16,713 matches
-
și nu pot să-i iert”. Nu ce mi-au făcut mie personal, ci ce au făcut acestei nații, acestei țări care-i a noastră, atâta lume chinuită... Mă străduiesc să iert, că mă apropii de sfârșit și trebuie să iert, dar nu știu dacă voi reuși... Pentru că prea mult rău au făcut, prea au crezut că până-i lumea rămân ei, ca să-și bată joc de oameni, dar Dumnezeu n-a lăsat. N-a lăsat! Mulțumesc frumos. Sever Ursutc "Sever
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o invitație ca la orele 17 să mă prezint la Miliția județeană cu actul de identitate și cu cartea de imobil... Era un truc, dar eu știam despre ce este vorba. Au venit și părinții, și tata, Dumnezeu să-l ierte, a bănuit că este vorba de Securitate și a spus: „Spune-mi despre ce e vorba, pentru că este vorba despre Securitate, și poate pot să-ți dau un sfat”. Părinții dumneavoastră nu știau despre organizație? Nu, nu, nu. Nu i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
crimele care le fac... Și tot vorbind eu..., la un moment dat, am simțit că mi-a plesnit gura și că Îmi curge ceva cald... Era sânge... Mă plesnise Goiciu. Nu mai trăiesc nici Cozma, nici Șerban, Dumnezeu să-i ierte, să vă spună, dar eu, instinctiv, am adunat scuipatul și sângele din gură și l-am scuipat pe Goiciu... Cred că inconștient am făcut asta, că n-am gândit... În starea În care eram... Abia pe urmă am realizat că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
formațiunea 091 Ostrov. Și a venit să ne spună că a apărut decretul și că o să fim eliberați, că regimul nostru democratic este puternic și nu-i mai pasă de răutățile care-au fost, care le-am făcut noi, ne iartă și ne declară reabilitați... și, În curând, o să avem și toate drepturile, o să lucrăm, o să fim liberi... Și noi ne-am adus aminte că la venire, după vreo lună, a venit să ne facă prezentarea de venire și ne arăta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lor. „Ce discut pe șantier?” „Ce să discut?” L-a chemat pe un prieten, ne-a confruntat, săracul de el s-a Înroșit tot, a trebuit să spună ce-am discutat și mi-au spus așa: „De data asta te iertăm. Dar dacă mai vorbești cu cineva, mai spui la cineva ceva, s-a terminat cu tine”. Aicea cred că a fost influența lu’ Meteșan, chiar dacă el n-a fost acolo la discuția aia. Și, pe urmă, la prietenul ăsta al
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
exact, dar, deși cred că a scris, știu că era student la Medicină..., și o trebuit să treacă vreo patru ani ca să se poate reînscrie din nou la facultate. Cumnatul meu a fost coleg cu Septimiu Râmboiu, Dumnezeu să-l ierte, c-o murit... Mai țin legătura cu sora lui pe internet acuma... Și Râmboiu, bineînțeles, clujean fiind, și era și foarte bun..., l-a chemat decanul și i-a zis: „Domnule, trebuie să termini anul ăsta, că altfel te exmatriculez
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au trezit președinți de colectiv, președinți de sfat... Toți au fost puși pe trepte Înalte. Și fără pregătire..., că nici să scrie nu știau, domnule. Și-au devenit mari membri de partid... Aveați simpatii politice pe vremea aceea? Dracu’, Doamne iartă-mă! Eu am căpătat simpatii politice În pușcărie. În pușcărie, oamenii de-acolo, cei mai În vârstă, cu ideile lor, mi-au dat oarecare ideologie. Însă În casă la noi nu se discuta politică... E-adevărat, am și acuma radioul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne Întâlnim și joi, că a făcut rost de o mașină de scris cu care trebuie să multiplicăm manifestele, și io să mă duc undeva cu mașina aia. Zic: „Cum dracu’ să duc eu prin oraș mașina de scris, Doamne, iartă-mă?”. M-am dus la Întâlnire, da’ doamna n-a venit. Aveam un loc de Întâlnire la o cosmeticiană și aia mi-a spus: „Nu știu ce-i cu ea, n-a venit”. Și-am plecat acasă cu gândul să mă duc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-n orice zi... Nu era nimic care să prevestească circu’ care s-a Întâmplat după câteva ore... Și pe la zece vine paznicul de celular și spune: „Doctorii, mergeți la baie”. Eu nu puteam, că eram bandajat tot, și zic: „Mă ierți, da’ n-am ce face, tre’ să rămân”. Toți medicii a plecat la baie și eu am rămas În dispensar la chirurgie... Și, pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista În liniștea care domina În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că-s la baie, și ăia de la baie au fost scoși și duși În cameră toți, și eu am rămas singur aicea. Și când m-au văzut: „Ce faci aici?”. „Păi, am rămas aicea, că”... „No, ia și fute-l!” Iartă-mă acuma, da’ asta a fost! „Da’ ce-are?” „Întreabă-l!” „Ce-ai, mă?” Zice: „M-o Împușcat În fund”. Domne, avea prins un cartuș exact În mușchiul fesier... Și atuncea am văzut pentru prima oară plagă Împușcată... Și avea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-am vândut sufletu’ de frică... Sufletul ni l-am vândut! Gândiți-vă dumneavoastră că te Întâlnești cu un prieten, cu un om pe care Îl știi prieten și ai Încredere În el, și el te vinde!? Apăi, să mă ierte Dumnezeu, Iuda și Hristos... tot acolo sunt. Deci păcatul de a-ți vinde aproapele... Sunt niște gesturi pe care omu’ nu le face pentru că-i disperat, că nu-l pune nimeni, domnule, dar el s-a angajat să aibă un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu simt o ură sau, În orice caz, sentimente neplăcute față de comunism. Însă comunismul este compus din oameni... No, acuma pe care om pot să condamn eu? Pe Juberian? A fost executat. Pe Stănescu? S-a făcut călugăr. I-am iertat Într-un fel... În Securitate, la Cluj, a fost un ofițer... Noi așa am știut că Bărănescu Îl chema, da’ nu, de fapt, Bárány Elemér se numea... A fost un om foarte rău... Nici n-a putut să vorbească fără
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Noi așa am știut că Bărănescu Îl chema, da’ nu, de fapt, Bárány Elemér se numea... A fost un om foarte rău... Nici n-a putut să vorbească fără Înjurături și fără cuvinte murdare... No, Într-un fel l-am iertat... Dar nu-i complect, pentru că eu n-am dreptul ca să fac decât o iertare individuală... Dacă numai eu aș fi fost torturat, atuncea da, e treaba mea, da’ aicea este vorba de o treabă colectivă Într-un fel... Și În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
complect, pentru că eu n-am dreptul ca să fac decât o iertare individuală... Dacă numai eu aș fi fost torturat, atuncea da, e treaba mea, da’ aicea este vorba de o treabă colectivă Într-un fel... Și În al doilea rând, iertăm, dar vrem să știm ce să iertăm! Al treilea: oare omul care a făcut astea și care mai trăiește, el cum privește lucrurile petrecute și cum privește vina și crima lui? A regretat oare? Despre astea trei elemente ar trebui
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fac decât o iertare individuală... Dacă numai eu aș fi fost torturat, atuncea da, e treaba mea, da’ aicea este vorba de o treabă colectivă Într-un fel... Și În al doilea rând, iertăm, dar vrem să știm ce să iertăm! Al treilea: oare omul care a făcut astea și care mai trăiește, el cum privește lucrurile petrecute și cum privește vina și crima lui? A regretat oare? Despre astea trei elemente ar trebui să știm lucrurile și atuncea ar fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a noastră, deținută, venea din dormitor, că s-o dus să-și ieie ceva, și nu o văzut-o, că era În spatele lui, și ne privea și zice cu-atâta ură: „Iepele dracului!”. Ha, ha, ha... Nu ne-o putut ierta niciodată că i-am făcut figura. D-apoi nu ne-am bucurat tare mult... Pachet am primit și eu atunci, cu Îmbrăcăminte, cu hrană... O fost primul meu pachet după trei ani de-nchisoare... Da’ la vorbitor nu am mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
izolare, cinci zile și pe-ormă trei zile... O fost așa bine și răcoare acolo... Și-am fost numai trei... Și Între timp o cunoscusem pe nepoata lui Iuliu Maniu, pe Nana Boilă 10, o murit săraca, Dumnezeu s-o ierte. Tare ne-am Împrietenit amândouă. Ea terminase Literele, era profesoară de limba română. Așa mult mi-o vorbit, despre scriitorii noștri, despre Eminescu, despre cum o studiat ea la facultate... O fost o vacanță pentru mine pedeapsa aia de cinci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani, ce mai vreți de la mine? N-am făcut destulă pedeapsă pentru o farfurie de mâncare pe care i-am dat-o fratelui meu? Nu v-o fost destul?”. N-am mai putut rezista și am izbucnit În plâns. „Vai, iertați-mă, n-am vrut, vai, vai, nu, dar știți”... „Știu un lucru, să mă lăsați să pot să Îmi trăiesc viața... V-o spus cineva că nu muncesc aici?”. „Nu, toată lumea o spus tare bine despre dumneavoastră.” „Atunci lăsați-mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ziua de 8 martie, având problema cu pleurita la plămânul stâng, ne-o căutat doctorul civil la colonie la Țăndărei, la raze. Și mă trece pentru trimitere la Gherla, În spital, la TBC-iști, cu boală de plămâni. Pretinul ăsta, ierte-l Dumnezeu, vine la mine. „Ce faci, mă?” „Mă duc În Gherla, În spital.” „Și acasă când te duci?” „Acuma mă duc. Nu-ți pot spune luna, mai, iunie, iulie, da’ acuma mă duc, primăvara asta, anul ăsta. Hai că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o băgat pe ăia, și pe noi ne-o ținut În mașină... Și-apoi o venit un gardian acolo la dubă și zice: „Care știi a tunde?”. Un fost coleg, pretin, tot În lot cu noi, Farcaș, o murit el, ierte-l Dumnezeu, zâce: „Io!”. Și-apoi l-o dus acolo sub bolta aia, și acolo o văzut că la ăștia patru le bătea lanțurile. Că ei o fost condamnați la moarte și le-o pus la picioare și la mâini
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai stai?”. „Nu! Nu! Vreau să vă spun altceva, În mod excepțional.” „Ce vrei, mă?” „În mod excepțional, vă rog să-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta.” I-am iertat atunci lu’ Costache tot și, când toată lumea ședea cu burta la pământ, eu am primit șase kile de slănină de acasă... Asta a fost formidabilă chestia, dacă l-am Înduplecat eu pe ăsta... De multe ori o lua după mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comuniști, să-i facă praf și pulbere... Și nu știu ce. Și i-am spus: „Părinte, nu vă supărați, dar eu nu sunt de acord, nu pot să Înțeleg. Nu este creștinește ceea ce faceți. Vorbiți mai bine despre iertarea păcatelor, să-i ierte Dumnezeu pe aceștia... Pe urmă nu-l invocați pe Dumnezeu, că nu este sluga dumneavoastră, să-i dați comandă”. Nu? Cum sunt atâția care se laudă: „L-am blestemat și ai văzut, mă, că s-a ales praful de el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
militari, c-un maior, cu căpitani... M-au legat cu mâinile la spate și m-au dus la colonie. Cu caii te-mpingeau, cu câinii erau pe lângă tine... Vai de lume. Și mi-a’ făcut percheziție și prin gură... Și..., iertați-mi expresia, prin părțile celelante..., și m-au băgat la izolare. M-a chemat a doua zi țâganu’, fieraru’ coloniei, și m-a băgat la lanțuri și cu mâinile legate la spate... Altă dată, eram la prășitu’ porumbului și tehnicianul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
după război s-ar fi datorat conflictelor pentru supremație (de altfel reale), declanșate de ambițiile personale ale șefilor săi mai în vârstă sau mai tineri, dornici să urce pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei, ambiții care nu l-au iertat atunci nici pe „olimpianul“ Titu Maiorescu, spulberându-i totodată - din vina lui - vechea și frumoasa prietenie cu P.P. Carp. Nu e, de aceea, întâmplător faptul că simpatiile pe care Bacalbașa le-a nutrit în anii de după 1900 pentru conservatorismul luminat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că e rabinul Lévy. Acest domn a venit la mine și s-a adresat astfel: Sunt însărcinat de Alianța israelită să-ți fac întrebarea care e politica ce d-ta ești hotărât să păzești în cestiunea israeliților?». La această întrebare - iertați-mi espresiunea - am pus mânele în bozunar și am răspuns: Nu cunosc Alianța israelită (Aplauze unanime). Ea nu face parte din acele puteri garante care au dreptul... (Aplauze zgomotoase).“72 98 bucureștii de altădată 70. Interpelarea deputatului de Bârlad, Ioan
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]