16,375 matches
-
familiei; echipa de terapeuți discută între ei, pe baza observațiilor și a ipotezelor formulate, strategia optimă de urmat; terapeuții se întâlnesc din nou cu familia și prezintă sarcinile proxime; - se utilizează și echipa de terapeuți ce asistă în condiții de geam cu transparență unilaterală, care fac observații și oferă sugestii; - important pentru terapeut este să poată împărtăși și în tratament gândurile, crezurile, limbajul, ritualurile familiei, să înțeleagă epistemologia familiei și să realizeze astfel împreună cu familia o epistemologie coevolutivă (Tomm, 1984); - tehnicile
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
unde ideea centrală este de a juca rolul altuia pentru a-l înțelege mai bine, astăzi mulți psihoterapeuți consideră că reproducerea unor episoade familiale în fața terapeutului este esențială în speță a acelora care implică problema de tratat. Folosind coterapeuți, tehnica geamului cu transparență unilaterală, mijloace video și alte procedee, împreună cu pacienții, psihoterapeutul va încerca să descifreze care sunt punctele nevralgice în relațiile familiale. Se pot organiza apoi jocuri de comunicare pe baza unui subiect ales de terapeut sau împreună cu membrii familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
La fereastra de sus apare o prințesă. Este neobișnuită. Are ochii de cireșe, buzele două felii de pepene roșu, ghirlandă de căpșuni. Lângă ea apare și un prinț. Coroana lui e făcută din banane. Se lasă seara. Ei trag oblonul geamului. Oblonul nu este din scânduri, ci din felii de portocală. Prințul și prințesa merg la culcare. Este timpul să ne trezim și noi. V-a plăcut visul?” Activitate individuală Fiecare se așează la o măsuță și pe o foaie de
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
oglindă mă privea un trup firav/ Cu claviatura oaselor distinctă,/ Inima-apăsa pe clape grav/ Și-ncerca să-apară în oglindă// N-am văzut-o, niciodată, dar știam/ Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba că-i ascunsă/ (Precum inima salcâmului din geam/ Coșul pieptului de crengi o face frunză)". (Copilărie). Copilăria devine cea de-a doua temă majoră a autoarei, pusă în legătură nu doar cu simțurile, ci și cu înțelegerea și cu rațiunea. Fiind o metaforă-simbol, copilăria se înscrie și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și, deopotriva, al poeziei), inima. Suprapunerea între cadrul interior văzut ca realitate esențială și reprezentat prin oglindă și cadrul exterior, reprezentat de universul înconjurător, transpus metonimic prin copac devine posibilă doar cu ajutorul acestui organ vital care este inima. Oglinda sau geamul, poate constitui, în mod indirect, o poartă către copilărie. Iar copilăria poate fi deschisă în două moduri diferite: indirect, prin intermediul memoriei, ea însăși imperfectă prin neputința de a fi întru totul fidelă în procesul de reconstrucție și direct, prin trăirea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Îl iau cu mine... îl uit într-un tramvai... Ilie: N-are rost să te obosești. Vine înapoi. Ștefan: Omoară-l. Ilie: Ar trebui s-o iau de la început. Ștefan: (ca un doctor) Auzi, nu-l mai primești... închizi ușile, geamurile... să vedem ce face? Ce poate să facă? Ilie: Mă găsește, n-ai teamă... mă găsește... Vine peste mine în pat, la birou, în ședințe. Ăsta știe să se impună, nu glumă. Știe că sînt om... (lichidînd) Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aruncăm dracului carteluța aia... Să mai meargă mașinuța și puțin aiurea. Spun unii că pe vremuri porneau cîte un chef de cîte trei-patru zile... cântau, iubeau, se-mbătau, se trezeau și iar o luau de la capăt. Cu mese răsturnate, cu geamuri sparte... Și-i dureau undeva de absențe, de mustrări scrise sau de rețineri din salariu. Mina: Păi atunci hai să ne apucăm de băut. Ilie: Pe dracu'. Ce folos dacă te duci la un șpriț dar gîndul ți-e tot
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
garanție? Vecin 1: Păi nu? Și-apoi ne mai distrăm și noi puțin. Îți pui, acolo, o fustiță... Nu spuneai că-ți plac dansurile popoarelor? Mihai: Asta în nici un caz. Să vă intre bine în cap. (se aud zgomote de geam spart, ceea ce provoacă o nouă clipă de crispare; vecinii pornesc, în panică, prin toate colțurile sufrageriei și salonului, căutînd, privind, vrînd să înțeleagă ce-a însemnat acest zgomot, dinspre bucătărie vine, agitat, speriat, Vecin 4) Vecin 4: A fugit! A
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
salonului, căutînd, privind, vrînd să înțeleagă ce-a însemnat acest zgomot, dinspre bucătărie vine, agitat, speriat, Vecin 4) Vecin 4: A fugit! A fugit ghitaristul! Vecin 1: (neobișnuit de furios) Cum adică a fugit? Vecin 4: A sărit printr-un geam închis. Vecin 1: Copil idiot! Puștan înfumurat! Golan de bani gata! Maria: Cum îți permiți să ne insulți copilul! Cum de-ți permiți una ca asta?! Vecin 1: Ia mai terminați cu sclifoselile astea! O face pe eroul! Ce-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
idiot! Puștan înfumurat! Golan de bani gata! Maria: Cum îți permiți să ne insulți copilul! Cum de-ți permiți una ca asta?! Vecin 1: Ia mai terminați cu sclifoselile astea! O face pe eroul! Ce-nseamnă asta să fugă pe geam?! Ce, nu putea să plece pur și simplu? Nu, dumnealui fuge! Evadează! Ca să strice tot ce-am făcut pînă acum. Foarte bine. Rămînem aici. (împreună cu ceilalți vecini, se duce în salon) Eu vă spun, singura rezolvare a rămas dansul scoțian
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
domnule, echilibrul. El 1: De fapt, mă îndemni să-l pierd. El n: Iar începi! TABLOUL VII (La masa de lucru, Ea 2 citește niște pagini, foarte concentrată, și simte intrarea lui El n care, observînd-o, se duce pînă la geamul deschis, face o probă de escaladare, apoi se va opri lîngă radiocasetofon, cercetîndu-l puțin, după care se îndreaptă spre fotoliu și se așează; Ea 2, cu un teanc de pagini în mînă, trece spre hall fără să-l observe pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
somnolente ambalate în staniol coclit. Ăsta era răul cel mare. Și mai mare decît acesta, sentimentul nostru că e bine așa. Te rog să nu spui nimic și mai ales să nu plîngi. (renunțînd la șoaptă; El n, apare la geam; stă liniștit și ascultă) Ultimele linii ale acestui desen chinuit vin una spre alta, iar acolo unde se ciocnesc sînt eu, cel care nu e în stare să renunțe nici la ea, nici la tine, cel care știa la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
n: (de la fereastră) Lasă că v-ajut eu. (sare în cameră și vine pînă aproape de ei) El 1: (privindu-l drept în ochi) Fac pariu că data viitoare o să apari de sub plafon sau din televizor. El n: Am intrat pe geam de dragul imaginației, de dragul surprizei. El 1: N-a fost nici o surpriză... El n: (lasă-l să trăncănească) Și m-am întors pentru că am simțit eu că alunecați pe panta unei sincerități neconstructive... M-am întors să vă ajut... Ea 2
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care atrag atenția privitorului și îl răsplătesc, acordându-i întreaga atenție. Mai cu seamă contactul vizual îl determină pe privitor să simtă că este privit de persoana sau de animalul întruchipat de artist. Într-o pictură, o ușă sau un geam deschis, o cărare ce conduce într-un peisaj invită privitorul să pătrundă el însuși. În sensul mai formal al compoziției, organizarea vizuală impune de la sine privitorului. Centrii diferiți ai operei cer să fie priviți într-o ordine ierarhică a lor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
când rama este tratată din punct de vedere gravitațional ca un fel de construcție trilitică, în care partea de sus se extinde transversal și se sprijină pe cele două laturi. Rezultă o imagine ce devine explicită mai adesea la tocurile geamurilor și ușilor decât la ramele tablourilor, pentru că primele sunt mai direct legate de clădirea din jur decât ultimele. Partea superioară poate căpăta relief printr-o boltă sau cornișă, în vreme ce marginile subliniază verticalitatea cu ajutorul colonetelor, partea de jos devenind bază sau
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
legate de clădirea din jur decât ultimele. Partea superioară poate căpăta relief printr-o boltă sau cornișă, în vreme ce marginile subliniază verticalitatea cu ajutorul colonetelor, partea de jos devenind bază sau suport (figura 24). Cel mai convenabil formatului vertical, un astfel de geam sau ușă este simetric în raport cu o axă verticală și diminuează rolul echilibrului în jurul punctului central. Aplicat picturii, acest model sugerează o puternică dinamică verticală. Compozițional, aici avem de-a face cu rame în care vectorul excentric al gravitației domină cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Deci fereastra circulară reprezintă nucleul cosmosului, iar rolul său în organizarea fațadei schimbă diferite raporturi între sistemul compozițional centric și cel excentric. La Notre Dame centralitatea rozasei este relativ necontestată, dar în catedrala gotică mai târzie de la Reims mulțimea de geamuri și acoperișuri ascuțite din partea superioară introduce vectori excentrici ce perturbă puternic stabilitatea organizării în jurul centrului. Influența poziției rozasei asupra verticalei centrale poate fi observată, de exemplu, pe fațada catedralei Sfântul Petru din Toscanella (figura 52), unde fereastra este plasată foarte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
altfel decât Ion Horea sau Gh. Pituț, în sensul că nici timpul, ca la Ion Horea, nici tehnica expresionistă, ca la Pituț, nu aduc imaginea copilăriei, ci poetul prin spărturi de flaut întruchipează cu nostalgii bacoviene chemările trecutului. "La un geam, bolnavă de suvenire/ o fată prin feriga de aur/ gingașă mă căta". Horia Zilieru plătește tribut proletcultismului, dar încearcă să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pește crud". În "Orologii" și în "Culoare și aromă ", D. M. Ion rămâne un imagist. Sentimentul toamnei, al verii, al iernii se însoțește cu aducerile aminte, cu sentimentul trecerii timpului, al iubirii sau al morții: Noi un pahar ciocnim/ La geam sub albe flori/ Covoru-ncărunțit/ E obosit de nori/ Zăpada a-mbătrânit." "Laudele", așa cum a semnalat critica, vor relua motivul cântării cântărilor: "Tu vii săltând/ ca merele din floare/ purtând pe umeri/ Urme-n care ard/ Cumpliții arbori ai nădejdii". Poeme și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe Triptolem, fiul lui Celeos în misterele germinației și ale fertilității"3. Forma fixă, ușor încifrată alternează cu versul despletit, ca-n poemele-manifest ale avangardiștilor: Haideți înlăuntru, nu vă mai zgâiți pe geam,/ Că-ncepe reprezentația./ Cu scamatori de Galbad, cu motocicliști de Dalmația/ De când așteaptă la bairam/ Străbunul știrb hipopotam./ Și chiar vărgatul prinț jaguar/ Târât de coadă prin Tartar."/ La hotarul dintre viață și moarte, dintre vis și realitate, dintre somn
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
capot de origină divină/ înăuntrul lui mă așteptai, pe masă cărți cafea/ sărurile de dragoste pentru intelectuali de profesie." Ovidiu Genaru face și o poezie a interioarelor mobila de bucătărie, mobila de dormitor, cu tot ce există în ea (" Când geamul singur se sparge înseamnă că îl vizitează îngerul"). În volumul citat pune problema poeziei, și aflăm că este necesar un nou Homer care să înceapă poezia de la capăt, altfel suferințele se repetă: "chiar țineam oameni buni să va întreb ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Barbu cât și la T. Arghezi: "Și-n miez de noapte, având bluza lipsă,/ Am pus cu sânii luna în eclipsă,/ Și-am îndrăznit să-ntrec în rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime" sau: " Pentru odoare, din uleiuri scoși,/ Pe crucea geamurilor zac Hristoși" sau iată-l barbizând: Și cinstea mi-o păstrează fără pată/ Alunecând suav printre supuși/ O, fie-i mâna binecuvântată/ În liniștea curatului Albuș." O stare de euforie, de răsfrângere în bucurii și elan este redată plastic prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe urmă/ spunea Suzana (povestește ea mai departe), se face o cotitură și scapi." O suită de versuri aduc obsesiv ideea alegerii vorbelor, cuvântul devine substanța universului, lumea este palpabilă, prin cuvânt: "cuvântul îl putem așeza, ca și cum am sufla pe geam", apoi, "când ei se vor apropia, îi vor vedea,/ și poate îl vor șterge". După ce ne mărturisește că poezia nu are subiect, ci "vorbire interioară", ne convinge de contrariul, povestind întâmplări: "Adică tot eu să vorbesc despre fața ei înecându
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Lumina și cuvântul se desprind din marea tăcere a nopții și a copilăriei: Când eram mic, ah, când eram mic,/ luna pășea cu piciorul galben/ prin grădină. În grădină/ lăsa urma. Îmi ascundeam fața/ și iară mi-o arătam la geam, în grădina de-acolo, în grădină/ dealul lua foc, de-acolo/ o roată aprinsă vedeam/ un fum/ focul etern." Dan Mutașcu "Substratum", Editura Eminescu, 1970; "Ochiul lui Zamolxe", Editura Albatros,1972; "Oglinda lui Cagliostro", Editura Dacia, 1972; "Călătoriile lui Sindbad
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația poetei secătuiește: "Ce să mă fac? Întrebam,/ Stoluri deslușind prin dezghețul din geam./ Încă mi-e frig de domnul iernii, cumplit./ Oare-am pierit? N-am pierit!" Reușitele în arta pastelului se vădesc în primele volume: "Umblă roșie secara și parcă-mpletește pâraie/ și porumbul se scoală-n picioare de vânt și căldură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]