15,945 matches
-
din comedia " Visul unei nopți de vară" de Shakespeare, având-o ca soție pe Titania. Oberon constă din cantități aproximativ egale de gheață și rocă, probabil separate într-un miez stâncos și un înveliș de gheață. Un strat de apă lichidă ar putea fi prezent la limita dintre miez și gheață. Suprafața lui Oberon, care este neagră și ușor roșiatică la culoare, pare a fi fost modelată mai ales de impactele cu asteroizi și cu comete. Ea este acoperită cu numeroase
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
al topirii, cum ar fi amoniacul (sub formă de hidrat de amoniu) sau sarea. Topirea ar fi putut conduce la separarea gheții de roci și la formarea unui miez stâncos înconjurat de un strat de gheață. Un strat de apă lichidă (ocean) bogat în amoniac dizolvat ar putea să se fi format la limita miez-înveliș. Temperatura eutectică a acestui amestec este de 176 K. Dacă temperatura ar fi sub această valoare, atunci oceanul este înghețat. Înghețarea apei a dus la dilatarea
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
sistemului solar exterior. Enceladus este o mică lună înghețată ce orbitează aproape de Saturn, având o suprafață foarte strălucitoare și, în regiunea polară sudică, formațiuni asemănătoare cu gheizerele ce aruncă în sus gheață și vapori de apă. Dacă Enceladus are apă lichidă, s-ar alătura lui Marte și Europei ca unul dintre primele locuri din sistemul solar ce ar putea avea viață și ar putea susține viitoare colonii. Ceilalți sateliți au mari cantități de elemente volatile, ce pot fi folosite pentru a
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
rusul Constantin Țiolkovski (1857-1935) dezvoltată, care a găsit ecuația de bază a înălțării (ascensiunii) rachetelor. Deasemeni inginerul american R.H. Goddard a construit deja din 1910 mici motoare de rachetă, iar în 1936 a reușit să lanseze o rachetă cu combustibil lichid. Pentru a ajunge pe o orbită (cale) spațială, un corp pământesc trebuie să realizeze, raportat Pământului, o mare viteză pentru a învinge rezistența (de frecare) aerului și forța de atracție gravitațională a globului terestru. Această viteză, numită "prima viteză cosmică
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
cu echipaj uman. Capsulele trebuie să fie asigurate în diferite moduri contra supraîncălzirii la reintrarea în atmosfera terestră. Propulsia (forța) necesară atingerii vitezelor cosmice de lansare este realizat prin motoare de rachetă, de tip reactiv, adică motoare în care combustibilul (lichid sau solid) arde cu viteză impresionantă cu ajutorul unor oxidanți, realizăndu-se la constantă presiune de 20÷40 atm. și temperaturi de peste 3.000 de °C cantități uriașe de gaze de propulsie, ce ies, puternic accelerate prin ajutaje (diuze) situate posterior în
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
multe astfel de diuze și prin controlul lor este posibilă orientarea și echilibrul rachetei cosmice. Pentru ușurarea lansării rachetelor, ele se construiesc cu mai multe trepte (etaje) de combustibil ce sunt abandonate după epuizarea combustibilului conținut. Combustibilii stocați sub formă lichidă sunt mai ușor de controlat și mai de durată decât cei solizi.
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
mai veche și mai imprecisă. O stare de agregare este o formă a materiei caracterizată prin anumite proprietăți fizice macroscopice. De exemplu, un sistem compus din apă și gheață constă din două faze, în două stări de agregare diferite (una lichidă și cealaltă solidă); un sistem compus din apă și ulei constă și el din două faze, dar ambele în aceeași stare de agregare (lichidă), sistemul fiind un lichid multifazic. Se confundă de asemenea noțiunea de tranziție de fază cu cea
Fază (termodinamică) () [Corola-website/Science/319813_a_321142]
-
compus din apă și gheață constă din două faze, în două stări de agregare diferite (una lichidă și cealaltă solidă); un sistem compus din apă și ulei constă și el din două faze, dar ambele în aceeași stare de agregare (lichidă), sistemul fiind un lichid multifazic. Se confundă de asemenea noțiunea de tranziție de fază cu cea de „schimbare a stării de agregare”. În tranziții de fază cum sunt evaporarea și condensarea sau topirea și solidificarea proprietățile sistemului variază discontinuu, fenomenul
Fază (termodinamică) () [Corola-website/Science/319813_a_321142]
-
este o substanță chimică cu un nucleu aromatic, care la temperatura camerei se află în stare de agregare lichidă. El a fost pentru prima oară sintetizat în anul 1834 de Eilhard Mitscherlich. ul are formula chimică CHNO, el este toxic, probabil cancerigen, din punct de vedere chimic fiind stabil atât în mediu alcalin cât și în cel acid. Nitrobenzenul
Nitrobenzen () [Corola-website/Science/319079_a_320408]
-
pentru prima oară sintetizat în anul 1834 de Eilhard Mitscherlich. ul are formula chimică CHNO, el este toxic, probabil cancerigen, din punct de vedere chimic fiind stabil atât în mediu alcalin cât și în cel acid. Nitrobenzenul este o substanță lichidă incoloră, din cauza impurităților apare practic de culoare gălbuie. El are un miros înțepător de migdale amare, fiind toxic. Nitrobenzenul are densitatea de 1,20 g/cm, punctul de topire 210,85 °C; și arde la 88 °C. Este greu solubil
Nitrobenzen () [Corola-website/Science/319079_a_320408]
-
dar la Apollo 13 ele au fost amplificate de o interacțiune neașteptată cu cavitația turbopompei. Misiunile ulterioare au implementat modificări anti-pogo care erau la acea dată deja în dezvoltare. S-a adăugat un rezervor de heliu la linia de oxigen lichid a motorului central pentru a atenua oscilațiile de presiune și un sistem automat de oprire a propulsiei pentru siguranță. Valvele propulsoare ale tuturor celor cinci motoare J2 ale treptei a doua au fost simplificate. În drum spre Lună, la o
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
aselenizare. Explozia din misiunea Apollo 13 a condus la investigații îndelungate. Din registrele și jurnalele detaliate de fabricație, cauza defectării rezervorului a fost găsită a fi consecința unui lanț de evenimente nefericite. Rezervoarele criogenice, cum ar fi cele pentru oxigenul lichid și hidrogenul lichid trebuie să fie ori refulate, ori bine izolate, ori ambele. Aceasta pentru a evita acumularea excesivă de presiune provenită din vaporizare. Rezervoarele de oxigen ale modulului de serviciu erau atât de bine izolate încât puteau stoca fără
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
misiunea Apollo 13 a condus la investigații îndelungate. Din registrele și jurnalele detaliate de fabricație, cauza defectării rezervorului a fost găsită a fi consecința unui lanț de evenimente nefericite. Rezervoarele criogenice, cum ar fi cele pentru oxigenul lichid și hidrogenul lichid trebuie să fie ori refulate, ori bine izolate, ori ambele. Aceasta pentru a evita acumularea excesivă de presiune provenită din vaporizare. Rezervoarele de oxigen ale modulului de serviciu erau atât de bine izolate încât puteau stoca fără probleme hidrogen și
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
îndreptat o cameră în infraroșu către articulația de la spatele propulsorului din dreapta și a constatat că temperatura este de doar −13. S-a crezut că acesta era din pricina aerului foarte rece care era suflat spre articulație de la ventilația rezervorului de oxigen lichid. Temperatura era mult mai mică decât cea a aerului și mult mai mică decât specificațiile de proiectare ale O-ringurilor. Ulterior, măsurătoarea de −13 s-a dovedit a fi eronată, eroare cauzată de nerespectarea instrucțiunilor fabricantului sondei termometrice. Testele și
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
crescânde din articulația spartă, si la Ț+60.238 se vedeau clar flăcări ieșind prin articulație și atingând rezervorul exterior. La Ț+64,660, flacăra și-a schimbat brusc formă, arătând că a început o scurgere din rezervorul de hidrogen lichid, aflat în partea din spate a rezervorului exterior. Gurile de ieșire ale motoarelor principale au pivotat sub control computerizat pentru a compensa forță neechilibrata produsă de propulsoare. Presiunea din rezervorul exterior de hidrogen lichid al navetei a început să scadă
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
o scurgere din rezervorul de hidrogen lichid, aflat în partea din spate a rezervorului exterior. Gurile de ieșire ale motoarelor principale au pivotat sub control computerizat pentru a compensa forță neechilibrata produsă de propulsoare. Presiunea din rezervorul exterior de hidrogen lichid al navetei a început să scadă la Ț+66,764, indicând efectul scurgerii. În acest punct, situația părea încă normală atât astronauților, cât și controlorilor de zbor. La Ț+68, comunicatorul capsulei Richard Covey a informat echipajul că au permisiunea
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Este posibil ca Smith să fi exclamat ca răspuns la indicatoarele de bord ale performanței motorului principal sau ca răspuns la scăderea de presiune din rezervorul exterior de combustibil. La Ț+73,124, domul din spate al rezervorului de hidrogen lichid a cedat, producând o forță propulsoare ce a care a împins rezervorul de hidrogen înspre rezervorul de oxigen lichid din partea din față a rezervorului exterior. În același timp, propulsorul din dreapta a efectuat o rotație în jurul barei de prindere din față
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
răspuns la scăderea de presiune din rezervorul exterior de combustibil. La Ț+73,124, domul din spate al rezervorului de hidrogen lichid a cedat, producând o forță propulsoare ce a care a împins rezervorul de hidrogen înspre rezervorul de oxigen lichid din partea din față a rezervorului exterior. În același timp, propulsorul din dreapta a efectuat o rotație în jurul barei de prindere din față, si a lovit structura dintre rezervoare. Dezmembrarea vehiculului a început la Ț+73,162 secunde la o altitudine de
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
mingi de foc. Totuși, conform echipei NAȘĂ care a analizat imaginile după accident, a fost doar o „combustie localizată” a gazului propulsor. Norul vizibil era compus mai ales din vapori și gaze rezultate din împrăștierea oxigenului lichid și a hidrogenului lichid. Stocat într-un mediu criogenic, hidrogenul lichid nu ar fi putut să se aprindă suficient de rapid pentru a declanșa o „explozie” în sensul tradițional de "detonare" (spre deosebire de o "deflagrație", ceea ce a avut loc de fapt). Dacă ar fi avut
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
care a analizat imaginile după accident, a fost doar o „combustie localizată” a gazului propulsor. Norul vizibil era compus mai ales din vapori și gaze rezultate din împrăștierea oxigenului lichid și a hidrogenului lichid. Stocat într-un mediu criogenic, hidrogenul lichid nu ar fi putut să se aprindă suficient de rapid pentru a declanșa o „explozie” în sensul tradițional de "detonare" (spre deosebire de o "deflagrație", ceea ce a avut loc de fapt). Dacă ar fi avut loc o explozie, întreaga naveta ar fi
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
prin vidanjare periodica. După primul compartiment, un al doilea primește efluenții decantați sub forma unui fluid limpede. Ținând cont de faptul că apa rezultată nu este potabilă, trebuie că după un timp, care poate dura între 1 și 3 zile, lichidul rezultat să fie evacuat printr-un sistem de drenare subteran. Aici are loc filtrarea totală, datorită stratului filtrant natural prin care trece. Grăsimile, uleiurile și alte materii mai ușoare decât apa plutesc la suprafață și constituie un strat de spumă
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
Din cauza distanței mari dintre Pământ și Marte, vehiculele nu puteau fi dirijate de pe Terra, astfel fiind dotate cu un program inteligent care ocolea obstacolele de pe teren. Pentru prima oară, prin existența rocilor sedimentare, s-a constat acum existența anterioară apei lichide pe o altă planetă. La acest proiect au avut o contribuție importantă și cercetători germani.
Mars Exploration Rover () [Corola-website/Science/316591_a_317920]
-
în la "X-Men" în 2003, în ciuda faptului că aproape a fost nominalizat la Premiul Academiei pentru efecte vizuale. Regizorul tehnic al Domeniului Digital, Sean C. Cunningham și compozitorul principal, Claas Henke, l-au transformat pe Bruce Davison într-o figură lichidă pentru scenă mutației personajului Kelly. Cunningham a spus: „Erau multe straturi digitale: apă fără refracție, apa întunecată, pielea fiind uneori iluminata sau nu sau piele lipicioasa. Cand au fost adunate, a fost nevoie de 39 de ore pentru cadru.” Ei
X-Men (film) () [Corola-website/Science/316638_a_317967]
-
berea de ghimbir. Totuși, granulele încetează să crească dacă lichidul nu conține toți factorii de creștere necesari bacteriilor. Pentru sinteza polizaharidei din care sunt compuse granulele (kefiran) nu sunt neapărat necesare zaharurile din lapte; studiile au demonstrat că o alternativă lichidă potrivită este și rezultatul hidrolizei orezului. În plus, s-a demonstrat că granulele se înmulțesc când produc fermentarea laptelui din soia, deși își schimbă aspectul și dimensiunea datorită diferitelor proteine disponibile chefirului. Chefirul este unul din ingredientele principale din supa
Chefir () [Corola-website/Science/316695_a_318024]
-
au fost observate mâncând șerpi și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și rămășițe ale prăzilor aflate în descompunere, și în timpul mușcăturii omul se poate
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]