16,546 matches
-
este definit de Roland Barthes în lucrarea "Mitologii", o colectie a eseurilor sale apărute timp între 1954 și 1956 aproape exclusiv în revista "Lettres nouvelles". În eseurile sale Barthes realizează comentarii semiotice asupra unor discursuri contemporane, al căror obiect capată caracter mitic prin medierea mass-mediei, a publicității sau a oricărei alte forme
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
este definit de Roland Barthes în lucrarea "Mitologii", o colectie a eseurilor sale apărute timp între 1954 și 1956 aproape exclusiv în revista "Lettres nouvelles". În eseurile sale Barthes realizează comentarii semiotice asupra unor discursuri contemporane, al căror obiect capată caracter mitic prin medierea mass-mediei, a publicității sau a oricărei alte forme de comunicare modernă. Definiția generală pe care Barthes o dă mitului semiotic modern este: "vorbire
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
constituie un “adevărat material cinematografic”, mai ales monologul interior, care surprinde însăși frământarea gândirii personajelor. În călătoria neizbutită în America, Eisenstein propune ecranul pătrat pentru a rezolva conflictul “verticalității” cu “orizontalitatea”. La un moment dat el propunea un ecran extensibil. Eseuri originale de-ale lui Eisenstein apar în “The Film Sense” la New York și în “Film Form”. Aici amintește de importanța culorii, care exprimă emoții și dă exemple de picturi celebre. El vede noi posibilități de expresie. Alungat din California, pleacă
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
sine o noutate și mai radicală: "trionticitatea" . Miezul tare al discursului lupascian constă, așadar, în ideea de trionticitate, consolidată pe baza delimitărilor anterioare. Teza conform căreia realitatea este structurată pe trei niveluri de materialitate a fost publicată în 1960, în eseul "Cele trei materii", operă de maturitate filosofică care a impresionat foarte mulți gânditori ai vremii, unul dintre ei considerându-l: “Discursul asupra metodei din timpurile noastre”. Pentru-a demara proiectul unei viziuni triontice asupra lumii, Lupașcu pornește de la câteva premise
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
History of the World", și, ulterior, în două opere mai complexe: "The Science of Life" (1930) și "The Work, Wealth and Happiness of Mankind" (1931). "Outlines" a devenit suficient de cunoscută și reeditată pentru ca James Thurber să o parodieze în eseul său umoristic "An Outline of Scientists". De la începuturile carierei sale, Wells s-a gândit la moduri mai bune de organizare a socierății, scriind o serie de romane utopice. Primul dintre acestea a fost "O utopie modernă" (1905), care prezintă o
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Doilea Război Mondial începând în septembrie 1939. În 1936, înaintea Institutului Regal, Wells a cerut realizarea de către autorități marcante a unei enciclopedii a lumii pe înțelesul publicului larg, care să fie actualizată periodic. În 1938 a publicat o antologie de eseuri despre organizarea viitoare a învățământului și educației, "World Brain", în care a inclus eseul "The Idea of a Permanent World Encyclopaedia". Către sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Forțele Aliate au descoperit că SS realizase liste de persoane care
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
cerut realizarea de către autorități marcante a unei enciclopedii a lumii pe înțelesul publicului larg, care să fie actualizată periodic. În 1938 a publicat o antologie de eseuri despre organizarea viitoare a învățământului și educației, "World Brain", în care a inclus eseul "The Idea of a Permanent World Encyclopaedia". Către sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Forțele Aliate au descoperit că SS realizase liste de persoane care trebuiau arestate imediat după invadarea Marii Britanii în cursul operațiunii abandonate Seelöwe, Wells fiind inclus
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
său despre cum ar trebui constituit Guvernul Mondial. Wells a susținut Marea Britanie în Primul Război Mondial, în ciuda criticilor pe care le aducea politicii britanice și s-a opus celor care doreau semnarea prematură a păcii încă din 1916. Într-un eseu publicat în acel an declara că nu-i poate înțelege pe acei pacifiști britanici care se mulțumeau „să-i lase pe mâna [Imperiului German] mari regiuni populate cu oameni albi și negri, pe care aceștia să-i exploateze” și că
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
acesta a avut o existență efemeră. În primii ani, la ziar au colaborat scriitorii Adolf Silberstein, Adolf Sternberg, care a și condus ziarul mai mult de un deceniu, și Armin Barát. Aceștia au publicat o serie de foiletoane, cronici teatrale, eseuri și versuri. Albert Strasser, care din 1867 era redactor-șef al , a înființat în 1868 ziarul concurent Neue Temeswarer Zeitung (Noul ziar timișorean), al cărui redactor a fost până în 1883. Neavând o difuzare supraregională, ziarul și-a încetat apariția în
Temesvarer Zeitung () [Corola-website/Science/313879_a_315208]
-
un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 și câștigător al Premiul Renaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți. Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner. El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, "„Procesul verbal”" ("Le proces verbal
Jean-Marie Gustave Le Clézio () [Corola-website/Science/313908_a_315237]
-
Muzica capitalistă", care a fost preluat de cotidianul Jurnalul Național , ceea ce l-a determinat pe Tudor Chirilă să scrie din ce în ce mai frecvent. În timp, a devenit unul dintre cele mai accesate bloguri românești, unde aproape zilnic Tudor Chirilă publică gânduri, idei, eseuri, file de jurnal, poezii și proză. De-a lungul timpului, textele de pe blog au fost preluate de presă, de alți bloggeri și de cititori. „Scrisoare către liceeni” este unul dintre textele cu mii de accesări online și cu un impact
Tudor Chirilă () [Corola-website/Science/313955_a_315284]
-
mii de accesări online și cu un impact mare asupra tinerilor. În 2012 Tudor Chirilă decide să adune cele mai valoroase texte publicate de-a lungul timpului pe blogul personal în prima sa carte - “Exerciții de echilibru”. Fragmente de proză, eseuri, poezii, pamflete, texte de opinie și file de jurnal - toate au fost adunate în cele 385 de pagini ale cărții, a cărei prefață este semnată de Cătălin Tolontan. Lansarea a avut loc în noiembrie 2012 în cadrul Târgului Internațional de Carte
Tudor Chirilă () [Corola-website/Science/313955_a_315284]
-
nu există niciun sistem integrat de admitere. Cele mai multe universități impun un "examen de admitere" pentru admiterea în cadrul unei universități. Unii, cu toate acestea, din cauza lipsei de relevanță a sistemului au început punerea în aplicare a unui sistem diferit, bazat pe eseuri, interviuri și evaluări de performanță. Acest lucru a fost făcut pentru că, în majoritatea cazurilor, testele, mai ales cele cu variante multiple, au oferit doar o evaluare superficială. Profesorii au încercat să se adapteze la un curriculum asemănător cu cel al
Educația în România () [Corola-website/Science/314749_a_316078]
-
(n. 1 aprilie 1927, Pașcani) este un psiholog, scriitor, publicist și traducător român. A publicat poezie, proză, critică literară, eseuri, studii științifice. Studii elementare și gimnaziale în orașul natal, iar liceale la Cernăuți, Pitești, Iași și Timișoara. Student medicinist în anii 1952-1955, la Iași și Timișoara, iar în 1955-1956 student la Facultatea de Filologie a Universității din București, de unde se
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
postuterin rezidă în genele necodante, supranumite silențioase. A demonstrat cu eleganță acest fapt: de vreme ce reflexele și instinctele își au sediul în genele necodante (filogenom), în mod necesar deprinderile etc., în general conștiința, sunt opera genelor necodante (ontogenom). A se vedea eseul intitulat "Anti-Warwick Collins. O filosofie a genomului" (2012), unde autorul propune un experiment crucial întru soluționarea acestei probleme fundamentale. A tradus zeci de volume din limbile franceză, germană, engleză și italiană. Este primul traducător care a tradus în limba română
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
a fost publicată de Knopf în luna august a anului 2003. La vârsta de 19 ani, Paolini a fost desemnat unul dintre cei mai bine vânduți autori de către New York Times. Romanul "Eragon" a fost ecranizat în filmul cu același nume. Eseul lui Paolini, "It All Began with Books" (“Totul a început cu cărțile”), a fost inclus în antologia din aprilie 2005 intitulată "Guys Write for Guys Read". "Eragon II. Cartea primului născut, continuarea cărții "Eragon", a fost lansată pe 23 august
Christopher Paolini () [Corola-website/Science/314871_a_316200]
-
colectiv "Alpha '87", Editura Dacia, Cluj-Napoca, cu un grupaj de poezie intitulat Poemul casei. Antologia a fost recenzată în mai multe reviste, printre care și în "România literară": Debuturi în poezie, de Nicolae Manolescu. După 1989, a publicat poezie, proză, eseu, articole de critică și istorie literară, filosofie și sociologie, în mai multe cotidiane și periodice, printre care: "Cuvântul nou", Sfântu-Gheorghe; "Cuvântul libertății", Craiova; "Ramuri", Craiova; "Mozaicul", Craiova; "Scrisul Românesc", Craiova; "Literatorul", București; "Autograf", Craiova; "Brâncuși", Târgu Jiu; "Argeș", Pitești; "Mileniu
Ion Munteanu (scriitor) () [Corola-website/Science/314903_a_316232]
-
John Pawson, în cartea sa Minimum, include imagini cu unele dintre proiectele lui Barragán. Majoritatea arhitecților care fac arhitectură minimalistă nu folosesc culori, dar ideile formelor și spațiilor în care Barragán a deschis drumuri rămâne acolo. Au fost mai multe eseuri scrise de câștigătorul premiului Pritzker Alvaro Siza în prefațele cărților care fac referire și la ideile lui Barragán. Influența lui Barragán poate fi de asemenea observată în lucrările multor arhitecți contemporani din Mexic, cum ar fi Ricardo Legorreta. După moartea
Luis Barragán () [Corola-website/Science/314904_a_316233]
-
și surorile sale. În ciuda faptului că îi era dor de casă, pentru a se distra, el le-a distribuit celor din familia lui șapte numere din "Spectatorul" în august 1820. Ziarul făcut acasă era scris de mână și conținea poezii, eseuri și știri în care era utilizat umorul adolescent crescând al tânărului autor. Unchiul lui Hawthorne, Robert Manning, a insistat, în ciuda protestelor lui Hawthorne, ca băiatul să urmeze colegiul. Cu ajutor financiar din partea unchiului său, Hawthorne a fost trimis la Colegiul
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
8‑9 / 1952 sau 5, 6, 7, 8 / 2015. Motivele sunt necunoscute în general. Secțiunile revistei demonstrează o metamorfozare muzicală, într‑un "crescendo" favorabil segmentului cultural: în 1916 și între 1919‑1925, cuprinsul are doar două secțiuni: "generală" (articole, analize, eseuri, creații etc.) și "particulară" (critici, cronici, jurnale etc.). Alături de expuneri, studii și compoziții semnate de personalități culturale marcante, uzual, la final, apare o rubrică a „Mișcării muzicale” în țară și străinătate, unde sunt notate turneele, reprezentațiile, concertele, premiile obținute de
Muzica (revistă) () [Corola-website/Science/314951_a_316280]
-
civilizația română sătească, este condamnat de Tribunalul Militar București la zece ani de temniță grea. Este eliberat la 1 octombrie 1962, după ispășiri în închisorile Jilava, Văcărești, Aiud și se retrage la Tohanu Vechi, lângă Brașov, unde scrie poezii și eseuri și face unele anchete etnografice. În 1965, în urma recomandărilor lui Perpessicius, Al. Philippide și Miron Nicolescu revine la preocupările sale de cercetător, fiind angajat la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române, de unde iese la pensie în 1972. Încearcă în
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
admira realizările artistice. În "Fantasy: The Hundred Best Books" (iulie 1991), el și coautorul James Cawthorn laudă opera lui Tolkien. Moorcock a criticat opere că "Stăpânul inelelor" pentru viziunea lor de "Anglie idilica", comparând românul lui Tolkien cu "Winnie-the-Pooh", în eseul "Epic Pooh". El îl consideră pe Fritz Leiber, un pionier important al genului "sword and sorcery", ca fiind un autor care scrie fantasy realist, cun teme pline de miez. Aceste opinii pot fi găsite în studiul său "Wizardry & Wild Românce
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
său "Wizardry & Wild Românce", revizuit și republicat de MonkeyBrain Books în 2004. De asemenea, Moorcock a criticar scriitori pentru convingerile lor politice. Printre țintele lui se numără Robert A. Heinlein și H. P. Lovecraft, pe ambii atacându-i într-un eseu din 1978. În acest esez, intitulat "Starship Stormtroopers", el critică o serie de autori canonici pentru ficțiunea lor "autoritarista", acuzându-l pe Lovecraft de viziunea antisemita, misogina și extrem de rasism din povestirile sale. Unele dintre operele lui Moorcock au criticat
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
Institutul de literatură „Gorki” din Moscova. Briedis este poet, prozator, eseist, publicist și critic literar, traducător din latină, engleză și, în mod special, din limbile neolatine - română, spaniolă, italiană, portugheză, catalană. Autor a peste treizeci de cărți originale (poeme, proză, eseuri, cărți pentru copii), iar ca traducător a editat 48 de volume. În prezent editează revista „Kentaurs XXI”, este directorul editurii private „Minerva”. Din limba română a tradus și a publicat 21 de cărți: Membru al Uniunii Scriitorilor din Letonia (1974
Leons Briedis () [Corola-website/Science/320394_a_321723]
-
The Neighbour of the Beast urma să fie titlul continuării la "", dar, după mutarea lui Neil Gaiman în Statele Unite, Terry Pratchett și-a exprimat îndoiala că aceasta va mai fi scrisă. Neil Gaiman a afirmat ulterior același lucru într-un eseu intitulat "Terry Pratchett: An Appreciation". Ecranizarea cărții a fost planificată cu Terry Gilliam ca regizor. În 2002 Gilliam încă mai spera să realizeze ecranizarea pentru care avea deja scenariul, dar până în 2006 se pare că nu a ajuns nicăieri. Banii
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]