-o știoalnă din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Ismail, Tuturor Ortodocșilor Creștini din Eparhia noastră dela Dumnezeu har, iar dela Umilința noastră binecuvântare”. Printre altele, mitropolitul spunea: „Bucurie mare domnește astăzi peste tot pământul locuit de ortodocși...ne aduce aminte de începutul mântuirei [...]. În aceste momente de amintiri dulci de mântuire Eu ca Episcop nu pot lipsi din mijlocul vostru [...]. În ziua de astăzi, ca și pe timpul Mântuitorului nostru domnește nemoralitatea, lipsa de credință și răutatea care se poate asemăna cu răutatea și necredința lui Irod [...]. Bogatul nu e
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]